• Înapoi

Când și de ce a devenit perfectul imperfect?....

Tot ceea ce este de la Mine trebuia să fie perfect, pentru că pur și simplu nu puteam crea nimic imperfect, pentru că Iubirea, Înțelepciunea și Puterea Mea nu permiteau nici o imperfecțiune în creațiile pe care Voința Mea le aducea de la Mine.... Prin urmare, acest lucru s-a întâmplat "la început"...., când Mi-a plăcut să creez o ființă pentru Mine și am înzestrat-o cu o putere creatoare egală, pentru ca apoi să fac această ființă fericită prin nașterea de ființe egale prin voința ei, folosind puterea Mea..... Totuși, a-Mi nega această perfecțiune nu poate fi făcută decât de oameni care se află ei înșiși într-o stare de imperfecțiune, care, prin urmare, în gândirea lor limitată, nu-și pot imagina starea de perfecțiune, că atunci ar fi imposibil să lase să apară ceva imperfect. Dar dacă numai perfecțiunea ar putea ieși din Mine, când a avut loc schimbarea de la perfecțiune la imperfecțiune? Această întrebare este dificilă, dar și ușor de răspuns.... Faptul că ceea ce a fost creat de Mine s-a putut transforma în opusul va rămâne pentru totdeauna de neînțeles pentru voi..... Totuși, trebuie să vă fie de înțeles că liberul arbitru a permis și îndepărtarea de ordinea divină. Pentru că liberul arbitru a fost capabil să iasă din ordinea divină, el însuși a fost capabil să răstoarne ordinea divină, astfel încât a fost capabil să transforme ceea ce era inițial perfect în opusul, într-o stare de impietate care contrazicea complet natura Mea perfectă, pe care spiritul Meu creat mai întâi, care a fost înzestrat cu aceeași putere creatoare, a creat-o pentru sine în virtutea capacității sale de a gândi.... În desăvârșirea Mea nu puteam să am un gând greșit în Mine.... dar el a putut face acest lucru pentru că avea liberul arbitru pe care l-a folosit greșit. Pentru Mine un gând greșit ar fi fost o imposibilitate, pentru el a fost posibil prin capacitatea sa de gândire, care a fost dirijată diferit prin liberul său arbitru.... Iar voi, ca ființe umane, sunteți limitate în gândirea voastră, încercați să vă dați o explicație la natura Mea că răul a ieșit și din Mine, dar nu vă gândiți că atunci căderea spiritelor ar fi fost imputabilă Mie Însumi, dacă nu aș fi singularizat complet ființele.... Dar tu nu vrei să accepți că lui îi datorezi căderea, în schimb cauți vina în Ființa suprem de perfectă, care într-adevăr nu putea să te creeze decât așa cum era posibil: în perfecțiune supremă.... Faptul că și voi vreți să vedeți tot ce este contrar ancorat în Mine este doar o dovadă că natura Mea fundamentală vă este străină. Știu foarte bine ce Mi se opune, pentru că am putut urmări gândirea greșită a adversarului Meu și am știut în ce consta păcatul lui: Că s-a răzvrătit împotriva Mea, că Mi-a contestat puterea și astfel a început încet-încet să Mă urască.... Și am știut, de asemenea, unde ducea dispoziția lui, dar nu l-am împiedicat să cadă, și nici nu am împiedicat ființele care au vrut să-l urmeze.... deși și acestea au ieșit din Mine în toată perfecțiunea. Dar, din moment ce am înzestrat ființele cu liberul arbitru, nu am putut să le împiedic să accepte gândurile celui care Mi se opunea prin rezistența sa secretă, iar aceste gânduri au provocat și ele căderea ființelor, deoarece el își transfera acum toate gândurile sale de ură asupra acelor ființe, ceea ce le împingea la apostazie. Pentru că s-au răzvrătit împotriva Mea, nu M-au mai recunoscut și au respins puterea dragostei Mele. Dar cât de greșit este să vrei să vezi în Mine tot ceea ce este contradictoriu, este evident din faptul că ai putea să te îndoiești de iubirea Mea, care te-a creat după chipul Meu, că ai putea să te îndoiești de înțelepciunea Mea, care susține căderea ta, și că ai putea să te îndoiești și de atotputernicia Mea, care nu poate crea decât pe cel mai perfect. Și de aceea resping această învățătură ca pe o doctrină greșită care vă va împiedica întotdeauna să Mă recunoașteți corect în natura Mea fundamentală și Îmi refuzați iubirea pe care o doresc de la voi....

Amin

Quando e porquê é que o perfeito se tornou imperfeito?....

Tudo o que teve origem em Mim tinha de ser perfeito, porque simplesmente não podia criar nada imperfeito, porque o Meu amor, a Minha sabedoria e o Meu poder não permitiam qualquer imperfeição nas criações que a Minha vontade trouxe de Mim.... Isto aconteceu portanto "no início".... quando me agradou criar um ser para mim e dotou-o de igual poder criativo para depois o fazer feliz, fazendo surgir seres iguais através da sua vontade usando a Minha força.... Contudo, negar-Me esta perfeição só pode ser feito por pessoas que se encontram num estado de imperfeição, que por isso, no seu pensamento limitado, não podem imaginar o estado de perfeição, que seria então impossível deixar surgir algo imperfeito. Mas se apenas a perfeição pudesse vir de Mim, quando ocorreu a mudança da perfeição para a imperfeição? Esta pergunta é difícil e no entanto também fácil de responder.... O facto de que o que foi criado por Mim poderia transformar-se no oposto permanecerá para sempre incompreensível para si..... No entanto, deve ser compreensível para si que o livre arbítrio também permitiu o distanciamento da ordem divina. Porque o livre arbítrio foi capaz de sair da ordem divina, ele próprio foi capaz de derrubar a ordem divina, assim foi capaz de transformar o que era originalmente perfeito no oposto, num estado de ímpio que contradizia completamente a Minha natureza perfeita, que o Meu espírito criado pela primeira vez, dotado de igual poder criativo, criou para si próprio em virtude da sua capacidade de pensar.... Na Minha perfeição não podia ter um pensamento errado em Mim.... mas podia fazê-lo porque tinha livre arbítrio que usou erradamente. Para mim um pensamento errado teria sido uma impossibilidade, para ele foi possível através da sua capacidade de pensar, que foi dirigida de forma diferente através do seu livre arbítrio.... E vós, como seres humanos, sois limitados no vosso pensamento, tentais dar a vós próprios uma explicação na Minha natureza de que o mal também veio de Mim, mas não considerais que a queda dos espíritos teria então sido atribuível a Mim mesmo, se eu não tivesse escolhido completamente os seres.... Mas não queres aceitar que lhe deves a queda, em vez disso procuras a falha no Ser supremamente perfeito que só te poderia criar de tal forma que isso fosse possível: em suprema perfeição.... O facto de também querer ver tudo o contrário ancorado em Mim é apenas a prova de que a Minha natureza fundamental é estranha a si. Sei certamente o que se opõe a Mim porque fui capaz de seguir o pensamento errado do meu adversário e sabia em que consistia o seu pecado: que ele se rebelou contra Mim, que me invejou A minha força e assim lentamente começou a odiar-Me.... E também sabia para onde a sua disposição estava a levar, mas não o impedi de cair, nem impedi os seres que o queriam seguir...., embora estes também tivessem saído de Mim em toda a perfeição. Mas como eu tinha dotado os seres de livre arbítrio, não podia impedi-los de aceitar os pensamentos daquele que me opunha com a sua secreta resistência, e estes pensamentos também causaram a queda dos seres, uma vez que ele agora transferiu todos os seus pensamentos de ódio para aqueles seres que os levaram à apostasia. Pois rebelaram-se contra Mim, já não Me reconheceram e rejeitaram a Minha força de amor. Mas como é errado querer ver tudo em Mim contraditório é evidente pelo facto de que poderias duvidar do Meu amor, que por isso te criou à Minha imagem, que poderias duvidar da Minha sabedoria, que por isso suporta a tua queda, e que também duvidarias da Minha omnipotência, que só pode criar a mais perfeita. E por isso refuto este ensinamento como uma doutrina mal orientada que vos impedirá sempre de Me reconhecerem correctamente na Minha natureza fundamental, e negais-Me o amor que desejo de vós...._>Ámen