• Înapoi

Harul vieții pământești ca ființă umană....

Fiecare suflet uman este un spirit primordial căzut, care este aproape de perfecțiunea sa, adică al cărui drum nu mai este decât unul scurt până la unificarea cu Mine, cu condiția să se afle în ultimul stadiu de dezvoltare.... ca ființă umană.... să își îndrepte voința sa liberă spre Mine, ca astfel să Mă mărturisească din nou pe Mine, pe Care a refuzat cândva să Mă recunoască. Și fiecare suflet uman are în spate un drum de dezvoltare infinit de lung, pentru că acest lucru a fost necesar pentru a ieși din abisul fără fund, pentru a se înălța la înălțimea unde locuia inițial.... În acest stadiu de ființă umană, sufletul este, de asemenea, din nou receptiv pentru o lumină, adică poate dobândi din nou un grad de cunoaștere pe care îl pierduse atunci când s-a îndepărtat de Mine.... Pentru că sufletul este conștient de sine, el poate gândi și vrea din nou ca la început, doar într-un grad slab, dar îl poate spori în timpul vieții sale pământești.... Gradul de cunoaștere este de asemenea decisiv pentru suflet atunci când acesta a părăsit existența sa ca ființă umană și intră acum în împărăția spirituală, căci acest grad de cunoaștere înseamnă lumină, fără de care sufletul nu poate fi niciodată fericit. Ființa umană însăși poate dobândi un grad ridicat de lumină în timpul existenței sale pământești, poate fi mult avansată în cunoaștere dacă își folosește existența pământească pentru a-și modela natura în iubire, care a fost starea sa inițială și care trebuie neapărat să fie atinsă din nou pentru a putea locui în împărăția spirituală în uniune fericită cu Mine. Această transformare în iubire este o muncă pe care ființa umană trebuie să o realizeze singură, dar pe care o poate face și pentru că i se acordă ajutor în toate privințele. Dar la începutul întrupării sale, natura ființei umane este încă în iubire perversă, ca urmare a căderii sale în păcat în împărăția spirituală și, de asemenea, a căderii în păcat reînnoite a primilor oameni.... Iubirea de sine îl domină, iar aceasta trebuie schimbată în iubire dezinteresată față de aproapele. În acest scop, ființa umană se află pe Pământ sau, de asemenea: Spiritul primordial căzut trebuie să realizeze el însuși această transformare în iubire în liberul arbitru, astfel încât să realizeze divinizarea sa și să poată acum să creeze și să lucreze în unire cu Mine în libertate, lumină și putere.... Iar această transformare în iubire este scopul vieții pământești și nici o ființă nu poate fi scutită de ea, căci ea este în același timp trecerea testului de voință ca ființă.... Este dovada divinității ființei, care a apărut din Mine și a fost creată perfectă, dar care acum trebuie să lupte pentru această perfecțiune în voința liberă însăși, pentru a putea exista alături de Mine ca ființă divină, pentru a putea locui cu Mine ca "copilul Meu", de la Care a provenit cândva ca "creatură".... Divinizarea ființelor create de Mine a fost și este scopul Meu, pe care îl voi atinge cu siguranță, dar a cărui durată este determinată de ființa însăși. Iar odată ce a ajuns la stadiul de ființă umană, este aproape de țelul său, iar ființa umană ar trebui acum să depună toate eforturile pentru a folosi bine ultima perioadă scurtă de timp pentru perfecționarea sa finală. Ea ar trebui să dobândească cunoașterea scopului vieții sale pământești, a tuturor corelațiilor și a voinței Mele, deoarece împlinirea voinței Mele înseamnă a lucra în iubire, iar lucrul în iubire îi aduce și lumină.... cunoașterea care corespunde adevărului, cunoaștere care îi oferă o cunoaștere deplină și care îl împinge să urmărească doar scopul de a se desăvârși pe Pământ, să își modeleze natura în iubire și astfel să stabilească mereu legătura cu Mine, care este apoi indisolubilă și atingerea scopului este acum și ea asigurată. Omul ar trebui să își evalueze și conștiința de sine, adică să se gândească la el însuși, și atunci Eu îi voi fi mereu alături, îi voi ghida corect gândurile și Eu Însumi îl voi sprijini în toate felurile, astfel încât să își atingă scopul. Cu toate acestea, într-o zi remușcările sale vor fi amare dacă va lăsa timpul pe Pământ să treacă nefolosit și va ști despre cursul nesfârșit al dezvoltării înainte.... Cu toate acestea, ca ființă umană, nu trebuie să i se dea această amintire, deoarece atunci o viață de liber arbitru ar fi imposibilă, pentru că atunci ar trăi în frică și deci sub o anumită constrângere, iar voința și acțiunile sale nu ar putea fi judecate ca o decizie liberă a voinței.... Nu trebuie să uitați niciodată că viața pământească ca ființă umană este un har pe care trebuie doar să-l folosiți corect pentru a deveni binecuvântați....

Amin

La Grâce de la vie terrestre comme homme

Chaque âme d’homme est un esprit primordial tombé qui se trouve peu avant sa perfection, c’est-à-dire que son chemin est seulement encore bref jusqu’à l’unification avec Moi, étant supposé que dans le dernier stade comme homme, il tourne vers Moi sa libre volonté, que donc il se reconnaisse de nouveau pour Moi, qu’autrefois il n'a pas voulu reconnaître. Et chaque âme d'homme a derrière elle un parcours de développement infiniment long, parce que cela était nécessaire pour vous sortir de l'abîme sans fond, pour monter en haut, où elle séjournait au début. Dans ce stade comme homme l'âme est aussi de nouveau réceptive pour une Lumière, c'est-à-dire qu’elle peut de nouveau conquérir un degré de connaissance qu’elle avait perdue dans la chute de Moi. Parce que l'âme est consciente d’elle-même, elle peut de nouveau penser et vouloir comme au début, seulement dans un faible degré, mais qu’elle-même peut augmenter pendant la vie terrestre. Le degré de connaissance est aussi déterminant pour l'âme, lorsqu’elle a parcouru l'existence comme homme et maintenant elle entre dans le Règne spirituel, parce que ce degré de connaissance signifie la Lumière sans laquelle l'âme ne peut jamais devenir bienheureuse. L’homme lui-même pendant l’existence terrestre peut conquérir un haut degré de Lumière, il peut être avancé dans la connaissance lorsqu’il exploite l'existence terrestre, pour former son être dans l’amour, ce qui était son état primordial, qui doit de nouveau être absolument atteint pour pouvoir ensuite rester avec Moi dans une bienheureuse union dans le Règne spirituel. La transformation en amour est l'œuvre que l'homme doit accomplir, mais il peut le faire, parce que pour cela il lui est concédé de l'aide de toute façon. Mais l’être de l'homme au début de son incorporation est encore dans l'amour inversé comme conséquence de sa chute dans le péché dans le Règne spirituel et aussi pour la retombée renouvelée dans le péché des premiers hommes. Il est dominé par l'amour propre et celui-ci doit être transformé en amour désintéressé pour le prochain. Pour cela l’homme est sur la Terre, ou bien aussi : l'esprit d’Ur lui-même doit dérouler cette transformation dans l'amour dans la libre volonté, pour qu'il atteigne la déification et maintenant il peut créer et agir dans la Liberté, la Lumière et la Force en communion avec Moi. Et cette transformation en amour est le but de la vie terrestre et elle n’est épargnée à aucun être, parce qu'elle est en même temps l'épreuve de volonté que l’être doit dépasser. Elle est la preuve de la divinité de l'être qui est procédé de Moi et qui avait été créé parfait, mais maintenant il doit aspirer dans la libre volonté à cette perfection pour pouvoir subsister auprès de Moi comme être divin, pour pouvoir séjourner près de Moi comme « Mon fils », dont il est procédé autrefois comme « créature ». Mon but est la déification des êtres créés par Moi, que J’atteindrai certainement, mais la durée de temps pour cela c’est l’être lui-même qui la décide. Et si maintenant il a atteint le stade d’homme, alors il se trouve proche de son but, et maintenant l'homme doit se donner du mal pour bien employer le dernier bref empan de temps pour sa dernière perfection. Il devrait se procurer tout seul le savoir sur le but de sa vie terrestre, sur toutes les liaisons et sur Ma Volonté, parce que l'accomplissement de Ma Volonté c’est d’agir dans l'amour, et agir dans l’amour lui apporte aussi la Lumière, un savoir qui correspond à la Vérité ; un savoir qui lui offre une vraie connaissance et qui le pousse à poursuivre seulement un but, se perfectionner sur la Terre, et former son être dans l'amour et avec cela établir toujours le contact avec Moi, qui ensuite est indissoluble et alors la réalisation du but est assurée. L'homme devrait aussi évaluer son auto-conscience, c'est-à-dire réfléchir sur elle, et alors Je serai toujours à son coté, Je guiderai de la manière juste ses pensées et Moi-même Je l'assisterai pour qu'il atteigne son but. Mais lorsqu’il a laissé passer inutilement le temps terrestre et saura son infiniment long parcours de développement antérieur, son repentir sera amer. Mais en tant qu’homme il ne doit pas lui être donné la réminiscence, parce qu'alors un chemin de vie dans la libre volonté serait exclu, parce qu'alors il vivrait dans la peur et dans une certaine contrainte et sa volonté et ses actes ne pourraient pas être évalués comme décision de la libre volonté. Vous ne devez jamais oublier que la vie terrestre comme homme est une Grâce que vous devez seulement employer bien pour devenir bienheureux.

Amen