• Zurück

Nöte und Ängste des Menschen Jesus....

Auch Mir ist der Erdengang als Mensch zuweilen schwergefallen, denn Ich unterlag den gleichen Gesetzen wie ihr Menschen, Ich hatte gegen die gleichen Schwächen und Versuchungen anzukämpfen, und es war nicht immer leicht, diesen zu begegnen, wenngleich Mein Herz erfüllt war von Liebe und daher auch die göttliche Kraft Mich durchflutete, wenn Ich sie benötigte. Aber Stunden seelischer Not gehörten auch zu Meinem Lebensweg, und hätte Ich sie nicht auch empfunden wie ihr, dann wäre Ich auch nicht "Mensch" gewesen gleich euch.... Meine Seele mußte den Prozeß der Vergeistigung durchmachen auf Erden, der zur restlosen Vereinigung führte mit dem Vater, zur völligen Einswerdung mit Ihm. Meine Seele war wohl von oben, doch sie hatte Fleisch angenommen von der Erde mit allen unreifen Substanzen, aus denen jede materielle Hülle im Grunde besteht, und alle diese Substanzen mußten sich vergeistigen, denn der Körper wirkte mit seinen Wünschen und Begierden außerordentlich auf die Seele ein, die sich diesen Versuchungen nicht entziehen konnte, sondern ihnen standhalten mußte.... wie es den Seelen der Menschen gleichfalls zur Aufgabe gemacht ist, die den Weg der Nachfolge Jesu gehen wollen, um frei zu werden von Sünde und Tod. Doch es waren schwere Kämpfe, die Ich durchzustehen hatte, und Mein Erdengang lastete oft als übergroße Bürde auf Mir und wollte Mich zaghaft machen, daß Ich jemals diesen Gang bis zum Ende würde gehen können. Aus der Liebe schöpfte Ich immer wieder die Kraft.... Denn Ich ersah kraft Meiner Liebe und ihrer Auswirkung auch den schweren Weg, den Ich zu gehen hatte, Ich sah vorausschauend das Leiden und Sterben am Kreuz, und Ich sah auch den Geisteszustand der Menschen, die Mich ans Kreuz schlugen.... Und Ich mußte dennoch Meinen Weg weitergehen bis zum Ende.... Ich mußte immer wieder Meiner Ängste und Schwächen Herr zu werden suchen und Mich anklammern an den Vater, daß Er mich stärkte in jeder Not des Leibes und der Seele, denn Ich habe alle diese Nöte empfunden gleich euch und noch weit stärker, weil für Mich das Leben inmitten der sündigen Menschheit schon eine Qual war, Der Ich in aller Reinheit mitten unter denen wandelte, für die Ich leiden und sterben wollte. Doch je mehr Mein Körper ausreifte, je inniger Meine Seele den Zusammenschluß fand mit dem Vater, Der in Mir war, desto klarer wurde Mir auch Meine Mission, die ich wohl als "Mensch" begann, sie aber als "Gott" beendete und die ich darum zu Ende führen konnte, weil die Kraft in Mir ständig zunahm, wie auch die Liebe zu der unglückseligen Menschheit sich vergrößerte, je näher Mir das Ende war. Und die Liebe war die Kraft, die Mich das Erlösungswerk ausführen ließ; die Liebe war der Vater in Mir, Dessen Willen Ich erfüllen wollte, um Meinen gefallenen Brüdern zu helfen. Ich ging bewußt Meinen Erdenweg, anfangs zwar waren es nur dunkle Ahnungen und zuweilen helle Gedanken und Schauungen; doch je mehr die Vergeistigung in Mir stattfand, desto klarer stand der Erlösungsplan vor Meinen Augen, zwecks dessen Ich aus dem Lichtreich herabgestiegen war zur Erde. Solange aber Meinem Körper noch Menschliches anhaftete, mußte Ich auch menschliche Leiden und Qualen erdulden, wozu nicht zuletzt die inneren Bedrängnisse gehörten, Meiner Aufgabe nicht gewachsen zu sein.... denn Ich wußte, was es hieß, wenn Ich versagte im Kampf gegen den, der euer aller Feind war und ist und bleiben wird noch Ewigkeiten hindurch. Doch Ich habe den Sieg errungen über ihn, Ich habe den Kampf aufgenommen mit unsäglichen Schmerzen und Leiden und gewann stets mehr an Kraft, weil auch Meine Liebe immer mehr zunahm zu euch, die ihr leiden müsset, bis ihr frei seid von ihm und seiner Macht. Meine Kraft nahm zu, wie Meine Liebe zunahm.... Und so wisset auch ihr Menschen, daß ihr nur aus der Liebe die Kraft schöpfen könnt für eure Erdenaufgabe, denn Mein Gegner wird euch immer zu schwächen suchen, indem er euch zur Lieblosigkeit antreibt, indem er euch in jeder Weise wird hindern wollen, Werke der Liebe zu verrichten, um euch schwach zu halten.... Aber dann denket an Mich, daß auch Ich gerungen habe wider ihn, daß er auch Mich zu schwächen suchte durch Ängste und bange Fragen, ob Ich wohl die Kraft aufbringen werde für Meine Mission. Und dann wendet euch nur an Mich, daß Ich euch helfe, daß Ich euch stärke wider den Feind eurer Seele und daß Ich euch Kraft gebe für jeden Lebenskampf, sei er irdischer oder geistiger Art.... Und ihr werdet nicht vergeblich bitten, denn wer Mich anrufet in seiner Not, den werde Ich wahrlich auch erhören....

Amen

Nevoile și neliniștile omului Iisus....

Viața Mea pământească ca om a fost uneori dificilă și pentru Mine, căci eram supus acelorași legi ca și voi, oamenii, trebuia să lupt cu aceleași slăbiciuni și ispite și nu a fost întotdeauna ușor să le înving, deși inima Mea era plină de iubire și, prin urmare, puterea divină curgea prin Mine atunci când aveam nevoie de ea. Dar și ceasurile de adversitate spirituală au făcut parte din drumul Meu prin viață și, dacă nu le-aș fi simțit și Eu ca și voi, atunci nici Eu nu aș fi fost "om" ca voi.... Sufletul Meu a trebuit să treacă prin procesul de spiritualizare pe Pământ care a dus la unirea completă cu Tatăl, la unificarea completă cu El. Sufletul Meu era într-adevăr de Sus, dar luase trup de pe Pământ cu toate substanțele imature din care este alcătuit în esență orice înveliș material, și toate aceste substanțe trebuiau să se spiritualizeze, căci trupul avea un efect extraordinar asupra sufletului cu dorințele și poftele sale, care nu putea scăpa de aceste ispite, ci trebuia să le reziste.... așa cum la fel se face și cu sufletele oamenilor care vor să ia calea urmării lui Iisus pentru a se elibera de păcat și de moarte. Cu toate acestea, a trebuit să îndur lupte dificile, iar drumul Meu pământesc a cântărit adesea asupra Mea ca o povară copleșitoare și M-a făcut să am îndoieli că voi putea vreodată să merg pe această cale până la capăt. De fiecare dată Mi-am luat puterea din dragoste.... Căci în virtutea iubirii Mele și a efectului ei am prevăzut și calea dificilă pe care trebuia să o urmez, am prevăzut suferința și moartea pe cruce și am văzut și starea spirituală a oamenilor care M-au pus pe cruce.... Și tot trebuia să-Mi continui drumul până la sfârșit.... De nenumărate ori a trebuit să încerc să-Mi stăpânesc temerile și slăbiciunile și să Mă agăț de Tatăl pentru ca El să Mă întărească în orice adversitate a trupului și a sufletului, căci am simțit toate aceste greutăți ca și voi și chiar mai puternic pentru că viața în mijlocul omenirii păcătoase era deja un chin pentru Mine când trăiam în toată puritatea în mijlocul celor pentru care voiam să sufăr și să mor. Dar cu cât trupul Meu se maturiza mai mult, cu cât sufletul Meu găsea mai intim unirea cu Tatăl care era în Mine, cu atât mai clară devenea misiunea Mea, pe care am început-o într-adevăr ca "ființă umană", dar pe care am terminat-o ca "Dumnezeu" și pe care am putut, prin urmare, să o duc la bun sfârșit pentru că puterea din Mine creștea constant, așa cum creștea dragostea pentru nefericita rasă umană cu cât sfârșitul era mai aproape de Mine. Iar dragostea a fost puterea care Mi-a permis să îndeplinesc actul de Mântuire; dragostea a fost Tatăl din Mine a Cărui voință am vrut să o îndeplinesc pentru a-i ajuta pe frații Mei căzuți. Am mers conștient pe calea Mea pământească, deși la început nu aveam decât presimțiri întunecate și uneori gânduri și viziuni luminoase, dar cu cât se producea în Mine o mai mare spiritualizare, cu atât mai limpede Îmi stătea în fața ochilor planul de Mântuire, în scopul căruia coborâsem din împărăția luminii pe Pământ. Dar, atâta timp cât trupul Meu a fost încă uman, a trebuit să îndur și suferințe și chinuri umane, nu în ultimul rând suferința interioară de a nu fi la înălțimea sarcinii Mele, căci știam ce înseamnă să eșuez în lupta împotriva celui care a fost, este și va rămâne dușmanul vostru pentru veșnicii de acum înainte. Cu toate acestea, am obținut victoria asupra lui, am purtat lupta cu dureri și suferințe de nedescris și am căpătat tot mai multă putere, pentru că dragostea Mea pentru voi, care trebuie să suferiți până când veți fi liberi de el și de puterea lui, a crescut și ea tot mai mult. Puterea Mea a crescut pe măsură ce creștea dragostea Mea.... Și astfel, voi, oamenii, știți și voi că nu vă puteți trage forța pentru sarcina voastră pământească decât din iubire, căci adversarul Meu va încerca mereu să vă slăbească, împingându-vă la lipsă de milostivire, dorind să vă împiedice în orice mod să săvârșiți fapte de iubire pentru a vă menține slabi.... Dar atunci adu-ți aminte de Mine că și Eu m-am luptat cu el, că și el a încercat să Mă slăbească prin temeri și întrebări neliniștitoare dacă voi putea să adun forța pentru misiunea Mea. Și atunci, numai atunci întoarceți-vă la Mine pentru a vă ajuta, pentru a vă întări împotriva dușmanului sufletului vostru și pentru a vă da putere pentru orice luptă din viață, fie ea pământească sau spirituală. Și nu veți cere în zadar, căci pe oricine Mă cheamă în necazul său, Eu îl voi asculta cu adevărat....

Amin