• Zurück

Wunderwirken des Kindes Jesus....

Ich will euch belehren, worüber ihr Aufklärung verlangt, denn Ich will, daß ihr vorerst ein rechtes Wissen besitzet, ehe ihr eure Mitmenschen belehret, was aber eure Aufgabe ist, die ihr Mir dienen wollet. Ich will, daß euch selbst alles verständlich ist, bevor ihr euer Wissen weitergebt, denn der Mitmensch ist oft nicht so duldsam, er begehret Aufklärung besonders, so er zweifelt, und diese sollet ihr dann auch aufschlußreich geben können.

Das Problem der Menschwerdung Gottes in Jesus gibt zu den meisten Fragen Anlaß, und zwar darum, weil es bisher in einer solchen Weise erklärt wurde, daß es nur immer mehr Verwirrung gab anstatt Helligkeit. Mein Erdendasein als Mensch unterschied sich von dem anderer Menschen in keiner Weise, nur daß Ich der Liebeentfaltung Raum gab im Herzen, wo andere ihre Ichliebe steigerten und "begehrten", anstatt zu "geben". Der Liebefunke glimmt in eines jeden Menschen Herz, er kann aber auflodern zur hellen Flamme, wie er auch erstickt werden kann. Dadurch aber unterscheiden sich auch die Menschen voneinander, denn die Liebe drückt jedem den Stempel der Göttlichkeit auf, während die Ichliebe das Abbild ist Meines Gegners, der sich selbst überhob und dadurch fiel. Die Liebe also ist das Göttliche im Menschen, das nur als ein winziges Fünkchen in Erscheinung tritt zu Beginn des Erdenlebens, aber endlos anwachsen kann.

Der Liebefunke war im Kindlein Jesus schon zu erkennen, weil eine Lichtseele sich in dem Kinde verkörpert hatte, die wohl alle Herrlichkeiten Gottes zurückließ im geistigen Reich, aber dennoch sich ihrer Liebe nicht begab und diese Liebekraft sich auch zuweilen äußerte, wenn also der Geistesfunke mit dem Vatergeist von Ewigkeit in Verbindung trat, was bei jedem liebevollen Kind geschieht, aber in Jesus den Menschen offensichtlich sein sollte, auf daß sie glaubten an die Göttlichkeit des Kindes Jesus. Dem Geistwirken wird in einem solchen Kindlein nicht gewehrt, nur kommt es nicht oder nur selten zum Vorschein, weil der Verstand und freie Wille des Menschen erst selbst das Wirken Meines Geistes in sich anstreben muß, was erst bewußt geschieht in den Jahren, da er den Verstand und Willen gebrauchen kann in Freiheit des Denkens. Die Erklärung für die Wunder des Kindes Jesus, für die außergewöhnlichen Begebenheiten, ist nur zu suchen in dem hohen Liebegrad, weil die Seele Jesu von oben war, eine Licht- und Liebeseele, die nun in eine menschliche Form gehüllt und auch in ihrem bis dahin unbeschränkten Schaffen und Wirken gehindert wurde, um der menschlichen Außenform gerecht zu werden. Die Liebe war in hohem Grade in dem Kindlein Jesus.... doch auch das Irdisch-Menschliche setzte sich durch.... die Welt, d.h. Mein und Sein Gegner, übte seinen Einfluß aus auf dieses Irdisch-Menschliche, weil ihm dies der Willenserprobung wegen gestattet war. Und Mein Geist verhielt sich nun still, denn auch der Mensch Jesus mußte diese Willensprobe ablegen, und das Werk der Vergöttlichung Seiner Seele mußte unter den gleichen Voraussetzungen vor sich gehen wie bei jedem anderen Menschen, wenngleich Mein Geist durch Seine Liebe in Ihm war und blieb. Doch den höchsten Grad der Liebe mußte der Mensch Jesus erreichen durch eigenen Willen.... Und darum zog sich Mein Geist während dieser Jahre zurück, er drängte und trieb nicht, er ließ dem Menschen Jesus völlige Freiheit, bis dann die durch Seine gesteigerte Liebe sich stets mehr und mehr steigernde Fülle Meines Geistes sich kundtat als Weisheit und Macht.... als übergroßes Wissen und Wunderwirken. Der Mensch Jesus war von Ewigkeit ausersehen für diese Mission. Ein höchstes Lichtwesen stieg zur Erde; eines Meiner in Herrlichkeit lebenden Kinder trat Seinen Erdengang an, und also mußte diese Seele die irdische Form des Kindes Jesus schon durchstrahlen, und alles Ungewöhnliche Seiner Jugend war ganz natürlich und verständlich, doch den in der Finsternis lebenden Menschen ebenso unverständlich, und darum wurde in späteren Jahren eine Hülle gebreitet über das strahlende Licht, und es begann die eigentliche Mission.... das Vergöttlichen eines Erdenmenschen durch die Liebe. Wohl konnte Ich durch Meinen Geist jederzeit wirken in dem Menschen Jesus, weil dafür alle Voraussetzungen gegeben waren; um der Mission Jesu willen aber trat alles Göttlich-Geistige zurück, und diese Mission wurde erfüllt von Ihm als Mensch, Der alle Kraft nur aus der in Ihm tätigen Liebe nahm, die zur Entfaltung zu bringen für Ihn genauso schwer war wie für jeden anderen Menschen, weil Mein Gegner wahrlich seinen Einfluß nicht ungenützt ließ, bedeutete doch der Sieg Jesu die Niederlage des Gegners. Den freien Willen Jesu aber konnte Mein Gegner nicht antasten, und dieser war Mir voll und ganz zugewandt. Und darum gelang Ihm das Werk, denn Sein Wille zu Mir entsprang Seiner Liebe.... Die Liebe war die Kraft, die stärker ist als der Tod und die darum auch den bezwang, der den Tod in die Welt gebracht hat.... Die Liebe war Sieger und wird es bleiben ewiglich....

Amen

Lucrarea miraculoasă a Pruncului Iisus....

Vreau să vă instruiesc cu privire la ceea ce aveți nevoie de clarificat, pentru că vreau ca voi să posedați mai întâi cunoștințele corecte înainte de a-i instrui pe semenii voștri, dar aceasta este sarcina voastră pe care doriți să Mi-o serviți. Vreau ca voi înșivă să înțelegeți totul înainte de a transmite cunoștințele voastre, pentru că semenii voștri nu sunt adesea atât de răbdători, ei doresc mai ales clarificări atunci când se îndoiesc, și atunci ar trebui să fiți și voi capabili să le oferiți într-un mod lămuritor.

Problema întrupării lui Dumnezeu în Iisus dă naștere la cele mai multe întrebări, și asta pentru că până acum a fost explicată în așa fel încât în loc de luminozitate nu a existat decât tot mai multă confuzie. Existența Mea pe Pământ ca ființă umană nu a fost cu nimic diferită de cea a altor ființe umane, doar că am dat spațiu pentru dezvoltarea iubirii în inimă, acolo unde alții și-au sporit iubirea de sine și au "dorit" în loc să "dăruiască". Scânteia iubirii strălucește în inima fiecărei persoane, dar ea poate să se aprindă într-o flacără strălucitoare, la fel cum poate fi stinsă. Dar și acest lucru îi deosebește pe oameni unii de alții, deoarece iubirea imprimă amprenta divinității asupra fiecăruia, în timp ce iubirea de sine este imaginea adversarului Meu, care s-a înălțat și astfel a căzut. Iubirea este, așadar, divinul din ființa umană, care apare doar ca o mică scânteie la începutul vieții pământești, dar care poate crește la nesfârșit.

Scânteia iubirii era deja recognoscibilă în pruncul Iisus, deoarece în copil se întrupase un suflet de lumină care, cu siguranță, a lăsat în urmă toate gloriile lui Dumnezeu în împărăția spirituală, dar totuși nu a renunțat la iubirea sa, iar această forță a iubirii se exprima și ea din când în când, atunci când scânteia spirituală lua astfel contact cu eternul Tată-Spirit, ceea ce se întâmplă cu fiecare copil iubitor, dar care trebuia să fie evident pentru oameni în Iisus, astfel încât aceștia să creadă în divinitatea copilului Iisus. Lucrarea spiritului nu este împiedicată la un copil atât de mic, doar că nu iese la iveală sau doar rareori, deoarece intelectul și voința liberă a ființei umane trebuie să se străduiască mai întâi pentru lucrarea spiritul Meu în sine, ceea ce se întâmplă în mod conștient doar în anii în care își poate folosi intelectul și voința în libertate de gândire. Explicația minunilor copilului Iisus, a evenimentelor extraordinare, nu poate fi căutată decât în gradul înalt de iubire, deoarece sufletul lui Iisus venea de sus, un suflet de lumină și de iubire, care era acum înfășurat într-o formă umană și care, de asemenea, era împiedicat în creativitatea și activitatea sa nerestricționată până atunci pentru a face dreptate formei exterioare umane. Iubirea se afla în mare măsură în pruncul Iisus.... dar și omul-pământean s-a afirmat.... lumea, adică adversarul Meu și al Său, și-a exercitat influența asupra acestui om-pământean pentru că i s-a permis să facă acest lucru pentru a-i testa voința. Iar spiritul Meu a rămas acum tăcut, deoarece și omul Iisus trebuia să treacă acest test al voinței, iar lucrarea de îndumnezeire a sufletului său trebuia să se desfășoare în aceleași condiții ca și în cazul oricărei alte ființe umane, deși spiritul Meu era și a rămas în el prin iubirea sa. Cu toate acestea, ființa umană Iisus a trebuit să atingă cel mai înalt grad de iubire prin propria voință.... Și de aceea, spiritul Meu s-a retras în acești ani, nu a îndemnat și nu a impulsionat, l-a lăsat pe omul Iisus complet liber până când abundența spiritului Meu, care creștea tot mai mult datorită iubirii sale sporite, s-a manifestat ca înțelepciune și putere.... ca fiind mai mare decât o mare cunoaștere și decât săvârșirea de minuni. Omul Iisus a fost ales pentru eternitate pentru această misiune. O ființă supremă de lumină s-a înălțat pe Pământ; unul dintre copiii Mei glorioși și-a început viața pământească și, astfel, acest suflet trebuia deja să radieze prin forma pământească a copilului Iisus, iar tot ceea ce era neobișnuit în tinerețea Sa era complet natural și de înțeles, dar la fel de neînțeles pentru oamenii care trăiau în întuneric și, prin urmare, peste lumina radiantă s-a întins un înveliș în anii următori, iar misiunea reală a început.... divinizarea unei ființe umane pământești prin iubire. Cu siguranță că am putut să lucrez prin spiritul Meu în ființa umană Iisus în orice moment, deoarece toate condițiile prealabile erau date pentru aceasta; dar de dragul misiunii lui Iisus, toate aspectele divino-spirituale au trecut pe plan secund, iar această misiune a fost îndeplinită de El ca ființă umană care își trăgea toată puterea doar din iubirea Sa activă, care a fost la fel de dificil de dezvoltat pentru El ca pentru orice altă ființă umană, deoarece adversarul Meu nu și-a lăsat cu adevărat influența nefolosită, la urma urmei, victoria lui Iisus însemna înfrângerea adversarului. Dar adversarul Meu nu a putut atinge voința liberă a lui Iisus, iar El mi-a fost complet devotat. Și, prin urmare, a reușit în lucrarea sa, pentru că voința sa față de Mine a izvorât din dragostea sa.... Iubirea a fost forța care este mai puternică decât moartea și care, prin urmare, l-a învins și pe cel care a adus moartea în lume.... Iubirea a fost victorioasă și așa va rămâne pentru totdeauna....

Amin