Viața omului Iisus pe Pământ a fost o slujire neîncetată a iubirii, pentru că El a vrut să dea oamenilor un exemplu de viață corectă, pentru a-i determina să-L urmeze și astfel să primească și ei binecuvântarea efectului unei vieți de iubire.... El Însuși era plin de iubire, pentru că a adus cu El iubirea din împărăția luminii din care sufletul Său coborâse pe Pământ..... El nu a fost împovărat de păcatul originar, care consta în faptul că ființele au renunțat complet la iubirea lor, că au respins iluminarea iubirii Tatălui lor din eternitate..... El a fost unit în mod intim cu Tatăl, și astfel a primit în mod constant iluminarea iubirii Sale și, prin urmare, a adus iubirea cu El pe Pământ..... Și, în virtutea iubirii Sale, El știa și ce înseamnă lipsa de iubire pentru oameni.... El știa că ei erau spirite întunecate, fără iubire și că, prin urmare, erau și ei complet înrobiți de cel care, lipsit de orice iubire, îi conducea și îi făcea să acționeze într-un mod care era contrar lui Dumnezeu.... Și i s-a făcut milă de această mare mizerie a oamenilor.... El i-a atras pe toți oamenii în sfera Sa de iubire și i-a slujit, îngrijindu-se de toate greutățile pământești ale celor din jurul Său, vindecându-le bolnavii și eliberându-i de slăbiciunile și infirmitățile lor.... Și a avut grijă și de greutățile spirituale, învățând și încercând să-i introducă pe oameni în adevăr pentru a risipi întunericul din ei.... pentru a-i lămuri că nu se pot întoarce din nou la Dumnezeu decât prin iubire.... Căci El știa că va săvârși actul de mântuire a umanității pentru a face posibilă din nou întoarcerea fraților căzuți la Dumnezeu, care nu ar fi putut avea loc niciodată fără moartea Sa pe cruce ca răscumpărare a păcatului originar. Totuși, actul mântuirii nu putea avea succes pentru oameni decât dacă aceștia trăiau acum și ei o viață de iubire, pentru că numai astfel își puteau recăpăta natura lor originară.... pentru că numai iubirea făcea posibilă apropierea de Dumnezeu ca Iubire eternă.... De aceea, El a învățat în mod constant, iar conținutul Evangheliei Sale a constat în învățătura divină a iubirii.... poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.... pe care ucenicii Săi trebuiau apoi să le răspândească în întreaga lume.... De aceea, voi ar trebui să mergeți pe calea urmării lui Iisus.... Ar trebui să trăiești o viață de iubire, dar și să accepți cu răbdare o anumită măsură de suferință. Pentru că drumul pământesc al lui Iisus a fost nespus de dureros și El știa deja dinainte ce mari suferințe Îl așteptau și totuși a mers pe acest drum de bunăvoie.... Căci El venise pe Pământ pentru a face o imensă ispășire în fața Tatălui pentru frații Săi căzuți. Această vină a păcatului nu putea fi răscumpărată decât printr-o cale neobișnuită de suferință, iar aceasta a fost parcursă cu adevărat de omul Iisus.... Totuși, dragostea din El i-a dat și puterea de a face acest lucru.... El era plin de iubire divină, trupul Său conținea în sine iubirea eternă.... Și astfel, El și-a extras în mod constant puterea din Ea, care i-a permis să realizeze actul de mântuire. Însuși Dumnezeu era în El, sufletul Lui era un suflet de lumină și doar trupul aparținea pământului, care conținea încă substanțe imature, dar pe care omul Iisus le-a spiritualizat prin viața Sa de iubire și, în cele din urmă, prin suferința și moartea Sa pe cruce.... Astfel, El a exemplificat oamenilor viața pe care toți oamenii o pot duce cu ajutorul Lui, adică de îndată ce sunt răscumpărați prin Iisus Hristos și au găsit iertarea vinovăției lor.... Căci fără această răscumpărare ei sunt prea slabi pentru a trăi ca urmași ai lui Iisus, nu vor practica iubirea și nici nu vor fi dispuși să suporte suferința, pentru că vinovăția inițială încă îi apasă și astfel se află sub influența adversarului care a provocat căderea lor în abis.... Dar oricine este dispus să ia calea urmării lui Iisus îl recunoaște și ca Răscumpărător divin și, după ce și-a purtat vina sub cruce, îi cere să îi întărească voința, pentru că se va folosi de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit pentru el prin moartea Sa pe cruce. Și sufletul lui se va maturiza și prin iubire și suferință.... Acesta ca și cum ar fi scăpat de păcatul său original.... va putea acum să se lepede și de toată zgura pe care o aduc dragostea și suferința.... Căci Iisus nu a rostit cuvintele în zadar: Ia-ți crucea ta și urmează-Mă.... El a mers înaintea voastră ca purtător al crucii, iar voi ar trebui să-L urmați. El și-a luat puterea pentru umblarea Sa pe drumul crucii din dragostea care locuia în El.... Voi, oamenii, vă puteți folosi oricând de iubirea și de puterea lui Iisus, căci El este Însăși Iubirea eternă, care a locuit în învelișul său carnal, care a spiritualizat complet acest înveliș și a radiat prin el pentru a se face vizibilă ființelor care au ieșit odată din Iubirea eternă și au vrut să-l privească pe Dumnezeu.... Dar ființa umană trebuie întotdeauna să se schimbe prin iubire în acea stare care i-a fost proprie la început.... Ea trebuie să realizeze transformarea înapoi la iubire atâta timp cât rămâne pe Pământ, și poate face acest lucru doar dacă se refugiază în Iisus Hristos.... dacă îl urmează și ia calea iubirii și a suferinței....
Amin
TraducătorLa Vita dell’Uomo Gesù sulla Terra era un costante Servire nell’Amore, perché Egli voleva dare un esempio agli uomini di un giusto cammino di vita, per stimolarli a seguirLo e così giungere anche nella Benedizione dell’effetto di una vita nell’amore. Egli Stesso era colmo d’Amore, perché portava con Sé l’Amore dal Regno della Luce, dal quale era discesa la Sua Anima sulla Terra. Egli non era aggravato con il peccato primordiale, che era che gli esseri si sono totalmente privati del loro amore, che hanno rifiutato l’Irradiazione d’Amore del loro Padre dall’Eternità. Egli era intimamente unito con il Padre, e così ricevette anche continuamente la Sua Irradiazione d’Amore e perciò ha portato con Sé l’Amore sulla Terra. E grazie al Suo Amore Egli sapeva anche, che cosa significava l’assenza d’amore per gli uomini, Egli sapeva, che erano di spirito oscurato senza l’amore, e che perciò erano anche totalmente caduti da colui che privo d’amore li dominava e li induceva ad azioni contro Dio. Ed Egli ha avuto Misericordia di questa grande miseria degli uomini. Egli attirava tutti gli uomini nel Suo Campo d’Amore, ed Egli servì loro, prendendoSi cura di tutte le miserie terrene di coloro che Lo circondavano, guarendo i loro malati e liberandoli dalle loro debolezze e delle loro imperfezioni. E Si prese cura anche della miseria spirituale, insegnando loro e cercava di introdurre gli uomini nella Verità, per scacciare da loro l’oscurità, per chiarire loro che possono ritornare da Dio soltanto tramite l’amore. Perché Egli sapeva, che avrebbe compiuto l’Opera di Redenzione per l’umanità, per rendere di nuovo possibile il ritorno da Dio dei fratelli caduti, che non avrebbe mai potuto aver luogo senza la Sua morte sulla Croce come estinzione della colpa primordiale. Ma l’Opera di Redenzione poteva essere di successo per gli uomini soltanto, se ora conducevano anche una vita nell’amore, perché soltanto con questa potevano di nuovo conquistare il loro essere primordiale, perché soltanto l’amore rendeva possibile un avvicinamento a Dio come l’Eterno Amore. Perciò Egli insegnò continuamente, ed il contenuto del Suo Vangelo consisteva della Dottrina dell’Amore divino, dei Comandamenti per l’amore per Dio ed il prossimo, che poi dovevano anche diffondere nel mondo i Suoi discepoli. Perciò voi uomini dovete prendere la via della successione di Gesù. Dovete condurre un cammino di vita nell’amore, ma prendere con pazienza su di voi anche una misura di sofferenze. Perché la via terrena di Gesù era indicibilmente sofferta, ed Egli sapeva già prima quale grande sofferenza Lo attendeva e percorse comunque questa via nella libera volontà. Perché Egli era venuto sulla Terra, per prestare una ultragrande Espiazione nei confronti del Padre per i Suoi fratelli caduti. Questa colpa di peccato poteva essere estinta solamente tramite un cammino di insolita sofferenza, e l’Uomo Gesù l’ha davvero percorsa. Ma l’Amore in Lui Gli diede anche la Forza per questa. Egli era colmo dell’Amore divino, il Suo Corpo celava in Sé l’Eterno Amore. E quindi trasse anche continuamente la Forza da Lui, che Lo rese capace di compiere l’Opera di Redenzione. Dio Stesso Era in Lui, la Sua Anima era un Anima di Luce, e soltanto il Corpo apparteneva alla Terra, che celava in sé ancora delle sostanze immature, che però l’Uomo Gesù spiritualizzava mediante la Sua Vita d’Amore ed infine attraverso la Sua soffrire e morire sulla Croce. Egli ha quindi vissuto la Vita d’esempio agli uomini, che tutti gli uomini possono condurre con il Suo Aiuto, cioè, appena sono redenti tramite Gesù Cristo ed hanno trovato il Perdono della loro colpa. Perché senza questa Redenzione sono troppo deboli per vivere nella successione di Gesù, non eserciteranno né l’amore, né sono disposti a sopportare sofferenza, perché li schiaccia ancora la colpa primordiale e loro quindi stanno sotto l’influenza dell’avversario, che ha provocato la loro caduta nell’abisso. Ma chi è disposto a percorrere la via nella successione di Gesù, Lo riconosce anche come il Redentore divino ed ha portato la sua colpa sotto la Croce, chiede a Lui la fortificazione della sua volontà ed userà le Grazie, che l’Uomo Gesù ha conquistato per lui tramite la Sua morte sulla Croce. Ed anche la sua anima maturerà mediante l’amore e la sofferenza. Potrà ora anche respingere tutte le scorie, priva della sua colpa primordiale, cosa che possono produrre l’amore e la sofferenza, perché Gesù non ha detto invano le Parole: prendete su di voi la vostra croce e seguiteMi. Egli vi ha preceduto come Portatore della Croce e voi dovete seguire Lui. Lui ha preso la Forza per il Suo cammino verso la Croce dall’Amore, che dimorava in Lui. Voi uomini potete sempre usufruire in ogni tempo dell’Amore di Gesù e della Sua Forza, perché Egli E’ l’Eterno Amore Stesso, che ha preso Dimora nel Suo Involucro carnale, il Quale ha spiritualizzato ed irradiato totalmente questo Involucro, per rendere contemplabile Sé Stesso agli esseri, i quali sono una volta proceduti dall’Eterno Amore e che volevano vedere Iddio. Ma l’uomo deve però sempre disporsi mediante l’amore in quello stato, che gli era proprio in principio. Deve svolgere la ritrasformazione nell’amore, finché soggiorna sulla Terra, ed gli lo può fare, soltanto se si rifugia in Gesù Cristo, quando segue e percorre la via dell’amore e della sofferenza.
Amen
Traducător