• Înapoi

Ocazia apostaziei lui Lucifer față de Dumnezeu....

Când am creat miniaturi ale Mele, am fost mișcat de iubirea Mea nesfârșită, care voia să se dăruiască, care voia să creeze vase în care să se reverse..... Dragostea Mea acționează ca o forță, iar această putere a vrut să fie activă din punct de vedere creativ, și tot așa și ceea ce am creat....pentru că puterea Mea s-a revărsat în acele vase...a trebuit să fie din nou creativă în același mod pentru că erau ființe care, ca imagini ale Mele, purtau în ele însele același impuls creator, care a împins din nou forța care curgea constant spre ele să lucreze, pentru că forța care curgea din Mine ca sursă originară de forță genera constant viață. Și astfel vă va fi ușor de înțeles că toate ființele care au ieșit din Mine se aflau într-o stare în care nu cunoșteau nici o limită în crearea de opere de toate felurile în care își găseau fericirea.... dar că, de asemenea, nu erau supuse niciunei limitări de la Mine, deoarece iubirea Mea era nesfârșită și astfel puterea iubirii Mele curgea în toate ființele pentru a le face fericite. Nici activitatea creatoare a acelor ființe nu s-a oprit, pentru că nu a existat nici o restricție a forței Mele, care nu se epuizează niciodată, care va emana mereu și pentru totdeauna și, prin urmare, vor apărea mereu și pentru totdeauna creații, așa cum toate ființele odată emanate de Mine își trag din Mine o forță nelimitată pentru a crea și a modela, atâta timp cât se deschid față de Mine, adică nu se opun iluminării Mele de iubire. Iar această stare de fericire nu trebuie să se sfârșească pentru că nici o restricție nu ar fi fost impusă vreodată ființelor de către Mine și, prin urmare, nici nu trebuiau să se teamă de o scădere a puterii. Și totuși, o schimbare în starea de bucurie a ființelor s-a produs.... cauzată de o circumstanță pe care ființele o considerau deficitară: Faptul că Eu Însumi, Dumnezeul și Creatorul lor, nu eram vizibil pentru ele ca Ființă egală, că ele Mă cunoșteau cu siguranță ca Tată al lor, din care proveneau, și totuși, pentru că nu Mă prezentam în mod vizibil lor, ele considerau acest lucru ca o limitare a perfecțiunii Mele. Ele au început să miște gânduri greșite în ele însele pentru că nu Mi-au prezentat în mod deschis această întrebare Mie Însumi, la care aș fi răspuns și Eu pentru ele, astfel încât să își recunoască și să își corecteze gândurile greșite..... Cu toate acestea, ele credeau că pot ascunde de Mine aceste îndoieli interioare despre perfecțiunea Mea și totuși Eu știam despre ele.... Dar nu am folosit constrângerea, ci le-am dat cea mai mare libertate de gândire, pe care, totuși, au folosit-o greșit.... Căci au recunoscut aceeași îndoială despre perfecțiunea Mea și în ființa care a ieșit prima dată din Mine și care a strălucit în toată frumusețea în cea mai deplină lumină.... Această ființă Mi-a dăruit cu siguranță toată dragostea sa pentru eternități și, în această dragoste, a fost extrem de fericită și de o singură voință cu Mine.... deși voința sa era de asemenea liberă. Totuși, din când în când, în această ființă care radia lumină, apăreau îndoieli liniștite, deoarece nici Eu nu eram vizibil pentru ea. Dar, de fiecare dată, marea sa iubire pentru Mine a înăbușit îndoielile care apăreau, s-a dăruit Mie și și-a găsit beatitudinea în crearea constantă de ființe asemănătoare prin voința sa, folosind puterea Mea. Cu toate acestea, de fiecare dată a apărut această îndoială despre Mine și nici el nu Mi-a supus-o, ceea ce era posibil pentru el.... A nutrit îndoiala că a devenit constant mai puternic și a redus dragostea lui pentru Mine.... Dar astfel s-a slăbit și pe sine însuși, pentru că iubirea sa redusă pentru Mine a redus și afluxul Meu de iubire și a limitat și activitatea sa creatoare. Dacă ar fi putut să Mă privească, nu ar fi fost posibil ca el să se îndepărteze de la Mine, dar focul iubirii Mele l-ar fi mistuit, pentru că nici o ființă creată nu poate privi în focul primordial al iubirii Mele fără să piară.... Și el știa asta pentru că se afla în cea mai deplină cunoaștere a luminii, dar se juca cu gândul că el este mai mare decât Mine, pentru că strălucea în cea mai strălucitoare lumină și cea mai perfectă frumusețe..... El nu-și putea imagina nici o ființă care să-l depășească în lumină și frumusețe și, de aceea, și-a revendicat și dreptul de a conduce toate ființele create, al căror creator a fost cu siguranță prin voința sa, dar care a primit puterea de a crea de la Mine. El își vedea acum puterea în oștirea de ființe spirituale și, prin urmare, credea că se poate lipsi de forța venită de la Mine, credea că Mi-a retras-o prin crearea nenumăratelor ființe și vedea ca pe o dovadă a neputinței Mele faptul că nu M-am prezentat lui în mod vizibil.... Și l-am lăsat cu credința lui, pentru că l-am pus în afara Mea ca ființă complet liberă, pe care nu o voi forța niciodată să-și schimbe voința și gândirea..... chiar dacă se ține departe de Mine pentru veșnicii. Forța Mea a întâmpinat acum rezistență și respingere și, în consecință, a rămas complet ineficientă. Și această primă ființă a Mea creată este acum incapabilă să lase să apară vreo operă de creație, dar se crede mare și puternică, deoarece consideră ca fiind ale sale nenumăratele ființe spirituale care, ca și ea, s-au răzvrătit împotriva Mea și au respins iluminarea Mea de iubire.... Și ele sunt incapabile de orice activitate, pentru că și ele s-au distanțat la nesfârșit de Mine. Dar Eu am respectat liberul lor arbitru și de aceea ele rămân departe de Mine până când se vor apropia din nou de Mine prin liberul arbitru și vor cere iluminarea iubirii Mele..... Chiar și prima ființă creată.... Adversarul Meu de acum.... va lua într-o zi calea întoarcerii la Mine, și el va tânji într-o zi din nou după iluminarea Mea de iubire și o va primi din nou de bunăvoie de la Mine, pentru că într-o zi va renunța la împotrivirea sa, chiar dacă vor mai trece veacuri.... Cu toate acestea, tot ceea ce a fost odată radiat de Mine ca forță se va întoarce din nou inevitabil la sursa de forță din eternitate....

Amin

Ocasião da apostasia de Lúcifer de God....

Quando chamei à existência as miniaturas de Mim mesmo, fiquei comovido a fazê-lo pelo Meu infinito amor que queria entregar-se, que queria criar vasos para si próprio a fim de se verter neles.... O meu amor funciona por si próprio como força e esta força queria ser criativamente activa, e assim as coisas criadas por Mim.... porque a Minha força derramada naqueles vasos.... teve de ser criativa novamente activa da mesma forma, pois eram seres que, como as Minhas imagens, também carregavam dentro de si o mesmo impulso criativo, o que mais uma vez impulsionou a força que fluía constantemente em direcção a eles para trabalhar, porque a força que fluía de Mim como a fonte original de força gerava constantemente vida. E assim será compreensível para vós que todos os seres que saíram de Mim estivessem num estado em que não conheciam nenhuma limitação na criação de obras de todo o tipo em que encontraram a sua felicidade.... mas que também não estavam sujeitos a nenhuma limitação como Mim, pois o Meu amor era infinito e assim a Minha força de amor fluía para todos os seres a fim de os fazer felizes. A actividade criativa desses seres também não chegou a um impasse, porque também não houve restrição da Minha força, que nunca se usa, que emanará sempre e para sempre e, portanto, as criações sempre e para sempre surgirão, tal como todos os seres uma vez emanados por Mim retiram de Mim uma força ilimitada para criar e moldar, desde que se abram a Mim, ou seja, não se oponham à Minha iluminação do amor. E este estado de felicidade não precisa verdadeiramente de ter chegado ao fim porque nenhuma restrição teria alguma vez sido imposta aos seres por Mim e, portanto, também não precisam de temer uma diminuição da força. E, no entanto, ocorreu uma mudança no estado de alegria excessiva dos seres.... causado por uma circunstância que os seres consideravam deficiente: que Eu próprio, seu Deus e Criador, não era visível para eles como um Ser igual, que certamente conheciam de Mim como seu Pai de Quem tinham originado, no entanto, porque Eu próprio não me apresentei visivelmente a eles, eles consideravam isto como uma limitação da Minha perfeição. Começaram a mover pensamentos errados dentro de si porque não me apresentaram abertamente esta pergunta, que eu também teria respondido por eles, para que reconhecessem e corrigissem os seus pensamentos errados..... No entanto, acreditavam poder esconder de Mim estas dúvidas interiores sobre a Minha perfeição e, no entanto, eu sabia disso.... Mas não usei coerção mas dei-lhes toda a liberdade no seu pensamento que, no entanto, utilizaram mal.... Pois também reconheceram a mesma dúvida sobre a Minha perfeição no ser que surgiu de Mim e que brilhou em toda a beleza em toda a luz.... Este ser deu-me certamente todo o seu amor pelas eternidades, e neste amor foi extremamente feliz e de uma vontade com Mim.... embora a sua vontade fosse também livre. No entanto, de tempos a tempos surgiram dúvidas silenciosas neste ser radiante de luz porque eu também não era visível para ele. Mas uma e outra vez o seu grande amor por Mim dissipou as dúvidas emergentes e entregou-se a Mim e encontrou a beatitude na constante criação de seres semelhantes através da sua vontade usando a Minha força. No entanto, uma e outra vez surgiu esta dúvida sobre Mim e ele também não ma submeteu, o que era possível para ele.... Ele alimentou a dúvida de que se tornava constantemente mais forte e reduzia o seu amor por Mim.... Mas assim ele também se enfraqueceu, porque o seu amor reduzido por Mim também reduziu o Meu influxo de amor e também restringiu a sua actividade criativa. Se ele tivesse sido capaz de Me contemplar, não teria sido possível afastar-se de Mim, mas o Meu fogo de amor tê-lo-ia consumido, pois nenhum ser criado é capaz de olhar para o fogo primordial do Meu amor sem passar.... Ele também sabia disso porque estava em plena realização, mas brincava com a ideia de ser mais do que eu porque brilhava na luz mais brilhante e na beleza mais perfeita.... Ele não podia imaginar nenhum ser que o ultrapassasse em luz e beleza, e por isso também reivindicou o direito de governar sobre todos os seres criados, cujo criador foi certamente através da sua vontade mas que tinha recebido de Mim a força para criar. Ele via agora o seu poder no exército de seres espirituais e por isso acreditava que podia prescindir de Mim, acreditava que o tinha retirado de Mim ao criar os inúmeros seres, e via como prova da Minha impotência que eu não me apresentava visivelmente a ele.... E deixei-o com a sua fé porque o tinha colocado fora de Mim como um ser completamente livre que nunca forçarei a mudar a sua vontade e o seu pensamento.... mesmo que se mantenha afastado de Mim por eternidades. A minha força encontrou agora resistência e repulsa e consequentemente permaneceu completamente ineficaz. E este meu primeiro ser criado é agora incapaz de deixar surgir qualquer obra de criação, mas acredita ser grande e poderoso porque considera os inúmeros seres espirituais como seus que, como ele, se rebelaram contra Mim e rejeitaram a Minha iluminação do amor.... Também eles são incapazes de qualquer actividade porque, também eles, se distanciaram infinitamente de Mim. Mas era o seu livre arbítrio que eu respeito e por isso permanecem distantes de Mim até se aproximarem de Mim de novo em livre arbítrio e solicitarem a Minha iluminação do amor.... Mesmo o primeiro a ser criado.... O meu agora adversário.... irá um dia tomar o caminho do regresso a Mim, ele também irá um dia para a Minha iluminação do amor novamente e recebê-la-á voluntariamente de Mim novamente, porque um dia irá desistir da sua resistência, mesmo que as eternidades ainda passem.... No entanto tudo o que em tempos foi emanado por Mim como força voltará inevitavelmente à fonte de força da eternidade novamente...._>Ámen