• Înapoi

Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Fără Iisus Hristos nu puteți fi mântuiți.... Căci este vorba de răscumpărarea păcatului primordial pe care voi înșivă nu-l puteți achita, nici pe Pământ, nici în împărăția de dincolo.... Este vorba de răscumpărarea marii vinovății a fostei voastre apostazii față de Mine, pentru care omul Iisus Și-a dat viața pe cruce. Întrucât odinioară vă aflați în cea mai strălucită cunoaștere, această apostazie nu a fost rezultatul unei slăbiciuni sau al unui spirit întunecat, ci s-a întâmplat în mod conștient; a fost o răzvrătire conștientă împotriva Mea, care a fost respinsă de voi înșivă.... ca ființe căzute odinioară.... căci numai iubirea pură și dezinteresată putea ispăși această mare vină, iar voi înșivă ați comis-o.... Iubirea Iubirii Eterne trebuia să facă ispășire, trebuia să fie o lucrare de iubire și milă de cea mai mare amploare.... O ființă care era plină de iubire a trebuit să ia asupra Sa această mare vină și apoi să parcurgă cu ea un drum de sacrificiu atât de dureros și amar, care s-a încheiat cu moartea pe cruce. Numai un astfel de act de milă, care a fost săvârșit de iubirea pură a omului Iisus, putea fi acceptat de Mine ca ispășire pentru marea vină a păcatului și să elibereze din nou calea spre Mine, de Care v-ați despărțit cândva în mod voluntar. Trebuia să vă întoarceți de bunăvoie la Mine și nu ați fi putut face acest lucru niciodată, deoarece voința voastră era slăbită ca urmare a păcatului și astfel v-ați îndepărtat și de Mine, iar adversarul Meu, pe care l-ați urmat de bunăvoie până în abis, nu v-ar fi eliberat. Iar de la acest adversar, Omul Iisus v-a cumpărat eliberarea cu sângele Său.... El a plătit prețul cel mai mare.... El Și-a dat viața pe cruce. Vorbesc despre fapta "omului" Iisus, Care era plin de iubire, Căruia iubirea i-a permis să facă acest mare sacrificiu, Căruia iubirea în Sine I-a dat puterea să sufere și să moară pe cruce în dureri de nedescris.... Dar iubirea care a săvârșit această lucrare am fost Eu Însumi.... Acesta este un mister care nu vă poate fi dezvăluit niciodată în mod corespunzător vouă, oamenilor, până când nu veți pătrunde voi înșivă în esența iubirii. Pentru că voi tot auziți că Eu sunt Iubirea Însăși, dar nu-i puteți înțelege profunzimea.... Substanța Mea fundamentală este iubirea, iar Eu nu pot emana decât iubire și tot ceea ce am exteriorizat din Mine ca operă de creație este forță emanată de iubire, indiferent dacă sunt ființe conștiente de sine sau opere de creație materială terestră de toate felurile.... Iar această forță a iubirii asigură viața, ea aduce la viață și ceea ce aparent este mort, adică substanța spirituală imobilă, împietrită, devine din nou mobilă prin iluminarea iubirii Mele și o stimulează la activitate. Ființele care s-au îndepărtat cândva de Mine au respins iluminarea Mea de iubire și astfel au căzut într-o stare de împietrire în care orice activitate le era imposibilă. Și chiar dacă le-am ajutat să devină active în timpul lungului lor proces de ascensiune, fostul lor păcat primordial le împiedică totuși să radieze mai multă iubire.... Ființa rămâne lipsită de viață într-o anumită măsură dacă nu primește iluminarea Mea de iubire, și nu poate primi această iluminare de iubire decât atunci când este conștientă de marea sa vină din trecut, când Îmi cere iertare în Iisus și apoi se deschide voluntar fluxului de har al iubirii Mele care o trezește din nou la viață, dar care acum durează pentru totdeauna. Căci starea de viață pe Pământ este doar una temporară, în care ființa umană va dobândi viața veșnică. Marea iubire a lui Iisus a răscumpărat păcatul primordial prin actul de milă; față de Mine a fost făcută o ispășire pe care trebuia să o cer din motive de dreptate. Și acest act de mântuire trebuie deci să fie recunoscut de oameni, pentru că nu a fost înfăptuit de omul Iisus, ci Eu Însumi am fost în omul Iisus și astfel am înfăptuit actul de mântuire și pentru că atunci voi fi recunoscut și Eu Însumi, Cel căruia i s-a refuzat cândva recunoașterea. Nu vă aflați în fața a două ființe, ci Eu și El suntem una.... învelișul trupesc al omului Iisus Mă conținea pe Mine în toată plinătatea sa, iar Eu am strălucit prin acest înveliș și l-am lăsat să existe pentru ca Eu să pot fi un Dumnezeu vizibil pentru voi, oamenii, atunci când veți intra în împărăția luminii și a fericirii....Pentru faptul că nu M-ați putut vedea, acesta a fost motivul pentru care ați apostaziat față de Mine și, de aceea, am devenit vizibil pentru voi, de aceea Eu Însumi am îmbrăcat haina unei ființe umane și am săvârșit actul de Mântuire în această ființă umană. Iar voi trebuie să recunoașteți acest act de Mântuire dacă vreți să găsiți iertare de păcatul vostru primordial.... Trebuie să-l recunoașteți pe Iisus ca Dumnezeu și Creator al vostru, ca Tată al vostru din veșnicie, pentru că El a fost intim contopit cu Mine prin iubire, El era în Mine și Eu în El.... Eu și El suntem una, doar că Eu am devenit imaginabil pentru voi în Iisus, în timp ce altfel nu ați fi putut niciodată să Mă imaginați, pentru că Ființa Mea este nelimitată și, prin urmare, nu poate fi nici ea personificată....

Amin

Jesus Cristo e a sua obra de redenção....

Sem Jesus Cristo não se pode ser salvo.... Pois diz respeito à redenção do pecado original que não podeis pagar a vós próprios, nem na terra nem no reino do além.... Trata-se da redenção da grande culpa da vossa antiga apostasia de Mim, pela qual o homem por quem Jesus deu a Sua vida na cruz. Uma vez que outrora se encontravam em plena realização, esta apostasia não foi o resultado de fraqueza ou de um espírito sombrio, mas aconteceu conscientemente; foi uma rebelião consciente contra Mim, que foi rejeitada por vós próprios.... como os seres outrora caídos.... pois só o amor puro e desinteressado poderia expiar esta grande culpa, e vós próprios a tínheis cometido.... O amor do Amor Eterno tinha de fazer expiação, tinha de ser uma obra de amor e misericórdia da maior magnitude.... Um ser que estava cheio de amor teve de assumir esta grande culpa sobre si mesmo e depois percorrer um caminho sacrificial com ele que foi tão doloroso e amargo e que terminou com a morte na cruz. Só um tal acto de misericórdia, que foi realizado pelo puro amor do homem Jesus, poderia ser aceite por Mim como expiação pela grande culpa do pecado e libertar novamente o caminho para Mim, de Quem uma vez se separaram voluntariamente. Tiveste de regressar voluntariamente a Mim e nunca o terias podido fazer porque a tua vontade estava enfraquecida como resultado do pecado e assim também te afastaste de Mim e do Meu adversário, a quem seguiste voluntariamente até ao abismo, não te teria libertado. E deste adversário o homem que Jesus te comprou de graça com o Seu sangue.... Ele pagou o preço mais alto.... Ele deu a sua vida na cruz. Estou a falar do acto do 'homem' Jesus, Que estava cheio de amor, A quem o amor permitiu fazer este grande sacrifício, A quem o amor em si mesmo deu a força para sofrer e morrer na cruz em dor indescritível.... Mas o amor que realizou este trabalho foi I Myself.... Este é um mistério que nunca vos poderá ser devidamente revelado enquanto não penetrardes na essência do vosso próprio amor. Para si continua a ouvir que Eu Sou o Amor, mas não consegue compreender a sua profundidade.... A minha substância fundamental é o amor, e só posso emanar amor, e tudo o que externalizei de Mim mesmo como obra de criação é emanado força de amor, independentemente de serem seres autoconscientes ou obras materiais terrestres de criação de todo o tipo.... E esta força do amor assegura a vida, também traz à vida os aparentemente mortos, ou seja, a substância espiritual imóvel e endurecida torna-se novamente móvel através da Minha iluminação do amor e estimula-a para a actividade. Os seres que outrora se afastaram de Mim rejeitaram a Minha iluminação do amor e assim caíram num estado de endurecimento onde toda a actividade era impossível para eles. E mesmo que os tenha ajudado a tornarem-se activos durante o seu longo processo de ascensão, o seu antigo pecado original ainda os impede de irradiar mais amor.... O ser permanece sem vida até certo ponto se não receber a Minha iluminação do amor, e só pode receber esta iluminação do amor quando tem consciência da sua grande culpa passada, quando Me pede perdão em Jesus e depois se abre voluntariamente ao fluxo de graça do Meu amor que o desperta de novo para a vida, mas que agora dura para sempre. Pois o estado da vida na terra é apenas temporário, em que o ser humano adquirirá a vida eterna. O grande amor de Jesus redimiu o pecado original através do acto de misericórdia; foi feita uma expiação para Mim que tive de exigir em nome da justiça. E este acto de Salvação deve portanto ser reconhecido pelas pessoas porque não foi realizado pelo homem Jesus, mas eu próprio estive no homem Jesus e assim realizei o acto de Salvação e porque eu próprio serei então também reconhecido, a quem um dia foi recusado o reconhecimento. Não estais perante dois seres mas eu e Ele somos uma.... a concha carnal do homem que Jesus me continha em toda a sua plenitude, e eu brilhei através desta concha e deixei-a existir para que eu possa ser um Deus visível para vós, humanos, quando entrardes no reino da luz e da bem-aventurança.... Pois o facto de não Me terdes podido ver foi a razão da vossa apostasia em Mim, e por isso me tornei visível para vós, é por isso que Mim mesmo vesti a roupa de um ser humano e realizei o acto de Salvação neste ser humano. E deve reconhecer este acto de Salvação se quiser encontrar o perdão do seu pecado original.... Tendes de reconhecer Jesus como vosso Deus e Criador, como vosso Pai desde a eternidade, pois Ele estava intimamente unido a Mim através do amor, Ele estava em Mim e Eu n'Ele.... Ele e eu somos um só, só que me tornei imaginável para vós em Jesus, enquanto que de outra forma nunca Me podereis imaginar, porque o Meu Ser é ilimitado e por isso também não pode ser personificado...._>Ámen