• Zurück

Größe des Zerstörungswerkes.... Naturkatastrophe....

In welcher Weise Sich Gott äußern wird, davon können sich die Menschen keine Vorstellung machen, weil sich ein Zerstörungswerk vollziehen wird, wie es in seiner Größe noch nicht erlebt wurde. Und darum werden die Voraussagen keinen Glauben finden und auch ohne Wirkung bleiben, denn etwas Außergewöhnliches wollen die Menschen nicht gelten lassen, und einen Eingriff Gottes, der Schöpfungen zerstört, halten sie für gänzlich ausgeschlossen. Gott äußert Sich aber in einer Form, die ungewöhnlich ist, weil der Zweck der Zerstörungswerke ist, die Menschen aus dem täglichen Leben herauszureißen und in andere Lebensverhältnisse zu versetzen, die das Denken und ihren Lebenswandel ändern sollen. Und darum wird Gott durch die Naturgewalten den Menschen Seine Macht und Seine Kraft beweisen, Er wird Sich in den Elementarausbrüchen dieser den Menschen offenbaren, Er wird sie jeglicher Kraft berauben und ihnen ihre Hilflosigkeit vor Augen führen, auf daß sie sich an Ihn wenden um Hilfe, auf daß sie Ihn im Herzen bekennen und anrufen um Seinen Beistand. Es wird ein Vorgang sein, der die Menschen erstarren läßt, denn gewaltig wird das Toben der Naturkräfte sein, so gewaltig, daß sie glauben, das Ende der Welt sei gekommen.... Und es werden die Menschen nicht wissen, welchen Umfang die Naturkatastrophe angenommen hat, sie werden nur ihre nächste Umgebung überblicken können und um die eigentlichen Ausmaße des Zerstörungswerkes nichts wissen, weil jede Verbindung mit der Umwelt unterbrochen ist. Es werden furchtbare Stunden sein, Stunden der höchsten Not und der tiefsten Verzweiflung, weil kein Mensch gegen die Naturgewalten angehen kann, weil alle über sich ergehen lassen müssen, was ihnen von Gott auferlegt ist. Die göttliche Stimme wird vernehmlich sein einem jeden, denn sie wird in einer Stärke ertönen, daß keiner sein Ohr verschließen kann.... sie wird Angst und Schrecken auslösen.... Und doch ist es die Stimme der Liebe, die zu den Menschen spricht.... nur deshalb so gewaltig, weil der leisen Stimme nicht geachtet wird und weil der Mensch gerufen werden muß, will er nicht untergehen in dem Lebenswandel, den er führt.... ohne Gott und ohne den Glauben an ein Fortleben nach dem Tode. Es wird zwar auch diese offensichtliche Äußerung Gottes von den meisten Menschen nicht erkannt werden als das, was sie ist; es wird ein lenkender und schicksalbestimmender Gott von vielen erst recht abgelehnt werden, doch zum Nachdenken wird das gewaltige Naturgeschehen die Menschen anregen, und dann ist der Wille des einzelnen entscheidend, wieweit sein Denken der Wahrheit entsprechend ist und wie er die ihm nun zugehenden Gedanken auf sich wirken läßt. Er kann zur rechten Erkenntnis kommen, so er sich den Wahrheitsträgern nicht verschließt, die gedanklich ihn zu belehren versuchen, und so er die Menschen anhört, die ihm von der Liebe Gottes predigen und vom Sinn und Zweck des Erdenlebens. Gott gibt allen Menschen die Gelegenheit, zur rechten Erkenntnis zu kommen, und nur der Wille zur Wahrheit ist nötig, daß er aus dem furchtbaren Erleben den rechten Nutzen zieht. Doch nur wenige werden diesen Willen haben, und ihnen ist nicht anders zu helfen, wenn auch diese Naturkatastrophe eindruckslos an ihnen vorübergeht. Gott wendet das letzte Mittel an vor der endgültigen Scheidung.... Er sucht noch einmal das Denken der Menschen zu wandeln, Er stellt ihnen die Vergänglichkeit des Irdischen vor Augen und läßt sie in Lagen kommen, wo sie Ihn suchen und nach Ihm verlangen sollen, um ihnen dann beistehen zu können. Und Er läßt deshalb ein Zerstörungswerk sich vollziehen, das aber gleichzeitig eine Erlösung für das in der festen Form gebundene Geistige bedeutet.... Die unwissende Menschheit sieht nur die überwältigende Zerstörung, der wissende Mensch aber weiß um die Notwendigkeit und den Segen solcher Zerstörungen für die geistige Entwicklung des Wesenhaften.... Er weiß auch um die Gefahr, in der sich die Menschheit befindet, daß sie ihren Schöpfer nicht erkennt.... daß sie verantwortungslos dahinlebt und ihren letzten Erdenlebenszweck nicht erfüllt. Und er weiß, daß Gott Seine gewaltige Stimme nur ertönen läßt, weil Ihn die Menschheit erbarmt, die Sein Walten und Wirken nicht erkennt. Er weiß, daß Gott nur den irrenden Seelen helfen will, damit sie Ihn erkennen, so Er durch die Naturgewalten zu ihnen spricht....

Amen

Măreția lucrării de distrugere.... Dezastrul natural....

Oamenii nu au nicio idee despre cum se va exprima Dumnezeu, deoarece va avea loc o lucrare de distrugere a cărei amploare nu a mai fost experimentată până acum. Și, prin urmare, previziunile nu vor fi crezute și vor rămâne, de asemenea, fără efect, pentru că oamenii nu vor să accepte nimic extraordinar, iar o intervenție a lui Dumnezeu care distruge creațiile este complet exclusă. Dar Dumnezeu se exprimă într-o formă neobișnuită, pentru că scopul lucrărilor de distrugere este de a-i smulge pe oameni din viața de zi cu zi și de a-i plasa în alte condiții de viață care să le schimbe modul de gândire și de viață. De aceea, Dumnezeu le va demonstra oamenilor puterea și tăria Sa prin forțele naturii, se va arăta oamenilor în izbucnirile elementare ale acestora, îi va lipsi de orice putere și le va arăta neputința lor, astfel încât aceștia să se întoarcă la El pentru ajutor, să-L mărturisească în inimile lor și să apeleze la ajutorul Său. Va fi un proces care îi va face pe oameni să înghețe, deoarece furia forțelor naturii va fi atât de puternică, încât vor crede că a venit sfârșitul lumii.... Iar oamenii nu vor cunoaște amploarea dezastrului natural, ei vor putea doar să cerceteze împrejurimile lor imediate și nu vor ști nimic despre amploarea reală a operei de distrugere, deoarece orice legătură cu mediul înconjurător va fi întreruptă. Vor fi ore teribile, ore de maximă suferință și de cea mai profundă disperare, pentru că nicio ființă umană nu va putea să se opună forțelor naturii, pentru că fiecare va trebui să suporte ceea ce Dumnezeu i-a impus. Vocea divină va putea fi auzită de toată lumea, pentru că va răsuna cu o asemenea forță încât nimeni nu va putea să închidă urechea.... ea va provoca frică și teroare.... Și totuși, vocea iubirii este cea care le vorbește oamenilor.... doar atât de puternică pentru că vocea tăcută nu este ascultată și pentru că ființa umană trebuie să fie chemată dacă nu vrea să piară în modul de viață pe care îl conduce.... fără Dumnezeu și fără credința într-o continuare a vieții după moarte. Cu toate că nici măcar această manifestare evidentă a lui Dumnezeu nu va fi recunoscută de cei mai mulți oameni drept ceea ce este; un Dumnezeu care ghidează și determină destinul va fi respins de mulți mai mult ca oricând, totuși imensul eveniment natural va stimula oamenii să se gândească la aceasta, iar apoi voința individului este decisivă în ceea ce privește măsura în care gândirea sa corespunde adevărului și modul în care permite ca gândurile pe care le primește acum să aibă efect asupra sa. El poate ajunge la cunoașterea corectă dacă nu-și închide mintea în fața purtătorilor de adevăr care încearcă mental să îl instruiască și dacă ascultă oamenii care îi predică despre iubirea lui Dumnezeu și despre sensul și scopul vieții pământești. Dumnezeu le oferă tuturor oamenilor posibilitatea de a ajunge la cunoașterea corectă și numai voința pentru adevăr este necesară pentru ca el să obțină beneficiul corect din experiența cumplită. Dar numai câțiva vor avea această voință și nu pot fi ajutați dacă această catastrofă naturală trece și pe lângă ei fără să îi impresioneze. Dumnezeu aplică ultima soluție înainte de separarea finală.... El încearcă să schimbe încă o dată gândirea oamenilor, îi face să conștientizeze caracterul trecător al lucrurilor pământești și îi lasă să ajungă în situații în care ar trebui să-L caute și să tânjească după El pentru ca apoi să îi poată ajuta. Și, prin urmare, El permite să aibă loc o lucrare de distrugere care, însă, în același timp, semnifică răscumpărarea pentru ființa spirituală legată în formă solidă..... Omenirea ignorantă vede doar distrugerile copleșitoare, dar ființa umană cunoscătoare știe despre necesitatea și binecuvântarea unor astfel de distrugeri pentru dezvoltarea spirituală a ființei.... El știe, de asemenea, despre pericolul în care se află umanitatea care nu-și recunoaște Creatorul.... că trăiește iresponsabil și nu-și îndeplinește ultimul scop al vieții pământești. Și știe că Dumnezeu își lasă să răsune vocea Sa puternică doar pentru că îi este milă de omenirea care nu recunoaște domnia și activitatea Sa. El știe că Dumnezeu vrea doar să ajute sufletele rătăcite, astfel încât acestea să-L recunoască atunci când le vorbește prin intermediul forțelor naturii.

Amin