• Înapoi

Patimile lui Iisus ca om....

Ca om Iisus, umblarea pe Pământ a fost, de asemenea, foarte dificilă pentru Mine, căci sufletul Meu coborâse din împărăția luminii în cea a adâncurilor.... intrase într-o sferă care nu putea să-i provoace decât chinuri, căci era tărâmul lui Lucifer, primul spirit căzut.... Era un tărâm al întunericului, al păcatului și al morții. Și numai iubirea care ardea în Mine Îmi făcea viața suportabilă, căci această iubire recunoștea soarta îngrozitoare a semenilor și căuta să-i ajute.... Și orice iubire care vrea să ajute își face efectul ca forță, astfel că am avut la dispoziție o forță neobișnuită și am putut să o folosesc în beneficiul semenilor Mei.... Eram pur și fără de păcat și M-am aflat în mijlocul păcatului.... Iar sufletul Meu a suferit de nedescris, deoarece tot ceea ce era păcătos afecta și trupul.... deoarece slăbiciunile și poftele afectau trupul, iar sufletul trebuia să lupte cu ele pentru a nu le ceda. Am fost abordat de mari ispite, căci Lucifer știa de planul Meu de a elibera de sub controlul său ființele care se îndepărtaseră de Dumnezeu și de a le întoarce din nou la Tatăl. Și el a încercat cu adevărat și a făcut tot ceea ce credea că ar putea să Mă facă pe Mine Însumi să cad. El a fost o mare provocare pentru Mine în lupta pe care am dus-o pentru spiritualizarea completă a sufletului Meu, care dorea să se unească cu iubirea divină pentru a se umple de putere în vederea îndeplinirii actului de Mântuire, care nu putea fi dobândit decât prin iubire. A fost probabil cea mai grea soartă pe care a avut-o o ființă umană care a pășit pe acest Pământ.... Pentru că și Eu am știut despre sarcina Mea atunci când unificarea cu Spiritul Tatălui a avut loc în Mine.... Știam despre drumul îngrozitor al suferinței pe care trebuia să-l urmez, știam despre drumul crucii pe care moartea Mea pe cruce l-a încheiat.... Știam totul dinainte și totuși am parcurs această cale în mod conștient și de bunăvoie, deoarece dragostea Mea era atât de mare pentru omenirea suferindă, care ar fi fost pierdută pentru eternitate fără actul Meu de mântuire.... Pentru că nicio ființă umană nu a fost capabilă să răscumpere nici măcar păcatul grav al apostaziei anterioare față de Dumnezeu, deoarece această apostazie a avut loc în cea mai strălucită conștientizare a ceea ce făcuse ființa.... Nu a fost un păcat din slăbiciune, a fost o răzvrătire complet conștientă împotriva lui Dumnezeu, împotriva celei mai bune cunoașteri.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă de umanitate, pentru că am recunoscut toate corelațiile și, prin urmare, și imposibilitatea de a se mai întoarce vreodată la lumină dacă nu se realiza o lucrare de iubire prin care să fie răscumpărată vina copleșitoare.... Dacă Eu, ca ființă umană, nu aș fi dobândit această conștientizare, care a fost rezultatul marii Mele iubiri, atunci nici nu aș fi fost în stare să adun voința pentru această cale supraumană a suferinței.... Dar numai o jertfă într-o voință complet liberă de iubire a fost acceptată de Tatăl ca o lucrare de ispășire.... Și astfel am luat în mod conștient calea crucii, am luat asupra Mea în mod conștient soarta pământească pe care numai iubirea din Mine o putea îndura.... Și am îndurat până la sfârșit.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și chinul pe care un suflet curat de Sus a trebuit să le îndure, dar Eu am primit constant putere pentru că am rămas în cea mai intimă legătură cu Tatăl, pentru că am cerut iubirea Lui și am și primit-o fără limită.... Și astfel, de nenumărate ori vi se dă explicația că "iubirea" a oferit jertfa de pe cruce, că "iubirea" care M-a umplut complet a fost însuși Spiritul Tatălui din veșnicie.... că El Însuși a răscumpărat lumea de păcat și de moarte, cu Care M-am unit complet, pentru că "iubirea" a luat locuință în ființa umană Iisus, într-un înveliș uman care a putut și a vrut să sufere, pentru că spiritul infinitului nu a putut suferi, dar a putut radia complet printr-o formă și astfel El Însuși și forma radiată erau acum una.... Umblarea pământească a omului Iisus a fost extrem de dificilă, dar i-a adus "omului" Iisus unirea deplină cu Mine, i-a adus divinizarea sufletului său.... Și omul Iisus a atins scopul pe Pământ pe care toți oamenii ar trebui să-l atingă: Unirea cu Spiritul Tatălui al veșniciei, lucru pe care îl pot face și pentru că au ajutor în divinul Răscumpărător Iisus Hristos, Care le ia povara păcatului primordial atunci când este purtat la cruce și Care apoi le va întări și voința de a realiza unificarea completă, unirea cu Mine, Tatăl-Spirit al veșniciei.... Căci acesta este motivul pentru care omul Iisus a murit pe cruce, pentru ca oamenii să poată găsi acum răscumpărarea de păcat și de moarte....

Amin

A Paixão de Jesus como Ser Humano....

Como Jesus, o ser humano, a passagem através da terra também foi muito difícil para Mim, pois a Minha alma tinha ascendido do reino da luz para a profundidade.... tinha entrado numa esfera que só a podia atormentar, pois era o reino de Lúcifer, o primeiro espírito caído.... Era um reino de escuridão, pecado e morte. E só o amor que ardia dentro de Mim tornou a vida suportável para Mim, pois este amor reconheceu o terrível destino dos semelhantes e procurou ajudá-los.... E todo o amor que quer ajudar tem efeito como força, para que eu tenha assim uma força invulgar à Minha disposição e a possa utilizar em benefício dos Meus semelhantes.... Eu era puro e sem pecado e encontrei-me no meio do pecado.... E a minha alma sofreu de forma indescritível porque tudo o que era pecaminoso também afectou o corpo.... porque as fraquezas e os desejos afligiam o corpo e a alma tinha de lutar com eles para não sucumbir a eles. Fui abordado por grandes tentações, pois Lúcifer sabia do Meu plano de libertar os seres que se tinham afastado de Deus do seu controlo e de os devolver novamente ao Pai. E tentou verdadeiramente e fez tudo o que acreditava poder fazer com que Eu próprio caísse. Ele foi para Mim um grande desafio na Minha luta pela espiritualização completa da Minha alma, que queria unir-se ao amor divino para se encher de força para realizar o acto de Salvação, que só podia ser adquirido através do amor. Foi provavelmente o destino mais pesado que um ser humano suportou que andou por esta terra.... Pois eu também sabia da Minha tarefa quando a unificação com o Pai-Espírito tinha tido lugar em Mim.... Eu sabia do terrível caminho do sofrimento que tinha de tomar, sabia do caminho da cruz que a minha morte na cruz acabou.... Eu sabia tudo de antemão e no entanto percorri este caminho conscientemente e de livre vontade porque o Meu amor era tão grande pelo sofrimento da humanidade, que se teria perdido para a eternidade sem o Meu acto de Salvação.... Pois nenhum ser humano foi capaz de redimir de Deus mesmo o pecado grave da antiga apostasia, porque esta apostasia teve lugar na mais brilhante realização do que o ser tinha feito.... Não foi um pecado por fraqueza, foi uma rebelião completamente consciente contra Deus contra um melhor conhecimento.... Mas a humanidade teve pena de Mim, pois reconheci todas as correlações e, portanto, também a impossibilidade de voltar sempre à luz, a menos que se realizasse uma obra de amor através da qual a esmagadora culpa fosse redimida.... Se eu, como ser humano, não tivesse ganho esta realização, que foi o resultado do Meu grande amor, então não teria sido capaz de reunir a vontade para este caminho sobre-humano de sofrimento.... Mas apenas um sacrifício de livre vontade de amor foi aceite pelo Pai como uma obra de expiação.... E assim tomei conscientemente o caminho para a cruz, conscientemente tomei sobre Mim um desterro que só o amor em Mim podia suportar.... E eu aguentei até ao fim.... Nenhum ser humano pode medir o sofrimento e o tormento que uma alma pura teve de suportar de cima, mas eu recebi constantemente força porque permaneci na ligação mais íntima com o Pai, porque pedi o Seu amor e também o recebi sem limitações.... E assim repetidamente vos é dada a explicação de que o 'amor' ofereceu o sacrifício na cruz, que o 'amor' que Me encheu completamente foi o próprio Pai-espírito desde a eternidade.... que Ele mesmo redimiu o mundo do pecado e da morte, com Quem eu me uni completamente, porque o 'amor' tomou morada no ser humano Jesus, numa concha humana capaz e disposta a sofrer, porque o espírito do infinito era incapaz de sofrer, mas Ele foi capaz de irradiar completamente através de uma forma e assim Ele mesmo e a forma irradiada eram agora uma.... O caminhar terreno como o homem Jesus foi extremamente difícil, mas trouxe ao 'homem' Jesus a união total comigo, trouxe-lhe a deificação da sua alma.... E o homem Jesus alcançou o objectivo na terra que todos os homens devem alcançar: unir-se ao Pai-Espírito da eternidade, o que também são capazes de fazer porque têm ajuda no divino Redentor Jesus Cristo, que tira deles o fardo do pecado original quando este é carregado debaixo da cruz e que depois também reforçará a sua vontade de alcançar a unificação completa, a união comigo, o Pai-Espírito da eternidade.... Pois é por isso que o homem Jesus morreu na cruz, para que as pessoas possam agora encontrar a redenção do pecado e da morte...._>Ámen