• Zurück

Gedenket oft der Todesstunde....

Euch allen sei es gesagt, daß mit jedem Tag sich die Zeitspanne verringert, die euch noch bleibt bis zum Ende.... daß die Gnadenzeit bald vorüber ist, wo ihr schaffen und wirken könnet nach eurem Willen. Und all euer Schaffen und Wirken sollte nur noch dem Heil eurer Seelen gelten, nur ihrer solltet ihr gedenken und alles Weltliche zurückstellen, denn in der Sorge um euer Seelenheil würde euch schon alles Nötige hinzugegeben werden, so daß ihr dennoch erhalten würdet ohne euer Zutun. Aber das Heil der Seele ist in großer Gefahr, so wie ihr jetzt euer Erdenleben führet.... nur des Weltlichen achtend und nicht gedenkend, daß eure Lebenszeit bald vorüber ist. Ihr lebt in einer verkehrten Einstellung dahin, ihr gedenket nur eures Körpers, und ob ihr euch auch der Welt gegenüber als "Christen" hinstellen wollet.... Ihr lebet nicht mit Christus, Der euer ewiges Heil ist und bleiben will, aber nur mit euch verbunden sein kann, wenn ihr in der Liebe lebt.... Ihr liebet noch zu sehr euch selbst, denn alles, was euch gedanklich bewegt, gilt der Verbesserung eurer Lebensbedürfnisse; ihr suchet nur dem Körper zuzuwenden, was ihm zum Behagen gereicht.... Aber gedenket ihr eurer Seele und dessen, was sie bedarf zur Seligwerdung? Und ihr wißt es doch, daß eures Bleibens auf dieser Erde nicht ewig ist, daß euch schon der nächste Tag den Abruf bringen kann und daß dann allein der Seele Zustand maßgebend ist für das Los, das sie im jenseitigen Reich erwartet. Dann sind alle Dinge hinfällig, die der Körper besessen hat und die der Mensch zurücklassen muß in dieser Welt. Dann waren alle Bemühungen umsonst, die nur dem Körper und seinem Wohlbehagen gegolten haben, die Seele aber steht arm und dürftig am Tor zur Ewigkeit.... Wolltet ihr Menschen euch doch nur den unglücklichen Zustand der Seele vor Augen halten, wolltet ihr ernsthaft oft der Todesstunde gedenken, und wolltet ihr es doch glauben, daß die Zeit bald beendet ist, die euch noch als kurze Gnadenfrist bewilligt ist, damit ihr euch wandelt.... Ein jeder Tag kann eurer Seele Reichtum bringen, wenn ihr ihn richtig auslebt, wenn ihr Liebewerke verrichtet, Liebe und Güte ausstrahlet auf eure Mitmenschen und helfet, wo eure Hilfe benötigt wird; wenn ihr euch im Gebet verbindet mit eurem Vater von Ewigkeit, wenn ihr das rechte Verhältnis herstellet zu Ihm wie das eines Kindes zum Vater.... Es braucht für euch kein Opfer zu sein, ihr könnt wahrlich ein Gott-gefälliges Leben führen, doch ihr müsset Seiner öfter gedenken, ihr dürfet eure Gedanken nicht ausschließlich der Welt und ihren Anforderungen zuwenden, ihr müsset immer wissen, daß alles vergänglich ist, was die Welt euch bieten kann, daß aber unvergänglich ist, was von Gott kommt.... Und um von Gott etwas zu erhalten, was ihr als geistigen Reichtum buchen könnet, müsset ihr euch Ihm verbinden und verbunden bleiben durch Gebet und Liebewirken.... Es wird nicht viel verlangt von euch, aber ohne diese innige Bindung werdet ihr immer arm bleiben, und eure Seele wird bei ihrem Ableben sehr dürftig und armselig beschaffen sein. Und doch kann ihr nichts geschenkt werden, was sie sich nicht selbst erwirbt.... Darum könnt ihr Menschen immer nur gewarnt und ermahnt werden, nicht leichtfertig durch das Leben zu gehen, sondern immer der Stunde eures Todes gedenken, wo ihr dann Rechenschaft ablegen müsset, wie ihr euer Erdenleben genützt habt zum Wohl eurer Seelen.... Besinnet euch, gehet in euch und strebt das Ausreifen eurer Seele an, und es wird euch stets dabei geholfen werden, wenn ihr nur Gott gegenüber den guten Willen bezeuget, Ihm näherzukommen, um einmal ganz bei Ihm verbleiben zu dürfen, sowie eure Seele dessen würdig geworden ist....

Amen

Amintiți-vă adesea de ceasul morții....

Să vi se spună tuturor că cu fiecare zi scade intervalul de timp care vă rămâne până la sfârșit.... că în curând se va sfârși timpul de grație în care puteți crea și lucra după voia voastră. Și toată munca și activitatea voastră trebuie să fie numai pentru mântuirea sufletelor voastre, trebuie să vă gândiți numai la el și să lăsați deoparte tot ce este lumesc, pentru că în grija voastră pentru mântuirea sufletului vostru tot ce este necesar vă va fi dat deja, astfel încât să îl primiți totuși fără intervenția voastră. Dar mântuirea sufletului este în mare primejdie în timp ce vă duceți acum viața pământească.... acordând atenție doar la cele lumești și fără să vă gândiți că viața voastră se va sfârși curând. Trăiți într-o atitudine greșită, vă gândiți numai la trupul vostru și dacă vreți să vă prezentați și voi lumii ca "creștini"..... nu trăiți cu Hristos, Care este și vrea să rămână mântuirea voastră veșnică, dar care nu se poate uni cu voi decât dacă trăiți în dragoste.... Vă iubiți încă prea mult pe voi înșivă, căci tot ceea ce vă mișcă gândurile vizează îmbunătățirea nevoilor voastre de viață; căutați doar să dați trupului vostru ceea ce îi este plăcut.... Dar vă gândiți oare la sufletul vostru și la ceea ce el are nevoie pentru a deveni fericit? Și totuși știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică, că chiar a doua zi vă poate aduce rechemarea și că atunci numai starea sufletului este decisivă pentru soarta care îl așteaptă în împărăția de dincolo. Atunci, toate lucrurile pe care le-a posedat trupul și pe care ființa umană trebuie să le lase în urmă în această lume nu vor mai fi valabile. Atunci toate eforturile care au fost destinate doar trupului și bunăstării sale vor fi fost în zadar, dar sufletul va sta sărac la poarta veșniciei. Dacă voi, oamenii, ați ține cont de starea nefericită a sufletului, dacă v-ați gândi adesea cu seriozitate la ceasul morții și dacă ați crede că timpul acordat ca o scurtă amânare se va sfârși curând, astfel încât să vă schimbați.... Fiecare zi poate aduce bogăție sufletului vostru dacă o trăiți cum se cuvine, dacă săvârșiți fapte de iubire, dacă radiați iubire și bunătate față de semenii voștri și ajutați acolo unde este nevoie de ajutorul vostru; dacă vă uniți cu Tatăl vostru din veșnicie în rugăciune, dacă stabiliți cu El o relație corectă, precum cea a unui copil cu tatăl său.... Nu trebuie să fie un sacrificiu pentru voi, puteți trăi cu adevărat o viață plăcută lui Dumnezeu, totuși trebuie să vă amintiți mai des de El, nu trebuie să vă îndreptați gândurile exclusiv către lume și cerințele ei, trebuie să știți mereu că tot ceea ce vă poate oferi lumea este trecător, dar că ceea ce vine de la Dumnezeu este nepieritor.... Iar pentru a primi ceva de la Dumnezeu pe care să-l puteți contabiliza ca bogăție spirituală trebuie să vă uniți cu El și să rămâneți uniți prin rugăciune și activitate de iubire.... Nu vi se cere mare lucru, dar fără această legătură intimă veți rămâne mereu săraci, iar sufletul vostru va fi foarte sărac și mizerabil la dispariția sa. Și totuși, nu i se poate da nimic din ceea ce nu dobândește el însuși.... Din acest motiv, voi, oamenii, nu puteți fi decât avertizați și îndemnați să nu treceți prin viață cu nepăsare, ci să vă amintiți mereu de ceasul morții, când va trebui atunci să dați socoteală de modul în care v-ați folosit viața pământească în folosul sufletelor voastre.... Reflectați, priviți în voi înșivă și străduiți-vă să vă maturizați sufletul, și veți fi întotdeauna ajutați dacă îi veți demonstra lui Dumnezeu bunăvoința voastră de a vă apropia de El, pentru ca într-o zi să vi se permită să rămâneți complet cu El, de îndată ce sufletul vostru va fi devenit vrednic de aceasta....

Amin