• Zurück

Fähigkeiten.... Aufgabe.... Rückentwicklung.... Neue Erde....

Es ist der Mensch das höchstentwickelte Geschöpf auf der Erde, und folglich wird er auch vor eine Aufgabe gestellt, die seinem Reifegrad angepaßt ist. Er kann diese Aufgabe erfüllen, wenn er will, und gerade der Wille ist es, der geprüft werden (sich bewähren) soll, der vor die Entscheidung gestellt werden soll. Denn der Wille allein ist bestimmend, ob der Mensch jene Aufgabe erfüllt, ob er seine Fähigkeiten ausnützt und die letzte Verkörperung zweckentsprechend lebt. Er ist keineswegs gezwungen dazu, und deshalb wird ihm das Erdenleben unzählige Aufgaben stellen, die er durch seine irdische Tätigkeit erfüllt. Es wird also nicht die eigentliche Aufgabe herausgestellt, sondern inmitten seiner irdischen Tätigkeit soll er jene erfüllen.... sich selbst zu bilden zur höchsten Reife, die er auf Erden erlangen kann.... Läßt er diese Aufgabe unbeachtet, so lebt er dennoch sein irdisches Leben weiter, nur bleibt seine Seele im unvollkommenen Entwicklungsgrad stehen. Und er muß sich dafür verantworten vor Gott, weil ihm das Erdenleben nur gegeben wurde zur Vervollkommnung der Seele. Er hat es also mißbraucht, sowie er nur irdische Tätigkeit ausgeführt hat zum eigenen Vorteil, oder er hat es unbeachtet gelassen und also eine Gnade Gottes mißachtet. Die Erde war ihm Aufenthalt, und er durfte als hochentwickeltes Wesen sich verkörpern; er war schon in einem Reifezustand, wo er viele Fähigkeiten sein eigen nennen konnte, doch er lebte sein Leben nicht bewußter wie die Menschen der Vorzeit, er nützte den Verstand und den freien Willen nicht anders als nur für eine Tätigkeit auf Erden, die keinen bleibenden Wert hatte, und dazu nützte er die Kraft aus Gott.... er nützte sie nur zu irdischen Zwecken, zur Erhöhung des Wohlbehagens, und zwar in einer Weise, die nur dazu beitrug, in den Mitmenschen gleichfalls das Verlangen zu erwecken, nur irdisch tätig zu sein. Und es wurde die Erde dadurch untauglich zur Höherentwicklung der Seele, d.h., das Irdische überwiegt und fesselt den Menschen so, daß er seine Seele ganz vergißt. Es ist also nun ein Stadium eingetreten, wo eine Änderung nötig ist, sollen die Menschen wieder ihre eigentliche Aufgabe erkennen lernen und ihr nachkommen. Es muß die Erde wiederum eine Änderung erfahren, sie muß wieder werden, was sie einstmals war und sein soll.... eine Bildungsstation des Geistes, wo nicht das Irdische überwiegt, sondern nur Mittel ist zum Zweck.... Sie muß neu erstehen, neu geformt werden, sie muß Menschen bergen, die bewußt die letzte Reife anstreben, die alle Fähigkeiten, die sie von Gott empfangen haben, nützen, und dies nur zur Reife ihrer Seelen, weil sie erkennen, daß dies der eigentliche Zweck ihrer Verkörperung auf Erden ist....

Amen

Competențe.... Sarcină.... Regresie.... Noul Pământ....

Ființa umană este cea mai dezvoltată creatură de pe Pământ și, prin urmare, se confruntă cu o sarcină adaptată gradului său de maturitate. Ea poate îndeplini această sarcină dacă vrea, și tocmai voința sa va fi testată (se va dovedi), care va fi pusă în fața deciziei. Căci numai voința determină dacă ființa umană își îndeplinește această sarcină, dacă își folosește abilitățile și trăiește ultima întrupare conform scopului. Ea nu este în niciun caz obligată să facă acest lucru și, prin urmare, viața pământească îi va prezenta nenumărate sarcini pe care le îndeplinește prin activitatea sa pământească. Astfel, sarcina propriu-zisă nu este subliniată, dar în mijlocul activității sale pământești el o va îndeplini.... pentru a se educa până la cea mai înaltă maturitate pe care o poate atinge pe Pământ..... Dacă ignoră această sarcină, ea continuă totuși să-și trăiască viața pământească, doar că sufletul său rămâne într-o stare imperfectă de dezvoltare. Și trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru a aceasta, pentru că viața pământească i-a fost dată doar pentru desăvârșirea sufletului. Prin urmare, el a abuzat de ea de îndată ce a desfășurat activitatea pământească doar în folosul său, sau a ignorat-o și astfel a nesocotit un har al lui Dumnezeu. Pământul a fost locuința lui și i s-a permis să se întrupeze ca o ființă foarte dezvoltată; era deja într-o stare de maturitate în care își putea numi multe abilități proprii, totuși nu și-a trăit viața mai conștient ca oamenii din trecut, nu și-a folosit intelectul și liberul arbitru decât pentru o activitate pe pământ care nu avea nicio valoare de durată, iar în acest scop și-a folosit puterea de la Dumnezeu.... a folosit-o doar în folosul său..... a folosit-o doar în scopuri pământești, pentru creșterea confortului și într-un mod care a contribuit doar la trezirea în semenii săi a dorinței de a fi activi doar pe Pământ. Și, ca urmare, Pământul a devenit nepotrivit pentru dezvoltarea superioară a sufletului, adică Pământul predomină și captivează atât de mult ființa umană încât aceasta uită complet de sufletul său. Astfel, a apărut o etapă în care este necesară o schimbare pentru ca oamenii să învețe să recunoască și să își îndeplinească din nou sarcina reală. Pământul trebuie să sufere din nou o schimbare, trebuie să redevină ceea ce a fost odată și ar trebui să fie.... o stație de educare pentru spirit, unde lucrurile pământești nu predomină, ci sunt doar un mijloc pentru atingerea unui scop..... El trebuie să se ridice din nou, trebuie să fie remodelat. El trebuie să se nască din nou, să fie remodelat, trebuie să adăpostească oameni care se străduiesc în mod conștient să atingă maturitatea finală, care folosesc toate abilitățile primite de la Dumnezeu, și asta numai pentru maturizarea sufletelor lor, pentru că recunosc că acesta este scopul real al întrupării lor pe Pământ....

Amin