• Înapoi

Dumnezeu este iubire....

Din puterea de iubire a lui Dumnezeu a apărut totul.... El Însuși este sursa originară a puterii, elementul său primordial este iubirea, El însuși este deci iubire.... Și totuși, El este o Ființă care lucrează și creează după înțeleapta Sa discreție.... El este o Ființă care Își îndeplinește gândurile, Care dă naștere în mod constant la noi creații, care radiază puterea iubirii Sale în infinit, care, cu toate acestea, își îndeplinește întotdeauna scopul, care nu lucrează în mod arbitrar, ci este determinată de înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în efectul său.... Dumnezeu este iubire.... Voi, oamenii, nu veți înțelege această afirmație atâta timp cât nu puteți înțelege esența iubirii, ceea ce presupune să vă transformați pe voi înșivă în iubire. Căci veți considera întotdeauna iubirea ca fiind o caracteristică pe care o atribuiți Ființei celei mai înalte și mai perfecte. Dar faptul că această Ființă Însăși este iubire va rămâne de neînțeles pentru voi atâta timp cât trăiți pe Pământ ca ființă umană. Și voi toți ați apărut din această iubire, sunteți puterea emanată, sunteți iubirea însăși în natura voastră originară.... dar sunteți și ființe care pot gândi și dori.... dovada unei "entități".... Prin urmare, nimic nu este întâmplător, ceea ce a apărut și va apărea în continuare.... Totul este gândit cu înțelepciune, totul este gândul unei ființe desăvârșite, pe care voi, oamenii, o numiți "Dumnezeu".... Și aceasta fiind înmulțită în sine.... A lăsat aceleași ființe să se nască din Sine, Și-a revărsat puterea iubirii și i-a dat formă.... A creat.... Tot ceea ce a creat Dumnezeu este și rămâne iubire în substanța sa originală. Ea este și rămâne o putere care trebuie să devină eficientă conform voinței divine..... Totuși, dacă este împiedicată în eficiența sa, ordinea divină este răsturnată.... Principiul iubirii este transformat în opusul lui. Ea devine opusul ființei, care în sine este iubire, înțelepciune și putere.... care este "Dumnezeu".... ceea ce se poate întâmpla cu siguranță din partea ființelor pe care le-a chemat la existență, pentru că le-a înzestrat și cu liberul arbitru ca imagini ale Sale.... Dar atunci omul iese din ordinea sa legală.... se transformă în opusul.... el există, dar nu mai permite ca puterea iubirii să devină eficientă, iar aceasta înseamnă solidificare, înseamnă imobilitate, înseamnă moartea a ceea ce odinioară radia ca "viață" din Dumnezeu.... Ființa umană este iubire în substanța sa originară, dar în mare parte se află încă în rezistență față de Cel care a emanat-o ca ființă.... Și de aceea nici ea nu recunoaște ce este dragostea.... Din acest motiv, natura lui Dumnezeu, care este iubirea însăși, este de neînțeles pentru ea. Pentru că iubirea este în același timp și lumină, care, totuși, strălucește încă puțin pentru ființa umană atâta timp cât iubirea sa este slabă. Prin urmare, ea nu-L poate recunoaște nici pe Dumnezeu în natura Sa, ea poate doar să creadă ceea ce i se spune despre El, dar, de îndată ce aceste relatări vor corespunde adevărului, îi vor aduce și lumină, pentru că atunci va face un efort pentru a-și schimba natura în iubire și se va îndrepta spre Ființa care este suprem de perfectă și pe care acum începe să o recunoască drept "Iubire veșnică"..... Dar ea nu va putea niciodată să pătrundă esența lui Dumnezeu, căci El este centrul puterii din eternitate, în timp ce toate ființele create sunt scântei de putere care au fost emanate, dar care, în micimea lor, nu au putut niciodată să privească focul primordial fără să piară.... Ființa umană de pe Pământ va putea deja să recunoască iubirea, înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu esențial dacă voința sa este bună și inima sa se deschide la iluminarea reînnoită a iubirii Ființei de la care și-a luat originea.... Căci această Ființă suprem de perfectă se dezvăluie creaturilor Sale.... Și aceasta este cea mai mare dovadă de iubire a Celui care este iubirea însăși, faptul că El se revelează, că oferă ființelor create de El informații despre Sine în măsura în care acestea sunt capabile să le înțeleagă.... și că, prin aceasta, El vrea să reaprindă iubirea pentru ca ea să devină din nou eficientă conform elementului primar.... pentru ca creaturile Sale să reintre în ordinea eternă pentru a putea crea și lucra conform destinului lor, așa cum a fost la început....

Amin

God is de liefde

Uit de kracht van Gods liefde is alles ontstaan. Hij zelf is de oerbron van de kracht, Zijn oerbestanddeel is liefde - Hij zelf is dus de liefde. En toch is Hij een Wezen dat werkt en schept naar wijs goeddunken. Hij is een Wezen dat Zijn gedachten realiseert, dat onophoudelijk nieuwe scheppingen laat ontstaan, dat de kracht van Zijn liefde in de oneindigheid uitstraalt, maar die steeds haar doel verwezenlijkt, die niet willekeurig werkzaam is, integendeel door de wijsheid en macht van God geleid wordt in haar werking. God is de liefde. Deze uitspraak zult u, mensen niet begrijpen zolang u niet het wezen van de liefde zult kunnen doorgronden, wat de liefdesvorming van uzelf vereist. Want altijd zult u de liefde bezien als een eigenschap die u aan het hoogste en volmaaktste Wezen toekent. Dat echter dit Wezen zelf de liefde is, zal voor u onbegrijpelijk blijven, zolang u als mens over de aarde gaat.

En u allen bent uit deze liefde voortgekomen, u bent uitgestraalde kracht. U bent in uw oorspronkelijke hoedanigheid zelf liefde, maar eveneens wezens die denken en willen kunnen - de bewijzen van een werkelijk bestaand wezen. Daarom is er niets zonder een bepaald plan wat ontstaan is en nog ontstaan zal. Alles is vol wijsheid overwogen, alles is gedachte van een hoogst volmaakt Wezen, dat u mensen "God" noemt. En dit Wezen vermenigvuldigde zich. Het liet dezelfde wezens uit zich ontstaan. Het straalde de kracht van Zijn liefde uit en gaf haar vormen. Het schiep. Alles wat God geschapen heeft is en blijft in zijn oersubstantie liefde. Het is en blijft een kracht, die werkzaam moet worden volgens goddelijke wil. Wordt ze echter gehinderd in haar werkzaamheid, dan wordt de goddelijke ordening omvergestoten. Het principe van de liefde wordt veranderd in het tegendeel. Tegen het Wezen dat in zich liefde, wijsheid en macht, dus God is, wordt verzet geboden, wat wel gebeuren kan van de kant van de wezens die Hij in het leven riep, omdat Hij hen ook met vrije wil had uitgerust als Zijn evenbeelden. Maar dan stapt het wezen uit zijn wettelijke orde, het verandert zichzelf in het tegendeel. Het bestaat weliswaar, maar laat de kracht van de liefde niet meer werkzaam worden en dat betekent verstarring. Het betekent onbeweeglijkheid, het betekent de dood van datgene wat eens als "leven" van God uitstraalde.

De mens is in zijn oersubstantie liefde, maar meestal verzet hij zich nog tegen Degene die hem als een wezen heeft uitgestraald. En daarom beseft hij ook niet wat liefde eigenlijk is. Daarom is het wezen van God voor hem ook onbegrijpelijk, die de Liefde zelf is. Want de liefde is ook gelijktijdig licht, dat de mens evenwel nog weinig verlicht zolang zijn liefde zwak is. Hij kan daarom God ook niet herkennen in Zijn wezen, hij kan slechts geloven wat hem daarover wordt meegedeeld. Maar zodra zulke mededelingen overeenstemmen met de waarheid, zullen ze hem ook licht opleveren, want dan zal hij zijn best doen zijn wezen tot liefde te veranderen en hij zal zich ook tot het Wezen wenden dat uitermate volmaakt is en dat hij nu begint te herkennen als "eeuwige Liefde".

Maar nooit zal hij in staat zijn het wezen van God te doorgronden, want Hij is het krachtcentrum van eeuwigheid, terwijl alle geschapen wezens krachtvonken zijn, die uitgestraald werden, maar die in hun nietigheid nooit het oervuur zouden kunnen aanschouwen zonder te vergaan. De liefde, wijsheid en macht van een God die werkelijk bestaat, zal ook de mens op aarde al kunnen beseffen wanneer zijn wil goed is en zijn hart zich opent voor de hernieuwde aanstraling van liefde van het Wezen uit hetwelk hij is uitgegaan. Want dit hoogst volmaakte Wezen openbaart zich aan Zijn schepselen.

En dat is het grootste bewijs van liefde van Hem, die zelf de Liefde is, dat Hij zich zelf bekendmaakt, dat Hij de door Hem geschapen wezens uitsluitsel geeft over zich zelf in zoverre dezen in staat zijn het te bevatten en dat Hij daardoor de liefde weer wil doen ontbranden opdat deze weer werkzaam kan worden beantwoordend aan het oerelement - opdat Zijn schepselen weer de eeuwige ordening binnengaan om volgens hun bestemming te kunnen scheppen en werken zoals het was in het allereerste begin.

Amen