• Înapoi

Puterea răscumpărătoare a iubirii....

Fiecare om contribuie la răscumpărarea spiritualului care trăiește în iubire, căci și el va iradia neîncetat iubire celor din jur, fie că este vorba de semenii săi, fie că este vorba de spiritualul care este încă legat în formă, care simte benefic fiecare iradiere a iubirii și care, de asemenea, se maturizează pentru că renunță la rezistență, ceea ce dragostea aduce întotdeauna. Căci iubirea este o putere care nu rămâne fără efect. Iubirea trezește contra-iubirea, iar ființele umane și animalele se vor alătura cu plăcere celor care iradiază iubire..... Prin urmare, ea poate fi și o muncă misionară deliberată.... adică o muncă conștientă în vie.... poate fi realizată cu succes doar dacă dragostea este imboldul ei, altfel "răscumpărarea" sufletelor este pusă sub semnul întrebării, deoarece doar dragostea are putere răscumpărătoare. Oamenii trebuie să recunoască greutățile spirituale și să dorească să le remedieze; ei trebuie să știe că trebuie adus ajutor sufletelor care încă nu au fost răscumpărate, fie pe Pământ, fie în lumea de dincolo, iar dragostea trebuie să îi împingă să desfășoare o lucrare conștientă de răscumpărare.... Atunci și munca lor în via Domnului va fi binecuvântată. Dar dacă un om trăiește în iubire, dacă modul său de viață este o activitate continuă de iubire, atunci el face în mod inconștient o lucrare răscumpărătoare; el se spiritualizează pe sine, deci toate substanțele sale spirituale, și își plasează sufletul în starea de maturitate care este obiectivul și scopul vieții sale pământești.... Dar el contribuie și la maturizarea spirituală a celor care locuiesc în anturajul său, căci nici ei nu pot rezista permanent iradierii iubirii, dacă nu se poate recunoaște o contracarare deschisă din partea oamenilor care sunt robiți de adversarul lui Dumnezeu. Dar chiar și aceștia se vor retrage pentru că nu sunt pe măsura armei iubirii.... Cu toate acestea, acolo unde iubirea determină modul de viață al unei persoane, nu poate exista niciodată o recidivă în abis, deoarece iubirea îndeamnă spre Iubirea eternă, iubirea este divinul din ființa umană care nu poate rămâne niciodată fără efect și acest efect înseamnă întotdeauna răscumpărarea spiritualului imatur, indiferent dacă este asupra și în ființa umană însăși sau, de asemenea, în anturajul său, care include și sufletele din lumea de dincolo care, atrase de forța iubirii, rămân aproape de ea și simt, de asemenea, fluxul de iubire ca forță. O persoană care trăiește în iubire este recunoscută de aceste suflete prin radiația sa luminoasă și, prin urmare, este înconjurată în permanență de astfel de suflete care vor să scape de întuneric.... Această voință face ca și lumina iubirii să fie eficientă, ele primesc putere care le ajută din nou să fie active și asupra altor suflete căutând și ele să le smulgă din întuneric.... Ceea ce simt binefăcător vor să împărtășească și altor suflete care se află în aceeași nevoie.... Și astfel, lucrarea unui răscumpărător se face inconștient doar printr-o viață de iubire.... Totuși, este bine ca oamenii să știe acest lucru și să dorească în mod conștient să participe și ei la această lucrare răscumpărătoare, dăruindu-se pe ei înșiși Dumnezeului și Tatălui lor și apelând la El pentru binecuvântarea Sa.... să se ofere și ei înșișiși Lui pentru a fi activi în via Sa, conform voinței Sale. Iar o viață de iubire va avea ca rezultat și o creștere a cunoștințelor spirituale ale ființei umane, gândirea sa va fi ghidată corect, ființa umană se va îngriji de cei care sunt încă în legăturile păcatului, care au puțină sau deloc credință și ale căror greutăți le poate recunoaște. Dacă acum se pune în mod conștient în slujba lui Dumnezeu, că este activ ca propovăduitor al Evangheliei, al învățăturii divine a iubirii, atunci binecuvântarea lui Dumnezeu îi va fi asigurată și lui, își va îndeplini sarcina pământească, va lucra cu succes ca lucrător în via lui Dumnezeu, iar acest succes va fi întotdeauna în funcție de gradul de iubire care îl umple, pentru că iubirea este puterea răscumpărătoare, pentru că prin iubire este alungat și adversarul care fuge de ea, pentru că este emanație divină....

Amin

La Forza salvifica dell’amore

Ogni uomo che vive nell’amore, contribuisce alla Redenzione dello spirituale, perché irradierà anche continuamente amore sul suo ambiente, siano questi i prossimi oppure anche lo spirituale ancora legato nella forma che percepisce beneficamente ogni irradiazione d’amore e matura, perché rinuncia alla resistenza, che è sempre l’opera dell’amore. L’amore risveglia amore corrisposto, e l’uomo e l’animale si assoceranno volentieri con coloro, che irradiano amore. Perciò può essere prestato solo con successo prevalentemente un lavoro missionario, quindi un cosciente lavoro da Vigna, quando la spinta per questo è l’amore, perché solo l’amore ha la Forza salvifica, altrimenti sarebbe a rischio il “redimere” le anime, perché solo l’amore ha la Forza salvifica. Gli uomini devono riconoscere la miseria spirituale e voler sospenderla; devono sapere che dev’essere portato l’aiuto alle anime che non sono ancora redente, sia sulla Terra oppure nell’aldilà, e li deve spingere l’amore a prestare coscientemente il lavoro redentore. Allora il loro lavoro nella Vigna del Signore sarà anche benedetto. Ma se un uomo vive nell’amore, il suo cammino di vita è un continuo agire nell’amore, allora presta inconsapevolmente il lavoro redentore; costui spiritualizza sé stesso, quindi tutte le sue sostanze spirituali e mette la sua anima nello stato di maturità, che è scopo e meta della sua vita terrena. Ma contribuisce anche alla maturazione animica di coloro, che dimorano nel suo ambiente, perché anche loro non possono resistere a lungo all’irradiazione d’amore, se non è riconoscibile un aperto agire contrario attraverso uomini che sono succubi dell’avversario di Dio. Ma anche costoro si ritireranno, perché non sono all’altezza dell’arma dell’amore. Ma dove l’amore determina il cammino di vita di un uomo, non può mai aver luogo una ricaduta nell’abisso, perché l’amore spinge verso l’Eterno Amore, l’amore è il divino nell’uomo, che non può mai rimanere senza effetto e questo significa sempre liberazione dello spirituale immaturo, non importa, se su e nell’uomo stesso oppure anche nel suo ambiente, di cui fanno parte anche anime dell’aldilà le quali, attratte dalla Forza dell’amore, si soffermano nella sua vicinanza e percepiscono pure la corrente d’amore come Forza. Un uomo che vive nell’amore, è riconoscibile a quelle anime attraverso la sua irradiazione d’amore e perciò è sempre circondato da tali anime che vogliono fuggire all’oscurità. Questa volontà rende anche efficace la Luce d’Amore, ricevono una Forza che aiuta loro di nuovo ad essere attive anche su alte anime, mentre cercano di strappare anche loro dall’oscurità. Quello che loro sentono come beneficio, lo vorrebbero anche trasmettere alle altre anime che sono nella stessa miseria. E quindi viene prestato un lavoro inconsapevole di Redenzione solo attraverso una vita nell’amore. Me è bene se gli uomini lo sanno e vogliono partecipare coscientemente a quel lavoro da Redenzione, mentre si danno al loro Dio e Padre e pregano Lui per la Sua Benedizione, che anche loro si offrono a Lui per essere attive nella Sua Vigna secondo la Sua Volontà. Ed una vita nell’amore procurerà anche all’uomo un aumentato sapere spirituale, il suo pensare sarà guidato bene, l’uomo si prenderà cura di coloro, che sono ancora nel bando del peccato, che hanno poca o nessuna fede e si può riconoscere la loro miseria. Se ora l’uomo si mette coscientemente nel Servizio di Dio, che è attivo come annunciatore del Vangelo, della divina Dottrina dell’amore, allora gli sarà anche certa la Benedizione di Dio, adempirà il suo compito terreno, presterà con successo il lavoro come operai nella Vigna di Dio e questo successo sarà sempre rispetto al grado del suo amore che lo colma, perché l’amore è una Forza salvifica, perché attraverso l’amore l’avversario viene bandito, perché lo fugge, perché è una Irradiazione divina.

Amen