• Nazaj

VOLJA IN DEJANJE .... ODGOVORNOST ....

Volja rodi dejanje. Volja je torej odločilna, čeprav je šele dejanje potrditev volje. Brez volje pa dejanje ne more biti izvedeno; vendar pa volja tudi, če je brez dejanja, mora že odgovarjati pred Bogom, ker ona kaže na značaj človeka, impulz za dobro ali za zlo. Da bi izvedli voljo v dejanje, mora človek uporabljati energijo življenja, ki teče skozi njega, zato lahko on uresniči tako dobra kakor tudi zla dejanja, vendar pa bo za to vedno potreboval moč, katero mu je dal Bog Osebno.

Posledično temu, če on naredi slabo dejanje, ga on uresniči s pomočjo božanske moči in zatorej naredi nekaj, za kar bo moral odgovarjati pred Bogom. On je torej uporabil svojo voljo, da bi z močjo iz Boga povečal moč Božjega nasprotnika, ker je vsako slabo dejanje podrejanje zli-zlobni sili, in jo s tem povečuje. Človek se obrača od Boga k sili zla z vsakim dejanjem, ki nasprotuje Bogu in torej priča o slabem namenu.

Če je človekova volja dobra, torej usmerjena k Bogu, potem bo on vedno uporabljal energijo življenja za dejanja, ki so v korist soljudem. On se bo vadil v Ljubezni, ki služi bližnjemu, ker bo neprenehoma aktiven, to pomeni, on bo dovolil, da njegova volja postane dejanje. Če so njegova dejanja rojena iz Ljubezni, da torej Ljubezen poganja voljo človeka, da postane aktiven, potem je njegova volja obrnjena k Bogu. Zatorej je volja po lastni želji izbrala Boga, in vsako dejanje, ki nastane iz te volje, je upravičeno pred Bogom, in Bog ocenjuje to dejanje kot "voljo ki ljubi". AMEN

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin