• Înapoi

Nivel minim spiritual.... Lipsa de dragoste.... Iubirea de sine....

Cea mai mare dovadă a nivelului minim spiritual al oamenilor este lipsa de iubire care este evidentă peste tot printre oameni. Iubirea egoistă a crescut în mod constant și aproape nimeni nu mai practică iubirea altruistă față de aproapele și, prin urmare, trebuie să existe și pe Pământ o stare de degenerare, o stare în care acționează forțele răului, în care adversarul lui Dumnezeu domnește întotdeauna suprem, iar oamenii îi execută ordinele. Întunericul spiritual devine din ce în ce mai adânc, razele de lumină nu sunt decât rareori recognoscibile, și adesea sunt chiar simulate ca lumini orbitoare care nu au nici o strălucire.... A venit, evident, vremea sfârșitului când se aplică standardul gradului de iubire al oamenilor.... Există un declin vizibil, oamenii sunt ferm atașați de materie, pentru ei contează doar corpul și confortul lor, succesul pământesc și creșterea bunurilor pământești. Ei nu cred că sufletele lor se află în suferință extremă pentru că nu cred în supraviețuirea sufletului, adesea chiar neagă existența unui suflet în ei înșiși. Și nu pot fi forțați să gândească altfel, liberul lor arbitru trebuie respectat, dar, în consecință, ei își creează propria soartă și după moarte. Și oricine este atent la evenimentele din lume, din anturajul său imediat, știe și că această stare nu poate dura la nesfârșit, pentru că se înrăutățește de la o zi la alta, pentru că lăcomia pentru materie devine tot mai mare, pentru că nu se poate observa niciun fel de efort spiritual și pentru că orice stare se va sfârși într-o zi dacă nu corespunde ordinii divine. Oamenii nu se mai servesc unii pe alții, ci fiecare vrea să domine și să fie servit, fiecare cere de la celălalt ceea ce îi place, dar nimeni nu este dispus să facă același lucru cu celălalt.... Iubirea lipsește, inimile oamenilor sunt împietrite și întotdeauna sunt doar câțiva care sunt dispuși să ajute în caz de nevoie.... Și aceasta este mica turmă, căci odată ce voința de a iubi este activă se stabilește și legătura cu Iubirea eternă. Iar această iubire nu se va mai desprinde de persoana care face voluntar fapte de iubire. Voi, oamenii, nu știți despre binecuvântarea unei activități de iubire.... nici nu știți cât de ușor ați putea trece prin viața pământească dacă ați practica iubirea și astfel ați primi mereu mai mult pentru sufletul vostru, dar și pământește primiți de ceea ce aveți nevoie. Dar rasa umană lipsită de iubire nu are această cunoaștere, fiecare se gândește doar la sine, fiecare extrage din viață ceea ce poate și nu se gândește că nu știe ceasul morții sale, că poate pleca în orice moment și că nu ia nimic cu el în împărăția de dincolo ce posedă pe Pământ, ci că va ajunge acolo gol și mizerabil, pentru că nu are nimic de arătat pentru sufletul său, pe care l-a lăsat să moară de foame în viața pământească, dar care acum este singurul lucru care i-a mai rămas și va intra în împărăția spirituală într-o sărăcie cruntă. Iar această stare umană lipsită de iubire nu poate avea ca rezultat nici cel mai mic succes spiritual. Dar cum sufletul trăiește pe Pământ ca ființă umană doar pentru a se maturiza spiritual, iar acest scop nu este îndeplinit, trebuie să aibă loc o intervenție puternică din partea lui Dumnezeu, o mustrare și o admonestare ascuțită, astfel încât câțiva să mai reflecteze asupra scopului vieții lor pământești și să se schimbe înainte de începerea ultimei faze pe acest Pământ, care este doar o perioadă scurtă de timp până la sfârșit. Oamenii nu acordă atenție adresării tăcute a lui Dumnezeu prin lovituri de soartă, dezastre și accidente de tot felul, prin Cuvântul lui Dumnezeu care sună de Sus, și de aceea trebuie să li se adreseze mai tare, și binecuvântat este cel care vrea să audă această adresare a lui Dumnezeu și o ia în serios, căci chiar și atunci vor fi mulți oameni care nu vor dori să-L recunoască atunci când El le va vorbi în forță prin elementele naturii.... Nici ei nu vor fi forțați, ci vor putea decide de bună voie, dar vor fi salvați de ce este mai rău, de noua izgonire în materia solidă, dacă vor găsi și vor lua calea spre Dumnezeu, dacă Îl vor recunoaște și Îi vor cere milă.... Dar atunci va veni și sfârșitul, pentru că Pământul nu-și va mai îndeplini menirea, nu va mai fi folosit ca stație de maturizare spirituală, ci va fi folosit doar de către trup, iar fiecare se va aroga ca fiind conducătorul globului și va provoca el însuși cele mai mari distrugeri, crezând că poate controla toate legile naturii și astfel va putea experimenta fără să aibă nicio vină, ceea ce va duce apoi la distrugerea finală a Pământului. Dar aceasta este ceea ce oamenii înșiși doresc și așa se va întâmpla, așa cum este proclamat în Cuvânt și Scriptură: Un Cer nou și un Pământ nou se vor ridica și ordinea divină va fi restaurată, astfel încât întoarcerea spiritualului la Dumnezeu să poată continua, așa cum este prevăzut în planul Său de mântuire din eternitate.

Amin

Il basso stato spirituale –Il disamore – L’amore dell’io

La più grande dimostrazione del basso stato spirituale degli uomini è il disamore, che è visibile ovunque tra gli uomini. L’amore dell’io si è sempre più rafforzato, e quasi nessuno esercita più l’amore disinteressato per il prossimo, e perciò deve esserci anche uno stato despiritualizzato sulla Terra, uno stato dell’’agire di forze cattive, dove l’avversario di Dio ha sempre il predominio e gli uomini sono secondo la sua volontà. L’oscurità spirituale si raddensa sempre di più, solo raramente si notano dei raggi di Luce, e sovente sono illusioni di luci d’abbaglio, che non hanno nessuna forza di splendere. E’ evidente che è venuto il tempo della fine, quando si misura il grado d’amore degli uomini.

E’ da registrare una visibile retrocessione, gli uomini sono uniti saldamente con la materia, per loro vale soltanto il corpo ed il suo benessere, i successi terreni ed un aumento di beni terreni. Loro non credono che le loro anime sono nell’estremo bisogno, perché non credono nella continuazione della vita dell’anima, sovente rinnegano persino l’anima in sé. Non possono essere costretti ad un pensare diverso, deve essere rispettata la loro libera volontà, ma di conseguenza loro stessi si creano la loro sorte dopo la loro morte. E chi osserva i procedimenti nel mondo, nel suo diretto ambiente, sa anche che questo stato non può durare in eterno, perché peggiora di giorno in giorno, perché l’avidità per la materia aumenta sempre di più, perché non può essere osservato nessuno sforzo spirituale, e perché ogni situazione una volta trova la sua fine, se non corrisponde all’Ordine divino.

Gli uomini non si servono più reciprocamente, ma ognuno vuole dominare, ed essere servito, ognuno pretende dall’altro ciò che gli piace, ma nessuno è disposto di fare anche all’altro lo stesso. Manca l’amore, i cuori degli uomini sono induriti, e sono sempre soltanto dei singoli che in caso di miseria sono pronti ad aiutare. E questo è il piccolo gregge, perché dove si attiva una volta la volontà d’amore, là viene anche stabilito il legame con l’Eterno Amore, e questo non si stacca più dall’uomo, che svolge volontariamente l’opera d’amore.

Voi uomini non sapete niente della benedizione di un agire d’amore, non sapete quanto più leggeri potete attraversare la vita terrena, se soltanto esercitaste l’amore e con ciò ricevereste sempre di più per la vostra anima, ma ricevereste anche nel terreno ciò di cui avete bisogno. Ma all’umanità disamorevole manca questa conoscenza, ognuno pensa soltanto a sé stesso, ed ognuno sottrae alla vita qualunque cosa può, e non riflette che non sa niente dell’ora della sua morte, che può decedere in ogni ora e non porta nulla con sé nel Regno dell’aldilà di quello che possiede sulla Terra, ma che là arriva nudo e miserabile, perché non ha nulla da dimostrare per la sua anima, che nella vita terrena ha lasciato languire e che però ora è l’unica cosa, che gli è rimasta ed ora entra nel Regno spirituale nella povertà più amara. E questo stato disamorevole degli uomini non può produrre il minimo successo spirituale. Ma dato che l’anima come uomo passa sulla Terra allo scopo della maturazione spirituale, ma questo scopo non viene adempiuto, deve avvenire un immenso Intervento da Parte di Dio, un’aspra ammonizione ed avvertimento, affinché ancora alcuni pochi si ricordino dello scopo della loro vita terrena e cambino, prima che inizi l’ultima fase su questa Terra, che è soltanto breve fino alla fine.

Gli uomini non badano al Discorso dolce di Dio tramite colpi di destino, catastrofi e sciagure di ogni genere, attraverso la Parola di Dio che risuona dall’Alto, e perciò il Discorso deve essere fatto ad alta Voce, e beato colui che vuole ascoltare questo discorso di Dio e lo prende a cuore, perché anche allora vi saranno ancora molti uomini, che non LO vogliono riconoscere, quando parlerà a loro attraverso gli elementi della natura con Forza maggiore. Anche loro non vengono costretti, ma si possono decidere nella libera volontà, e saranno salvati dal peggio, dalla Nuova Relegazione nella solida materia, se soltanto trovano e prendono la via verso Dio, se Lo riconoscono ancora e Lo invocano per Misericordia. Ma poi è anche venuta la fine, perché la Terra non adempie più al suo scopo, non viene più usata come stazione di maturazione dello spirituale, viene resa soltanto ancora utile per il corpo, ed ognuno si erige da dominatore del globo terrestre e causa lui stesso le più grandi distruzioni nella credenza, di dominare tutte le leggi della natura e poter fare anche impunito degli esperimenti, che conducono poi anche all’ultima distruzione della Terra.

Ma gli uomini stessi lo vogliono così, e così avverrà anche, come è annunciato nella Parola e nella Scrittura: Sorgeranno un Nuovo Cielo ed una Nuova Terra, e l’Ordine divino verrà di nuovo stabilito, affinché il Rimpatrio dello spirituale a Dio possa continuare, come è presto nel Suo Piano di Salvezza dall’Eternità.

Amen