• Zurück

"Wen Gott lieb hat...."

Wen Gott lieb hat, den lässet Er gar oft steinige Wege wandeln und Lasten tragen, die ihn fast niederdrücken; doch immer nur zu seinem Besten, denn jegliche Kreuzeslast kann ihm zum Segen gereichen bei der rechten Einstellung zu Ihm, Der sein Schicksal lenkt. Wen Gott lieb hat.... Seine Liebe gilt wohl allen Seinen Geschöpfen, doch in Sonderheit denen, die es nicht mehr weit haben, um das letzte Ziel zu erreichen. Er kennet eines jeden Menschen Gesinnung, und so weiß Er auch, wie der einzelne Mensch zu seinem Gott und Vater von Ewigkeit steht, und entsprechend fasset Er ihn oft an, um ihm zum Erreichen des Zieles zu verhelfen. Und so nur dürfet ihr euch erklären, daß oft Gott-treue Menschen, die offensichtlich Ihm zu willen sind, leiden müssen und oft einen schweren Lebenskampf führen müssen, der an der Güte und Liebe Gottes mitunter zweifeln lässet. Gott weiß es, wozu alles gut ist, und so nur die Menschen überzeugt wären von Seiner Liebe und Güte, würden sie auch alles Schwere als Schickung Gottes erkennen und sich nicht auflehnen, sie würden sich von Gottes Liebe erfaßt wissen und geduldig warten, bis das Schicksal sich wieder wendet. Es ist wahrlich viel Leid auf der Erde, es schmachtet die Menschheit unter seinem Druck, aber sie erkennt sich nicht als erziehungsbedürftig und lehnet sich daher innerlich auf, wo sie nur ergeben sich fügen sollte, auf daß alles Schwere ihr wieder abgenommen würde und die Hilfe Gottes offensichtlich in Erscheinung tritt, daß Gott als liebender Vater zu erkennen wäre von jedem, der Ihn erkennen will. Die Gott lieb hat, lässet Er leiden.... Wohl kaum werden diese Worte gläubig ausgesprochen, denn kein Mensch denkt daran, daß Leid ein wahrhaft wirksames Erziehungsmittel ist in einer Welt, wo nur immer das angestrebt wird, was dem Körper wohltut, wo die Liebe Gottes nicht gesehen wird in Zuständen der Not und des Kummers. Und dennoch ist es Seine Liebe, die sich äußert so, wie es für die Seele dienlich ist. Denn Gott weiß um den Segen des Leides, und Er wendet darum oft solche Mittel an, um die Menschen von der irdischen Welt zurückzuhalten. Er will sie lieber leiden sehen als untergehen in dem Morast der Welt und ihrer Sünde. Er weiß, daß Krankheit und Schmerzen eine Wandlung hervorbringen können, daß aber niemals die Welt einen geistigen Erfolg für die Seele bieten kann, daß darum die Welt zuerst zurückgestellt werden muß, wozu Gott Seine indirekte Hilfe gibt, indem Er die Menschen zurückhält von der Welt und ihren Gefahren durch Mittel, die wohl scheinbar die Liebe Gottes vermissen lassen, doch niemals für die Seele verderblich sind, es sei denn, der Mensch bäumt sich auf gegen das Schicksal und er rufet nach Seinem Gegner. Dann wird ihm wohl geholfen werden, doch anders, als es der Mensch denkt.... er hilft wohl, doch niemals ohne Gegenleistung.... Und diese Gegenleistung ist das Abtreten der Seele an ihn. Darum ergebet euch in den Willen Gottes, so ihr betroffen werdet von Not und Leid, murret und klaget nicht, beuget euer Haupt unter Seine Anordnungen, und richtet eure Augen nur auf zu Ihm. Und Er wird das Kreuz von euch nehmen, Er wird es euch leichtmachen, sowie ihr euch Ihm und Seiner gnadenvollen Führung willenlos überlasset. Denn ihr könnet euch immer geliebt wissen von Ihm, Der nur durch Leid und Not euch selbst gewinnen will für Sich, Der eure Seele läutern will und ihr immer wieder Gelegenheit gibt, sich in Geduld und Sanftmut zu erproben, auf daß dann die Hilfe Gottes sichtlich kommt, auf daß Seine Liebe sichtlich eingreifet und Er auch alle Wunden heilet zur rechten Zeit....

Amen

"Pe cine iubește Dumnezeu...."

Pe cel pe care Dumnezeu îl iubește, îl lasă adesea să meargă pe cărări pietroase și să poarte poveri care aproape că îl împovărează; dar întotdeauna numai spre binele lui, căci orice povară a crucii poate fi o binecuvântare pentru cel care are o atitudine corectă față de Cel care îi conduce destinul. Pe cine iubește Dumnezeu.... Iubirea Sa se aplică cu siguranță tuturor creaturilor Sale, dar mai ales celor care nu mai au mult de mers pentru a ajunge la țelul final. El cunoaște atitudinea fiecărei persoane și, prin urmare, știe și cum se raportează fiecare persoană în parte la Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie și, în consecință, El o apucă adesea pentru a o ajuta să ajungă la țel. Și numai așa vă puteți explica faptul că oamenii care sunt în mod evident credincioși lui Dumnezeu trebuie să sufere de dragul Lui și că adesea trebuie să ducă o luptă dificilă în viață, care uneori vă face să vă îndoiți de bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu știe pentru ce este bun totul și dacă oamenii ar fi convinși de dragostea și bunătatea Sa, ar recunoaște și ei tot ce este dificil ca fiind providența lui Dumnezeu și nu s-ar răzvrăti, ar ști că sunt cuprinși de dragostea lui Dumnezeu și ar aștepta cu răbdare până când soarta lor se va întoarce din nou. Există cu adevărat multă suferință pe Pământ, omenirea lâncezește sub presiunea ei, dar nu se recunoaște pe sine ca având nevoie de educație și de aceea se răzvrătește lăuntric acolo unde ar trebui doar să se supună cu umilință, pentru ca tot ce este dificil să fie luat din nou de la ea și ajutorul lui Dumnezeu să apară în mod evident, pentru ca Dumnezeu să fie recunoscut ca un Tată iubitor de către toți cei care vor să-L recunoască. Pe cei pe care Dumnezeu îi iubește, îi lasă să sufere.... Aceste cuvinte nu sunt aproape niciodată rostite cu credință, pentru că nimeni nu se gândește la faptul că suferința este un mijloc cu adevărat eficient de educare într-o lume în care se urmărește doar ceea ce este bun pentru trup, în care iubirea lui Dumnezeu nu se vede în stările de adversitate și durere. Și totuși, iubirea Lui este cea care se exprimă într-un mod benefic pentru suflet. Căci Dumnezeu știe despre binecuvântarea suferinței și de aceea folosește adesea astfel de mijloace pentru a-i îndepărta pe oameni de lumea pământească. El preferă să-i vadă suferind decât să se afunde în mocirla lumii și a păcatului ei. El știe că boala și durerea pot aduce o schimbare, dar că lumea nu poate oferi niciodată succese spirituale pentru suflet, că, prin urmare, lumea trebuie mai întâi lăsată deoparte, pentru care Dumnezeu oferă ajutorul Său indirect, ținându-i pe oameni la distanță de lume și de pericolele ei prin mijloace aparent lipsite de dragostea lui Dumnezeu, dar care nu sunt niciodată ruinătoare pentru suflet, decât dacă ființa umană se răzvrătește împotriva destinului și apelează la adversarul Său. Atunci el va fi cu siguranță ajutat, dar într-un mod diferit de cel pe care îl gândește ființa umană.... El va ajuta într-adevăr, dar niciodată fără ceva în schimb.... Iar acest serviciu în schimb este predarea sufletului către el. Prin urmare, abandonați-vă voinței lui Dumnezeu dacă sunteți afectați de adversitate și suferință, nu vă plângeți și nu murmurați, plecați-vă capul sub instrucțiunile Lui și întoarceți-vă doar privirea spre El. Iar El vă va lua crucea de pe umeri, vă va ușura situația de îndată ce vă veți preda de bunăvoie Lui și îndrumării Sale milostive. Căci puteți ști întotdeauna că sunteți iubiți de El, Care nu vrea să vă câștige pentru Sine decât prin suferință și adversitate, Care vrea să vă purifice sufletul și îi dă de fiecare dată ocazia să se încerce în răbdare și blândețe, pentru ca apoi ajutorul lui Dumnezeu să vină în mod vizibil, pentru ca dragostea Lui să intervină în mod vizibil și să vindece și El toate rănile la momentul potrivit....

Amin