• Înapoi

Examinarea serioasă a binelui duhovnicesc cu sprijinul lui Dumnezeu....

Niciunei ființe umane nu i se refuză dreptul de a-și forma propria judecată, dar ar trebui să știe, de asemenea, că doar intelectul nu este o garanție pentru o gândire corectă, indiferent cât de bine este dezvoltat el. Acest lucru se aplică în special la judecata cunoașterii spirituale, pentru care nu se poate aduce nicio dovadă. Dacă o astfel de cunoaștere este adevăr sau nu, poate fi judecat de om de îndată ce se îndreaptă spre Dumnezeu Însuși pentru luminarea gândirii sale.... în caz contrar, el este incapabil de o examinare, de o judecată corectă. Dar fiecare om are, de asemenea, dreptul de a respinge ceea ce nu poate recunoaște, cu condiția să fie de bunăvoință și să examineze fără prejudecăți. El nu trebuie să creadă orbește, trebuie să se gândească la ceea ce i se cere să creadă și să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta, trebuie să știe că spiritul din el îl instruiește. Atunci va fi evidentă și dorința corectă pentru adevăr, iar atunci adevărul îi va fi oferit și lui și va fi capabil să-l recunoască drept adevăr. Pentru că oamenilor li se oferă multe lucruri ca fiind adevărul, dar care, de multe ori, se contrazic pe ele însele, și atunci depinde de om să înțeleagă ce este adevărul. Dar oricine crede că poate afla doar cu ajutorul intelectului său poate fi sigur că se va încurca și mai mult în eroare, pentru că intelectul este influențat de adversarul adevărului, de prințul întunericului, care face tot ce-i stă în putință pentru a-i îndepărta pe oameni de adevăr și pentru a-i conduce în eroare. Dar omul se poate apăra de acest lucru dacă se adresează lui Dumnezeu Însuși, dacă îi cere să îi acorde cunoașterea adevărului. Prin urmare, nici un om nu poate ridica obiecția că este incapabil de o judecată corectă despre adevăr sau eroare.... De îndată ce se va uni cu Dumnezeu, de îndată ce se va apropia de El pentru iluminarea spiritului, el va ști cu emoție dacă trebuie să se îndrepte sau să se îndepărteze de cunoașterea spirituală care i se oferă.... Și va avea întotdeauna certitudinea interioară de a judeca corect, pentru că știe că nu el însuși și-a format judecata, ci că Dumnezeu i-a luminat gândirea. Dar întotdeauna este nevoie de bunăvoință pentru a recunoaște și a face ceea ce este corect.... Dar un om intelectual nu se testează pe sine însuși în privința a ceea ce îl îndeamnă să accepte sau să respingă.... Doar intelectul său funcționează, dar merge pe alte căi, nu îl consultă pe Dumnezeu Însuși, ci se crede capabil de o examinare. Și de multe ori va greși pentru că Dumnezeu nu vrea să fie eliminat și pentru că adevărul emană numai de la El. Dar nici examinarea cunoașterii spirituale nu trebuie omisă, doar pentru faptul că omul se presupune că nu se simte capabil să judece corect..... Pentru că într-o zi va trebui să răspundă pentru el însuși și nu se va putea referi la judecata altora, pe care a acceptat-o fără ezitare pentru că așa i s-a cerut.... El trebuie să dobândească o credință vie, iar acest lucru necesită, de asemenea, o reflecție asupra a ceea ce este învățat. Numai credința vie este prețuită de Dumnezeu, dar o credință moartă, o credință formală, este la fel de bună ca și cum nu ar fi nici o credință..... Astfel, voi, oamenii, veți avea de fiecare dată ocazia să luați poziție în legătură cu o învățătură sau alta, cu cunoștințele spirituale care v-au fost transmise, și faceți bine să vă adresați lui Dumnezeu Însuși, pentru că El, ca Adevăr etern, vă va face și vouă accesibil adevărul, vă va pune în inimă că sunteți capabili să vă formați propria judecată și că această judecată corespunde și ea adevărului. Dar nu trebuie să vă bazați doar pe puterea voastră, căci, de îndată ce Dumnezeu nu va putea interveni prin voința voastră, prin rugăciunea voastră, va interveni altcineva, și se va folosi de intelectul vostru..... Și atunci vă veți îndepărta tot mai mult de adevăr, pentru că el nu se va odihni până nu-și va atinge scopul....

Amin

하느님의 도움으로 영적인 내용을 진지하게 점검해야 한다.

어떤 사람에게도 자신이 스스로 판단할 수 있는 권한을 막지 않는다. 그러나 그는 비록 이성이 날카롭게 발달이 되었을지라도 이성 만으로는 올바른 생각을 한다는 보장을 할 수 없음을 알아야 한다. 이는 특히 어떤 증명도 할 수 없는 영의 지식을 판단할 때 해당 된다. 이런 지식이 진리인지 아닌지는 사람이 하나님 자신에게 자신의 생각의 깨우침을 구하면, 판단할 수 있다.

그렇지 않으면 그는 올바른 판단을 할 능력이 없다. 그러나 만약에 사람이 선한 의지를 가지고 있고 선입관을 갖지 않고 판단하면, 이런 모든 사람에게 그가 인정할 수 없는 것을 거절할 권리가 있다. 그는 무조건 믿어서는 안 된다. 그는 자신이 믿게 요구받는 것을 생각해야 한다. 그는 이를 위해 하나님의 도움을 구해야 한다. 그는 자신 안의 영이 자신을 가르침을 알아야 한다.

그러면 올바른 진리의 향한 갈망을 볼 수 있고 그에게 진리가 제공될 것이다. 그는 진리를 진리로 깨달을 수 있을 것이다. 왜냐면 자체에 모순이 되는 많은 것들이 진리라면서 사람들에게 제공되기 때문이다. 그러면 무엇이 진리인지 헤아려보는 일은 사람 자신에게 달려있다. 그러나 단지 이성만으로 헤아려 볼 수 있다고 믿는 사람은 더욱 오류에 빠질 수 있다.

왜냐면 이성은 사람들이 진리를 떠나게 하기 위해 사람들에게 오류를 전하기 위해 모든 일을 행하는 진리의 대적자, 어두움의 권세자로부터 영향을 받기 때문이다. 그러나 사람은 자신이 진리를 깨닫게 해주기 하나님께 구하면, 오류로부터 자신을 보호할 수 있다.

그러므로 어떤 사람도 자신에게 진리와 오류를 올바르게 구별할 수 있는 능력이 없다고 핑계댈 수 없다. 그가 하나님과 연결을 이루면, 그가 하나님께 영을 깨우쳐 주길 구하면, 그러면 그는 느낌으로 자신에게 제공되는 영적인 내용을 받아들여야 할지 거부해야 할지 깨닫는다. 그는 항상 올바르게 판단할 수 있다는 내적인 확신을 가질 것이다.

왜냐면 그는 자신 스스로 판단하는 것이 아니고 하나님이 자신의 생각을 깨우쳐 준다는 것을 알기 때문이다. 그러나 올바르게 깨닫고 올바르게 행하기 위해 항상 선한 의지를 가져야만 한다. 그러나 이성의 사람은 자신에게 영접하게 감동이 오는지 또는 거부하게 감동이 오는지 스스로 점검하지 않고 자신의 이성만이 일하게 한다.

그러나 이성은 하나님 자신에게 조언을 구하지 않고 다른 길을 가면서 자기 스스로 판단할 수 있는 능력이 있다고 여긴다. 이성은 자주 오류를 범한다. 왜냐면 하나님을 제외시키려고 하기 때문이다 왜냐면 하나님으로부터 유일하게 진리가 나오기 때문이다. 그러나 사람이 올바른 판단을 하기에 마치 자신에게 능력이 없는 것처럼 느끼기 때문에 영적인 내용을 시험하는 일을 회피해서는 안 된다. 왜냐면 그는 한때 책임을 져야만 하기 때문이다.

자신의 판단을 요구받기 때문에 그는 자신이 생각하지 않고 받아들인 다른 사람의 판단에 의존할 수 없을 것이다. 그는 생명력이 있는 믿음에 도달해야 한다. 이를 위해 그가 가르침 받은 것을 생각해보는 일이 요구 된다. 한때 생명력이 있는 믿음만이 하나님의 인정을 받는다. 죽은 믿음이나 형식적인 믿음은 거의 믿음이 아니다.

그러므로 너희 사람들은 이런 또는 저런 가르침에 대한 너희에게 전해진 영적인 내용에 대한 입장을 정할 기회를 항상 또 다시 받을 것이다. 너희가 하나님 자신에게 도움을 청하면, 너희는 잘한 것이다. 왜냐면 영원한 진리의 하나님이 너희가 진리에 도달할 수 있게 해줄 것이기 때문이다.

그는 너희 스스로 판단할 수 있는 능력을 너희 심장 안에 넣어 주어 너희가 스스로 판단하게 할 것이다. 이런 판단은 진리에 합당할 것이다. 너희는 단지 너희의 능력만을 의지해서는 안 된다. 왜냐면 너희의 의지와 너희의 기도로 통해 하나님이 자신에 개입할 수 없으면, 다른 자가 개입하기 때문이다.

다른 자는 너희의 이성을 사용할 것이다. 그러면 너희는 진리로부터 항상 더 멀어질 것이다. 왜냐면 다른 자는 자신의 목표에 도달하기까지 쉬지 않을 것이기 때문이다.

아멘