• Înapoi

Dezvoltarea sufletului.... Spirit original....

În fiecare perioadă de dezvoltare, spiritualul se maturizează, iar o singură perioadă poate fi de asemenea suficientă pentru ca spiritualul să se înalțe atât de mult prin creații încât să se poată întrupa ca ființă umană și să treacă cu succes ultimul test al voinței.... Dar pentru această spiritualizare a substanțelor sufletești împietrite pot fi necesare și mai multe astfel de perioade, dacă rezistența lor este atât de mare, încât dezvoltarea ascensională nu se desfășoară decât lent și chiar existența ca ființă umană reprezintă un pericol ca substanța spirituală să se scufunde din nou în abis. Pentru că liberul arbitru este decisiv, care trebuie testat în etapa de ființă umană. Cu toate acestea, acest liber arbitru este legat în prealabil. Spiritualul împietrit este într-adevăr smuls de Dumnezeu din voia potrivnicului prin acest curs de dezvoltare prin creațiile Pământului.... dar substanțele individuale nu se mai pot mișca acum prin voință liberă, ci sunt controlate de voința lui Dumnezeu, adică își parcurg cursul de dezvoltare într-o stare de constrângere, ele se află sub voința lui Dumnezeu, care le atribuie tuturor ființelor sarcina lor în lucrările de creație. Îndeplinind această sarcină în legea constrângerii, ele urcă încet, adică rezistența lor se slăbește, îndeplinesc un scop util și pot ajunge încet la starea în care li se poate reda liberul arbitru. Iar acest curs de dezvoltare necesită o schimbare constantă a formei exterioare.... este o ascensiune lentă, este o asimilare în legile naturii și, prin urmare, o subordonare la voința lui Dumnezeu, deși cu o anumită constrângere care, totuși, nu face decât să ajute ființa să se elibereze și este menită să îi ofere din nou libertatea de a gândi, de a dori și de a acționa din nou după propria voință. Iar această cale prin lucrările creației nu poate fi eliminată pentru ca ființa spirituală să se întoarcă din nou la Dumnezeu, de Care s-a îndepărtat atât de infinit prin apostazia sa față de El, încât nu ar putea niciodată să depășească singură această distanță și nici nu ar fi eliberată de adversarul lui Dumnezeu pentru această întoarcere, dacă Dumnezeu nu i-ar smulge ființa tocmai pentru a o izgoni în materie, în creațiile de pe acest Pământ. Adversarul lui Dumnezeu are un drept asupra substanței spirituale căzute, deoarece aceasta l-a urmat de bună voie în abis.... Dar Dumnezeu are același drept pentru că ființele au apărut din puterea Sa. Din acest motiv, Dumnezeu este îndreptățit să le elibereze de sub controlul adversarului, dar în schimb lui i se dă dreptul de a influența din nou spiritualul atunci când acesta trăiește pe Pământ în stare umană. Iar pentru aceasta, ființa spirituală trebuie să fi ajuns din nou la un grad de maturitate în care să fie capabilă să-și folosească voința pentru a decide liber pentru Domnul său. Dar ființa nu poate fi pusă brusc de Dumnezeu într-o astfel de stare, ea trebuie să parcurgă cursul ascendent la fel de treptat cum a făcut-o în adâncuri, trebuie să renunțe încet la rezistență și nu poate fi frântă violent. Iar acest lucru necesită nenumărate modificări de formă, prin lumea de piatră, prin lumea vegetală și animală până la cea umană.... Cu fiecare schimbare a formei exterioare scade și rezistența, pentru că ființa a făcut un serviciu în starea constrânsă, ceea ce îi aduce o modificare de formă tot mai ușoară. Dar păcatul apostaziei față de Dumnezeu este atât de incomensurabil de mare, încât distanța față de El este, prin urmare, și ea incomensurabil de mare, ceea ce înseamnă că sunt necesare nenumărate modificări de formă pentru a reduce această distanță, pentru a se apropia din nou de Dumnezeu, unde acum ca și ultima modificare de formă este necesară doar ultima decizie liberă a voinței să se desprindă din ființa spirituală.... ca ființa să se întoarcă din nou la Tatăl, de la Care a provenit. Și tot acest curs de dezvoltare a creațiilor Pământului este o luptă neîntreruptă.... Ființa caută să frângă forma exterioară pentru că o simte ca pe o piedică, dar simte de asemenea frângerea formei ca pe o binecuvântare de fiecare dată, indiferent de nivelul de maturitate la care a ajuns.... Și de aceea, lupta pe care voi, oamenii, o puteți observa în regnul animal, pare crudă doar pentru ochii voștri, în timp ce fiecare animal simte schimbarea formei sale exterioare ca pe o ușurare. Prin urmare, Dumnezeu permite sau intenționează ca cel slab să cedeze în fața celui puternic, ca cel puternic să pună capăt vieții celui slab și astfel, ca să spunem așa, să servească creaturii pentru a se dezvolta în continuare. Atâta timp cât creatura se află sub legea constrângerii, totul este determinat de voința lui Dumnezeu, inclusiv sfârșitul și noua ei modificare de formă. Dar de îndată ce creatura a ajuns la stadiul de ființă umană și și-a recăpătat liberul arbitru, voința lui Dumnezeu se retrage.... Și apoi, ființei umane i se dau legi pe care trebuie să le respecte pentru ca viața sa pământeană să aibă succes.... Pe de o parte, el este legat de legile naturii, iar pe de altă parte, i se prezintă voința lui Dumnezeu, căreia trebuie să i se supună pentru ca dezvoltarea sa să progreseze și să fie dusă la bun sfârșit, deoarece scopul este de a se elibera de orice formă exterioară și de a intra în împărăția luminii ca un spirit liber.... să se întoarcă la casa Tatălui, la Dumnezeu, de la care ființa a provenit odată....

Amin

Desenvolvimento da alma.... Primordial Spirit....

As substâncias espirituais amadurecem em cada período de desenvolvimento, e um período também pode ser suficiente para que a substância espiritual ascenda através das criações a tal ponto que possa se encarnar como um ser humano e passar com sucesso no último teste da vontade.... Mas vários desses períodos também podem ser necessários para essa espiritualização das substâncias anímicas endurecidas, se a sua resistência for tão grande que o desenvolvimento ascensional só se processa lentamente e mesmo a existência como ser humano é um perigo de que a substância espiritual se afunde novamente no abismo. Pois o livre arbítrio é decisivo, que deve ser testado no palco como ser humano. Mas este livre-arbítrio está vinculado de antemão.... O espiritual endurecido é de fato arrancado da vontade do adversário por Deus através deste curso de desenvolvimento através das criações da terra.... Mas as substâncias individuais não podem agora mover-se em livre arbítrio, mas são controladas pela vontade de Deus, ou seja, cobrem seu curso de desenvolvimento em estado de compulsão, estão sob a vontade de Deus, que atribui sua tarefa a todos os seres nas obras da criação. Cumprindo esta tarefa na lei da compulsão, eles ascendem lentamente, ou seja, sua resistência se afrouxa, eles realizam um propósito de serviço e podem lentamente alcançar o estado onde o livre arbítrio pode ser devolvido a eles. E este curso de desenvolvimento requer uma constante mudança de forma.... é uma ascensão lenta, é uma subordinação às leis da natureza e, portanto, uma subordinação à vontade de Deus, embora numa certa compulsão que, no entanto, só ajuda o ser a aliviar-se e se destina a dar-lhe novamente liberdade onde possa pensar, querer e agir de novo por sua própria vontade. E este caminho através das obras da criação não pode ser eliminado se o ser espiritual quiser voltar a Deus, de Quem se distanciou tão infinitamente através da sua apostasia Nele que nunca seria capaz de superar esta distância por si só e também nunca seria libertado pelo adversário de Deus para este retorno se Deus não arrancasse dele a beingness precisamente para o propósito de banimento na matéria, nas criações nesta terra. O adversário de Deus tem direito à substância espiritual caída porque o seguiu voluntariamente para o abismo.... Mas Deus possui o mesmo direito porque os seres emergiram de Sua força. Por esta razão Deus é justificado em libertá-los do controle do adversário, mas em troca é dado a Ele o direito de influenciar novamente o espiritual quando ele vive na Terra na condição humana. E para este propósito o ser espiritual deve ter atingido novamente um grau de maturidade onde possa usar sua vontade para decidir livremente pelo seu Senhor. Mas a essência espiritual não pode ser colocada abruptamente em tal estado por Deus, ela deve cobrir o caminho para a ascensão tão gradualmente quanto o fez para o abismo, deve lentamente desistir da resistência e não pode ser quebrada à força. E isto requer inúmeras deformações, através do mundo da pedra, através do mundo vegetal e animal até ao humano.... A cada mudança da forma exterior a resistência também diminui, porque o ser tem feito um serviço no estado de must, o que lhe confere uma deformação cada vez mais fácil. Mas o pecado da apostasia de Deus é tão imensamente grande que a distância dele também é imensurável, o que significa que são necessárias inúmeras deformações para reduzir essa distância, a fim de se aproximar de Deus novamente, onde agora apenas a última decisão livre de vontade é necessária, que a última deformação também cai para longe do ser espiritual.... que o ser retorna ao Pai, de Quem se originou. E todo este curso de desenvolvimento nas criações da terra é uma luta ininterrupta.... O ser procura quebrar a forma externa porque a sente como um grilhão, mas também sente a quebra da forma como uma bênção cada vez, não importa em que nível de maturidade tenha alcançado.... E é por isso que a luta que vós, humanos, podeis observar no reino animal só parece cruel aos vossos olhos, enquanto cada animal sente a mudança da sua forma exterior de novo e de novo como um alívio. Por isso também é permitido ou pretendido por Deus que o fraco sucumba ao forte, que o forte possa acabar com a vida do fraco e assim, por assim dizer, servir também ao ser para um maior desenvolvimento. Enquanto o ser estiver sob a lei da compulsão, tudo é determinado pela vontade de Deus, também o seu fim e a sua nova deformação. Mas, assim que o ser tiver alcançado o estágio de um ser humano e recuperado o seu livre arbítrio, a vontade de Deus recua.... E depois são dadas leis ao ser humano que ele tem de cumprir para que a sua vida terrena seja bem sucedida.... Por um lado, ele está vinculado pelas leis da natureza e, por outro, é-lhe apresentada a vontade de Deus a que tem de se submeter para que o seu desenvolvimento possa progredir e ser concluído, pois o objectivo é libertar-se de todas as formas externas e entrar no reino da luz como um espírito livre.... para voltar à casa do Pai, a Deus, de Quem o ser um dia tomou a sua origem...._>Amém