• Zurück

Gnaden der Endzeit.... Tod zuvor.... Jenseits....

Gnädig wird Gott denen sein, die noch zur Zeit ihr Unrecht erkennen und Abstand nehmen davon, doch ohne Erbarmen die schwerste Strafe verhängt werden über die, deren Härte nicht weicht, die auch mit ihren Mitmenschen kein Erbarmen haben und also sich selbst durch ihre Lieblosigkeit richten. Und es wird die kommende Zeit Zeugnis geben von der Verworfenheit der Menschen, es werden die undenklichsten Mittel ersonnen werden, die alle der Vernichtung dienen sollen; und es werden sich die Menschen nicht scheuen, ihre Pläne zur Ausführung zu bringen unter Anwendung dieser Mittel, und die Bedrückung der Menschen wird zunehmen. Und für alles müssen sich die Anstifter verantworten und auch alle, die ihnen zustimmen und sie in ihren Plänen unterstützen. Denn Gott ist gerecht, und Er urteilet nach Gedanken, Worten und Werken.... Ihm ist nichts verborgen; Er sieht in das Herz des Menschen, und jede Regung des Herzens bestimmt das Maß von Gnade, das ihm zur Verfügung steht, das ihm gewährt wird, wenn das Ende herangekommen ist. Denn das Ende kommt unwiderruflich.... Das Gebaren der Menschen beschleunigt es, und darum wird eine Periode zum Abschluß gebracht, die kein besseres Menschengeschlecht zeitigen würde, auch wenn Gott Seine Geduld noch lange walten lassen möchte und den Menschen noch oft Gelegenheit geboten würde, sich zu wandeln. Doch diese nützen sie nicht mehr, und also wird das Erdenleben von Gott aus beendet....

Dieser Abschnitt der Entwicklung war für die Menschheit ganz besonders gnadenreich, und er hätte auch völlig genügen können, daß ihr Erlösung wurde. Noch bis zum Ende steht Gott den Menschen bei mit außergewöhnlichen Gnadengaben, doch sie werden zumeist unbeachtet gelassen, wie überhaupt nichts mehr beachtet wird, was mit Gott oder ihrem eigenen Seelenheil zusammenhängt. Und darum ist ein längeres Verweilen auf dieser Erde unangebracht, d.h., es ist nur dem Körper Erfolg eintragend, nicht aber der Seele, die unvergänglich ist. Und darum wird der Seele jede weitere Erdenmöglichkeit genommen, ihr aber noch eine Fortentwicklung im Jenseits zugesichert, so sie im Jenseits nicht ebenso ablehnend dem Wort Gottes gegenübersteht. Vorausgesetzt, daß sie noch vor dem letzten Gericht, vor dem Ende dieser Erde das leibliche Leben verliert und aufgenommen wird in das jenseitige Reich. Es ist auch der Tod zuvor noch eine besondere Gnade für den Menschen, so er sich nicht auf der Erde entschieden hat. Er findet dann im Jenseits noch reichlich Gelegenheit, hilfsbereit zu sein und in Liebe zu dienen, und kann dadurch doch noch die unterbrochene Entwicklung fortsetzen, ja sie sogar noch beginnen, wenn sein Widerstand nicht zu groß ist, so er den Seelen, die ihm helfen wollen, kein Gehör schenkt. Denn dann kann er auch noch in seiner Rückentwicklung fortfahren und zur festesten Materie wieder zurückkehren, und dann muß auch er noch den langen Erdenweg zurücklegen, bis er sich wieder verkörpern kann als Mensch. Der Gnaden also hat Gott noch viele bereit, ehe er die alte Erde vergehen läßt, doch den freien Willen der Menschen zwingt Er nicht, und wie sie sich Seiner Gnade öffnen, so ziehen sie selbst auch Nutzen für ihre Seelen.... leer und kraftlos können sie verbleiben auf Erden sowohl als auch im Jenseits, so sie alle Gnaden außer acht lassen und sich ihnen verschließen, oder auch unglaublich schnell noch zur Höhe (sich = d. Hg.) entwickeln, sowie sie durch ihren Willen jede Gnadengabe auf sich wirken lassen und dadurch Kraft in hohem Maß zugeführt bekommen. Denn Gott ist überaus gnädig und barmherzig, aber auch gerecht, und Er bedenket die Menschen nach ihrem Willen....

Amen

Harurile timpului de la urmă.... Moartea înainte de... Lumea de dincolo....

Dumnezeu va fi milostiv cu cei care își recunosc încă în prezent greșelile și se abțin de la ele, dar fără milă pedeapsa cea mai aspră va fi aplicată celor a căror asprime nu se potolește, care nu au milă nici față de semenii lor și care astfel se judecă pe ei înșiși prin lipsa lor de iubire. Iar vremurile care vor veni vor da mărturie despre depravarea oamenilor, vor fi puse la cale cele mai de neconceput mijloace, care sunt toate menite să servească distrugerii, iar oamenii nu se vor sfii să își ducă la îndeplinire planurile prin folosirea acestor mijloace, iar asuprirea oamenilor va crește. Iar instigatorii trebuie să răspundă pentru tot, precum și toți cei care sunt de acord cu ei și îi susțin în planurile lor. Căci Dumnezeu este drept și El judecă după gânduri, cuvinte și fapte.... Nimic nu este ascuns de El; El vede în inima omului, iar fiecare frământare a inimii determină măsura de har care îi este disponibilă, care îi este acordată atunci când se apropie sfârșitul. Căci sfârșitul vine irevocabil.... Comportamentul oamenilor îl grăbește și, prin urmare, se încheie o perioadă care nu ar avea ca rezultat o rasă umană mai bună, chiar dacă Dumnezeu ar vrea să-și exercite încă mult timp răbdarea și oamenilor li s-ar da încă adesea posibilitatea de a se schimba. Dar acestea nu le mai sunt de nici un folosesc, și astfel viața pământească este încheiată de Dumnezeu....

Această perioadă de dezvoltare a fost deosebit de bogată în har pentru omenire și ar fi putut fi, de asemenea, complet suficientă pentru răscumpărarea ei. Dumnezeu îi asistă pe oameni cu daruri extraordinare de har până la sfârșit, însă acestea sunt de cele mai multe ori trecute neobservate, așa cum nu se mai ține cont de absolut nimic care să aibă legătură cu Dumnezeu sau cu propria mântuire a sufletului lor. Și de aceea, o ședere mai lungă pe acest Pământ este nepotrivită, adică aduce numai succese trupului, dar nu și sufletului, care este nepieritor. Și de aceea sufletul este lipsit de orice posibilitate pământească ulterioară, dar are totuși asigurată o dezvoltare ulterioară în lumea de dincolo, dacă nu este la fel de ostil față de Cuvântul lui Dumnezeu în lumea de dincolo. Cu condiția să își piardă totuși viața trupească înainte de judecata finală, înainte de sfârșitul acestui Pământ, și să fie acceptat în împărăția de dincolo. Moartea este, de asemenea, un har special pentru om, dacă acesta nu a luat o decizie pe Pământ. Atunci, el va găsi încă numeroase ocazii în lumea de dincolo de a fi de ajutor și de a sluji cu iubire și, astfel, poate continua dezvoltarea întreruptă, ba chiar o poate începe, dacă rezistența sa nu este prea mare, dacă nu ascultă sufletele care vor să-l ajute. Pentru că atunci el poate, de asemenea, să își continue încă retrogradarea și să se întoarcă din nou în materia solidă, și atunci mai trebuie să parcurgă încă lungul drum terestru până când se poate întrupa din nou ca ființă umană. Astfel, Dumnezeu îi rezervă încă multe binecuvântări înainte de a lăsa vechiul Pământ să treacă, însă nu forțează liberul arbitru al oamenilor și, pe măsură ce aceștia se deschid harului Său, beneficiază și ei înșiși de beneficiile sufletelor lor.... Ei pot rămâne goi și neputincioși atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, dacă ignoră toate binecuvântările și se închid în fața lor, sau se pot totuși dezvolta incredibil de repede de îndată ce permit ca fiecare dar al harului să își facă efectul asupra lor prin voința lor și primesc astfel o mare putere. Căci Dumnezeu este extrem de milostiv și îndurător, dar și drept, și El îi consideră pe oameni după voința lor....

Amin