3704 Renașterea spiritului....

martie 5, 1946: Carte 47

Renașterea spirituală este scopul ființei umane pe Pământ, altfel sufletul este la fel de lipsit de viață atunci când trupul se stinge, dar nu poate pieri complet, deoarece este nemuritor. Renașterea spirituală înseamnă viață pentru suflet, dar o viață a sufletului fără cea dintâi este imposibilă. Dar ființa umană renaște spiritual dacă caută contactul cu împărăția spirituală din interior. Atunci viața trupului nu mai este suficientă pentru sufletul ființei umane, acesta nu-și găsește împlinirea dorinței nici în lumea pământească, ci tinde spre împărăția căreia îi aparține de fapt și, în funcție de seriozitatea voinței sale, ființa umană renaște într-un timp mai scurt sau mai lung. Pentru renașterea spirituală este absolut necesar să se lucreze în iubire, căci aceasta trezește la viață spiritul din ființa umană. Prin activitatea plină de iubire, scânteia spirituală care doarme în suflet intră în contact cu eternul Spirit al Tatălui și devine activă, iar activitatea este viață.... Dacă ființa umană oferă scânteii spirituale din ea posibilitatea de a deveni activă prin activitatea de iubire, ea renaște și ea deja în spirit și atunci nu se mai poate scufunda înapoi în starea de moarte, căci spiritul trezit odată nu-l va mai lăsa acum să plece, el influențează în permanență acoperământul din jur, adică influențează sufletul și prin el și trupul ființei umane și îl împinge la activitatea de iubire și astfel la dezvoltarea ascensională a sufletului. Renașterea spirituală nu poate fi obținută intelectual, nici voința și nici cuvintele nu o pot realiza, ci numai o voință pusă în acțiune o realizează, iar aceste acțiuni trebuie să fie fapte de iubire dezinteresată față de aproapele. Numai prin iubire spiritul din ființa umană se trezește la viață, numai prin activitate iubitoare intră în acțiune, și astfel sufletul poate atinge viața veșnică numai prin iubire, care este rezultatul renașterii spiritului. Dar oricine are iubire trăiește, de asemenea, în contact permanent cu iubirea veșnică și, astfel, Spiritul-Tatălui al veșniciei va influența în mod constant și scânteia spirituală din ființa umană.... aceasta va atrage la sine iubirea eternă, astfel că se străduiește să se formeze în iubire.... Și atunci nu va mai exista veșnic moarte pentru suflet.... Atunci există numai viață, adică activitate neîntreruptă în forță și lumină; atunci se dezleagă lanțul morții, atunci moartea este învinsă.... Și astfel, o persoană renăscută spiritual nu se va teme niciodată de moartea trupească, deoarece sufletul său știe despre trecătorul tuturor lucrurilor pământești, precum și despre nepieritorul a ceea ce aparține împărăției spirituale, nu se teme de trecerea pământească, deoarece viața veșnică este sigură pentru el. Nu numai că ea crede în viața sufletului după moartea trupului, dar aceasta a devenit o certitudine fermă pentru ea, pentru că spiritul trezit la viață o învață, pentru că îi transmite o cunoaștere care îi dă cea mai profundă convingere..... Prin urmare, credința ei a devenit de neclintit, pentru că ea poartă dovada în sine.... spiritul trezit în ea, care face parte din eternul Spirit al Tatălui. Dacă ființa umană renaște în spirit, nu mai există nici o îndoială în relația sa spirituală, căci lucrarea spiritului în ea este și puterea crescândă de cunoaștere, de recunoaștere a divinității eterne și de cunoaștere a lucrării și activității Sale și, de asemenea, de cunoaștere a planului etern de mântuire a lui Dumnezeu..... Este cunoașterea care îi este transmisă, nu doar credința, căci înțelepciunea a ceea ce i se oferă se află atât de clar în fața ochilor celui renăscut spiritual încât nu mai are nevoie de dovezi pentru el, ci este pe deplin convins de adevărul a ceea ce poate numi acum materialul său de gândire, deoarece a fost primit cu inima și cu mintea. Prin urmare, persoana renăscută spiritual nu mai are nevoie să caute, ci a găsit ceea ce căuta prin iubire. Și astfel, iubirea este cheia înțelepciunii, iar înțelepciunea este cunoașterea care corespunde adevărului, care provine și conduce la împărăția spirituală.... Poate renaște în spirit doar persoana al cărei suflet nu ține cont de trup și care se străduiește doar pentru trezirea spiritului la viață, care, prin urmare, chiar dacă este inconștient de reușită, se despoaie de tot ceea ce este de dorit pentru trup și îl împărtășește din impulsul cel mai intim celor care au nevoie și necesită ajutor, spiritual sau pământesc. Distribuirea bunurilor pământești în iubire dezinteresată îi aduce un bine spiritual, distribuirea bunurilor spirituale, însă, o creștere nemăsurată din interior, căci acum spiritul lui Dumnezeu poate lucra în ființa umană fără limită, El dăruiește adevărul care înseamnă viață veșnică..... Dar viața este o activitate neîntreruptă.... Persoana renăscută spiritual nu mai poate rămâne inactivă, ci acum lucrează cu sârguință pentru Împărăția lui Dumnezeu.... ea participă la lucrarea de răscumpărare a lui Hristos pentru sufletele rătăcite de pe Pământ, căci spiritul din ființa umană nu se odihnește, el este mereu și mereu activ ca și Spiritul Tatălui din veșnicie.... Și astfel, renașterea spiritului va face ca ființa umană să se simtă întotdeauna îndemnată să lucreze pentru împărăția spirituală, să nu acorde decât cea mai mică atenție vieții pământești, dar să-și îndrepte atenția constantă către viața spirituală, recunoscând importanța acesteia și din dorința de a ajuta acolo unde lipsește cunoașterea. Căci cel renăscut spiritual știe despre lipsa de lumină de pe Pământ, despre lipsa de putere a oamenilor care acordă prea multă importanță vieții pământești; el știe despre greutățile sufletelor, despre moartea lor spirituală deja pe Pământ și într-o zi în veșnicie, unde vor conștientiza și mai grav starea lor de neputință, unde aceasta înseamnă o stare chinuitoare pentru ei și unde sufletul nu mai poate fi ajutat dacă se apără împotriva oricărei instrucțiuni, așa cum a făcut-o pe Pământ. Persoana renăscută din punct de vedere spiritual este conștientă de misiunea sa și o îndeplinește cu dragoste și râvnă. Ea radiază lumină și binecuvântat este cel care nu este deranjat de această lumină.... binecuvântat este cel care este atent la viața celui care vrea să-i aducă lumină, care caută și el să-l trezească la viață.... Oricine va recunoaște renașterea spiritului, de îndată ce privirea sa este îndreptată numai în sens spiritual, căci adevărata înțelepciune este recunoscută ca atare de oricine este dispus, deoarece acolo unde este voința, începe să lucreze și puterea spiritului. Treziți la viață spiritul din voi și veți fi atins pe Pământ țelul care v-a fost fixat de la început, veți intra în împărăția spirituală bogați în forță și cunoaștere de îndată ce sufletul se va desprinde de trup și veți lăsa în urmă doar materia imatură care nu s-a spiritualizat încă pe Pământ.... Dar voi înșivă intrați dezlegați în împărăția spiritelor fericite și nimic nu vă împiedică să lucrați și să creați într-o activitate activă, pentru că iubirea din voi vă împinge să faceți acest lucru și declanșează în voi o stare de fericire pe care nu o puteți măsura pe Pământ. Căci puteți să vă contopiți cu eternul Spirit al Tatălui care își atrage copiii la Sine în iubire arzătoare pentru a-i face veșnic fericiți....

Amin

Această comunicare este menționată în următorul caiet tematic:

Caiet tematic	Titlu	Descarcă
8	Tu între două lumi 1	ePub   PDF   Kindle

---

Downloads

Oferte de descărcare pentru cartea _book
 ePub  
 Kindle  
  Alte descărcări

Această comunicare
Ascultă
Descarcă ca și MP3
Vizualizare imprimare
 Scrieri de mână