• Înapoi

Viața lui Iisus înainte de anii de învățătură....

Eu vă voi instrui întotdeauna în tot adevărul, așa cum doriți.... Și vă voi da și răspunsuri la întrebările care vă mișcă, pentru că și voi doriți răspunsul doar de dragul adevărului.... adică doriți să posedați claritate acolo unde diferitele păreri vor să se afirme.... Atunci când vă dau sarcina de a răspândi adevărul, veți primi și voi întotdeauna clarificări, oricare ar fi ele: Drumul pământesc al omului Iisus nu mai poate fi dovedit, voi, oamenii, puteți fi informați doar spiritual cum și unde a petrecut Iisus anii care au precedat activitatea sa didactică propriu-zisă.... Un lucru este însă cert, că El a dus cea mai simplă viață în mijlocul familiei Sale și că a rămas mereu în cea mai mare reținere chiar și în cercul de oameni care frecventau casa părintească. S-a ținut departe de orice veselie, precum și de adunări mai mari, a rămas mereu retras și s-a maturizat lăuntric prin atitudinea Sa neobișnuită de ajutor față de semenii Săi aflați în nevoie.... Căci inima Lui era plină de iubire, iar această iubire l-a făcut să crească în înțelepciune, încât cunoașterea i s-a deschis, încât recunoștea totul cu strălucire.... chiar dacă la început această strălucire interioară s-a aprins în El ca un fulger, pentru ca apoi să se retragă din nou temporar și să vorbească și să gândească din nou ca orice altă ființă umană, totuși era cu mult înaintea tuturor semenilor Săi în materie de cunoaștere. Cu toate acestea, El a refuzat să accepte învățături de la oameni.... Un lucru pe care voi, oamenii, îl puteți crede este că iubirea este cel mai bun învățător și că oricine aduce iubirea la o dezvoltare corectă în sine.... va dobândi cunoașterea din interior, care nu-i poate fi oferită niciodată atât de complet de către un semen.... Trebuie să știți acum că sufletul lui Iisus venea din împărăția luminii, că sufletul lui a oferit cu siguranță lumina pentru timpul umblării sale pământești, dar niciodată iubirea care a împlinit-o, pentru că, fiind cea mai pură ființă de lumină, sufletul lui era pătruns de iubirea Mea veșnică de Tată.... Ca ființă umană, lumina iubirii nu a putut lucra în toată plinătatea ei, deoarece semenii nu ar fi putut să o suporte, dar ea a continuat să radieze în omul Iisus și i-a deschis toate cunoștințele, motiv pentru care a recunoscut foarte repede marea adversitate a umanității și misiunea Sa și s-a pregătit în mod conștient pentru aceasta.... Dar mai știți și că încă de mic a predat deja în templu.... că le-a dat scribilor răspunsuri care îi făceau să se poticnească.... Așadar, acest lucru vă dovedește că încă de mic El avea cunoștințe care nu I-au fost predate de oameni, ci se bazau pe flacăra strălucitoare din El.... Iubirea Lui devenea din ce în ce mai puternică, și astfel a crescut și El în înțelepciune.... și chiar în tinerețe era ostil învățătorilor și cărturarilor, pentru că nu se lăsa învățat de ei, ci se ținea departe de orice școală.... Nu au rămas posterității înregistrări despre perioada dintre predarea lui în templu și începutul activității Sale didactice propriu-zise, și de aceea sunt reprezentate cele mai diverse ipoteze și afirmații, așa cum le-a alcătuit mintea oamenilor.... Și nu există înregistrări pentru că viața lui Iisus s-a desfășurat în liniște în casa părintească, pentru că în acest timp părea că și-a pierdut orice capacitate divină, a ieșit din ochii publicului și a dus o viață complet retrasă și, ca fiu de tâmplar, și-a desfășurat și profesia ca atare.... Nimic neobișnuit nu L-a abordat, pentru că aceștia erau anii în care Iisus trebuia să se maturizeze ca "om", pentru că dorea să exemplifice oamenilor parcursul pământesc care duce la maturitate, la perfecțiune.... În această perioadă totul era liniștit în jurul Lui, El nu poseda nicio abilitate neobișnuită, mai degrabă dădea impresia unei persoane cu un retard spiritual, pentru că se retrăgea de toți oamenii și era mereu scurt în răspunsurile Sale și chiar și cunoștințele lumești obișnuite îi păreau străine.... Iar El a evitat în mod special contactul cu cei care aparțineau templului și a căror sarcină ar trebui să fie de a îndruma oamenii din punct de vedere spiritual.... Și astfel, în scurt timp, nu mai era nici o ființă umană în anturajul Său... nici măcar rudele Sale apropiate.... care erau încă convinse de o misiune divină a copilului odinioară atât de neobișnuit.... Această perioadă a schimbării pământești a fost deosebit de dureroasă pentru Iisus, căci ceea ce nu mai era recunoscut în exterior se ascundea în adâncul sufletului, dar Iisus însuși a trebuit să facă față, ca ființă umană trebuia să se ocupe de tot, ca ființă umană trebuia să lupte cu toate impulsurile și pasiunile interioare care îi asupreau trupul, la fel ca în cazul tuturor celorlalte ființe umane.... El a trebuit să sufere și să lupte și să se maturizeze în dragoste prin slujire.... Pentru că, în virtutea iubirii Sale, care radiază înțelepciune, El a recunoscut curând toate corelațiile și a știut că El însuși trebuia mai întâi să atingă un grad de maturitate care să Îi permită apoi să Își îndeplinească misiunea.... Și a parcurs acest curs de dezvoltare în tăcere și izolare, ca simplu fiu de tâmplar.... Care nu și-a părăsit casa, Care numai în scopul maturizării interioare a căutat adesea singurătatea retrăgându-se în zone îndepărtate, urcând pe munți și stând adesea zile întregi în singurătate, numai unit cu Dumnezeul și Tatăl Său și perseverând în rugăciune pentru putere și fortificare pentru ceea ce Îl aștepta și ceea ce deseori era în fața ochilor Săi în fiecare detaliu și Îl punea în stări de teamă teribile, în care apoi căuta ajutor la Mine.... Iar Eu am fost cu Fiul Meu, L-am întărit și I-am dat o cunoaștere tot mai strălucitoare, astfel încât El se oferea mereu din nou pentru a desăvârși lucrarea care trebuia să aducă omenirii răscumpărarea de păcate și de moarte.... Cu toate acestea, părerea că omul Iisus a dobândit o cunoaștere mai profundă prin contactul cu înțelepții și învățătorii din țări străine este complet eronată.... Cine l-ar fi putut învăța pe Iisus mai bine decât Eu Însumi....? Dar Eu Însumi eram în omul Iisus ca efect al iubirii Sale extrem de mari.... Este un gând complet absurd că Iisus ar fi avut nevoie de învățături de la un semen.... pentru a putea să-și desfășoare activitatea de învățătură pe Pământ, în patria Sa.... Dacă voi, oamenii, aveți acum dovada că Eu Însumi transmit adevărul pe Pământ dacă sunt îndeplinite doar anumite condiții prealabile.... cu atât mai mult Iisus a putut fi învățat direct de Mine, Care v-a depășit pe toți oamenii în dragoste și devotament total față de Mine.... Numai cineva care încă nu are nici o idee despre efectul unei vieți de iubire poate face astfel de afirmații, cum că Iisus a dobândit cunoștințele în alte țări pentru a putea preda, că a trebuit să viziteze alți oameni pentru a le studia învățăturile.... Ceea ce Eu permit în mod evident să se întâmple unui simplu copil pământean: Să-i transmit adevărul pur de sus prin spirit, voi, oamenii, trebuie să recunoașteți cu adevărat acest lucru și omului Iisus, care a coborât pe Pământ pentru a Mă lăsa pe Mine Însumi să vă vorbesc prin El însuși, care, prin urmare, nu a avut cu adevărat nevoie de învățători, ci a primit direct de la Mine cea mai profundă înțelepciune și, prin aceste învățături, a devenit potrivit ca ființă umană pentru a preda și a transmite adevărul pur semenilor.... Și acum puteți primi și voi aceste Cuvinte ale Mele ca pe cel mai pur adevăr, în fond, vreau să nu greșiți și să vi se dea informații acolo unde voi înșivă sunteți încă ignoranți. Este vorba mai presus de toate ca voi, oamenii, să vă faceți o imagine clară despre cine a fost de fapt Iisus și de ce a venit pe lume în cele mai umile și mai sărace condiții și a crescut în ele.... Pentru că, deși a fost om ca orice altă ființă umană, El a dovedit totuși oamenilor că fiecare poate dezvolta în sine cele mai înalte capacități spirituale și că El însuși poseda cunoștințe pe care acum le transmite oamenilor...., dar că El însuși nu a avut niciodată nevoie să fie învățat de alții sau să ia act de învățături, deoarece totul îi era cunoscut, altfel nu ar fi atins cea mai înaltă perfecțiune pe Pământ, care a dus la unificarea completă cu Mine, că a devenit una cu Mine.... în care Eu Însumi m-am făcut om pentru a vă răscumpăra....

Amin

Das Leben Jesu vor Seinen Lehrjahren....

Ich werde euch immer in aller Wahrheit belehren, sowie ihr diese nur begehret.... Und Ich werde euch auch Antwort geben auf Fragen, die euch bewegen, weil ihr die Antwort auch nur um der Wahrheit willen begehret.... d.h. ihr Klarheit besitzen möchtet, wo sich verschiedene Ansichten behaupten wollen.... Wenn Ich euch den Auftrag gebe, Wahrheit zu verbreiten, sollet ihr auch stets Aufklärung erhalten, was es auch sei: Der Erdenweg des Menschen Jesus kann nicht mehr nachgewiesen werden, es kann nur auf geistigem Wege euch Menschen Bericht gegeben werden, wie und wo Jesus die Jahre verbrachte, die Seiner eigentlichen Lehrtätigkeit vorangingen.... Doch das eine ist gewiß, daß Er das einfachste Leben geführt hat inmitten Seiner Familie und daß Er stets in äußerster Zurückhaltung verblieb auch im Kreise der Menschen, die in Seinem Elternhaus verkehrten. Er hielt Sich fern von allen Lustbarkeiten, wie auch größeren Zusammenkünften, Er blieb stets für Sich und reifte innerlich aus durch Seine ungewöhnliche hilfsbereite Einstellung Seinen in Not befindlichen Mitmenschen gegenüber.... Denn Sein Herz war voller Liebe, und diese Liebe bewirkte, daß Er zunahm an Weisheit, daß Sich Ihm ein Wissen erschloß, daß Er alles hell erkannte.... wenngleich anfangs diese innere Helligkeit blitzartig in Ihm aufleuchtete, um dann wieder zeitweise zurückzutreten, und Er wieder wie jeder andere Mensch sprach und dachte, doch Er war allen Seinen Altersgenossen weit voraus an Wissen. Doch Er weigerte Sich, von Menschen Belehrungen anzunehmen.... Das eine dürfet ihr Menschen glauben, daß die Liebe der beste Lehrmeister ist und daß.... wer die Liebe in sich zur rechten Entfaltung bringt.... von innen heraus zu Kenntnissen gelangt, die ihm von seiten eines Mitmenschen niemals so lückenlos geboten werden können.... Ihr müsset nun wissen, daß die Seele Jesu aus dem Lichtreich kam, daß sie wohl das Licht hingab für die Zeit ihres Erdenwandels, niemals aber die Liebe, die sie erfüllte, weil sie als reinstes Lichtwesen durchstrahlt wurde von Meiner ewigen Vaterliebe.... Als Mensch konnte das Liebelicht nicht in aller Fülle wirken, weil die Mitmenschen es nicht hätten ertragen können, doch in dem Menschen Jesus strahlte es fort, und es erschloß Ihm alles Wissen, weshalb Er auch sehr bald die große Not der Menschheit und Seine Mission erkannte und bewußt Sich für diese vorbereitete.... Ihr wisset nun aber auch, daß Er als Knabe schon im Tempel lehrte.... daß Er den Schriftgelehrten Antworten gab, die diese stutzen ließen.... Also beweiset euch dies, daß Er schon als Knabe über ein Wissen verfügte, das Ihm nicht von Menschen gelehrt wurde, sondern die helle Flamme in Ihm zur Begründung hatte.... Seine Liebe wurde immer stärker, und also nahm er auch zu an Weisheit.... und wurde schon in Seiner Jugend angefeindet von den Lehrern und Schriftgelehrten, weil Er Sich nicht von Ihnen belehren ließ, sondern Sich fernhielt von jeder Schule.... Über die Zeit zwischen Seiner Belehrung im Tempel und dem Beginn Seiner eigentlichen Lehrtätigkeit sind der Nachwelt keine Aufzeichnungen verblieben, und daher werden die verschiedensten Vermutungen und Angaben vertreten, wie sie sich der Menschen Verstand zurechtlegte.... Und es bestehen deshalb keine Aufzeichnungen, weil sich das Leben Jesu in aller Stille im Elternhaus vollzog, weil Ihm in dieser Zeit jede göttliche Fähigkeit verlorengegangen schien, Er aus dem Blickfeld der Öffentlichkeit trat und ein ganz zurückgezogenes Leben führte und als Sohn eines Zimmermannes auch Seinen Beruf als solcher ausführte.... Es trat nichts Ungewöhnliches an Ihn heran, denn es waren dies die Jahre, wo Jesus als "Mensch" ausreifen mußte, weil Er den Menschen den Erdengang vorleben wollte, der zum Ausreifen, zur Vollendung führt.... In dieser Zeit war alles still um Ihn, Er besaß keine ungewöhnliche Fähigkeit, Er machte eher den Eindruck eines geistig zurück-gebliebenen Menschen, weil Er Sich von allen Menschen zurückzog und immer nur kurz in Seinen Antworten war und auch das übliche weltliche Wissen Ihm fremd schien.... Und Er vermied vor allem den Umgang mit denen, die dem Tempel angehörten und deren Aufgabe es sein sollte, die Menschen geistig zu führen.... Und so war auch bald kein Mensch in Seiner Umgebung.... auch Seine nahen Verwandten nicht.... die noch von einer göttlichen Sendung des einst so ungewöhnlichen Kindes überzeugt waren.... Es ist diese Zeit des Erdenwandels für Jesus ganz besonders leidvoll gewesen, denn was nach außen nicht mehr erkenntlich war, das lag doch tief im Inneren verborgen, nur mußte Jesus Selbst damit fertig werden, Er mußte als Mensch Sich mit allem auseinandersetzen, Er mußte als Mensch alle inneren Triebe und Leidenschaften, die den Körper ebenso bedrängten wie bei allen anderen Menschen bekämpfen.... Er mußte leiden und kämpfen und durch Dienen in Liebe ausreifen.... Denn Er erkannte kraft Seiner Liebe, die Weisheit ausstrahlt, bald alle Zusammenhänge, und Er wußte, daß Er Selbst erst einen Reifegrad erlangen mußte, der Ihn dann zum Ausführen Seiner Mission befähigte.... Und diesen Entwicklungsgang legte Er in aller Stille und Zurückgezogenheit zurück als einfacher Zimmermannssohn.... Der Seine Heimat nicht verließ, Der nur zwecks inneren Ausreifens oft die Einsamkeit aufsuchte, indem Er Sich zurückzog in abgelegene Gebiete, indem Er Berge bestieg und Sich oft tagelang in der Einsamkeit aufhielt, nur mit Seinem Gott und Vater verbunden und ausharrend im Gebet um Kraft und Stärkung für das, was vor Ihm lag und was Ihm oft bis in alle Einzelheiten vor Augen stand und Ihn in furchtbare Angstzustände versetzte, in denen Er dann bei Mir Hilfe suchte.... Und Ich war mit Meinem Sohn, Ich stärkte Ihn, und Ich schenkte Ihm immer hellere Erkenntnis, so daß Er stets von neuem Sich erbot, das Werk zu Ende zu führen, das der Menschheit Erlösung bringen sollte von Sünden und Tod.... Völlig irrig aber ist die Ansicht, daß der Mensch Jesus Sich ein tieferes Wissen angeeignet habe durch Umgang mit Weisen und Lehrern in fremden Ländern.... Wer wohl hätte Jesus besser belehren können als Ich Selbst.... Ich Selbst aber war in dem Menschen Jesus als Auswirkung Seiner übergroßen Liebe.... Es ist ein völlig absurder Gedanke, daß Jesus Belehrungen von seiten eines Mitmenschen benötigt hätte.... um dann Seine Lehrtätigkeit auf Erden in Seinem Heimatgebiet ausführen zu können.... Wenn ihr Menschen nun den Beweis habet, daß Ich Selbst die Wahrheit zur Erde leite, wenn nur bestimmte Voraussetzungen vorhanden sind.... um wieviel eher also war Jesus fähig, von Mir direkt belehrt zu werden, Der doch euch Menschen alle übertraf an Liebe und völliger Hingabe an Mich.... Nur wer von der Auswirkung eines Liebelebens noch keine Ahnung hat, der kann solche Behauptungen aufstellen, daß Jesus in anderen Ländern Sich die Kenntnisse erworben habe, um lehrend aufzutreten, daß Er andere Menschen aufsuchen mußte, um deren Lehren zu studieren.... Was Ich an einem einfachen Erdenkind offensichtlich geschehen lasse: daß Ich ihm die reine Wahrheit von oben zuführe durch den Geist, das müsset ihr Menschen wahrlich auch dem Menschen Jesus zuerkennen, Der zur Erde niederstieg, um Mich Selbst durch Sich zu euch sprechen zu lassen, Der also wahrlich keine Lehrer benötigte, sondern die tiefste Weisheit von Mir direkt entgegennahm und durch diese Belehrungen als Mensch tauglich wurde, zu lehren und den Mitmenschen reine Wahrheit zu vermitteln.... Und ihr könnet nun auch diese Meine Worte als reinste Wahrheit in Empfang nehmen, will Ich doch, daß ihr nicht irret und daß euch Aufschluß gegeben werde, wo ihr selbst noch unwissend seid. Es geht vor allem darum, daß ihr Menschen ein klares Bild gewinnet, wer Jesus ureigentlich war und warum Er in den kleinsten und ärmlichsten Verhältnissen zur Welt kam und darin aufgewachsen ist.... Denn obwohl Er Mensch war wie jeder andere Mensch, so hat Er doch den Menschen bewiesen, daß ein jeder in sich die höchsten geistigen Fähigkeiten entwickeln kann und daß Er Selbst aus Sich heraus ein Wissen besaß, das Er nun den Menschen vermittelte.... daß aber Er Selbst niemals nötig hatte, Sich von anderen belehren zu lassen oder Kenntnis zu nehmen von Lehren, da Ihm doch alles bekannt war, ansonsten Er nicht die höchste Vollendung erreicht hätte auf Erden, die zur gänzlichen Vereinigung führte mit Mir, daß Er eins wurde mit Mir.... in Dem Ich Selbst Mensch geworden bin, um euch zu erlösen....

Amen