• Înapoi

Amintiți-vă adesea de ceasul morții....

Să vi se spună tuturor că cu fiecare zi scade intervalul de timp care vă rămâne până la sfârșit.... că în curând se va sfârși timpul de grație în care puteți crea și lucra după voia voastră. Și toată munca și activitatea voastră trebuie să fie numai pentru mântuirea sufletelor voastre, trebuie să vă gândiți numai la el și să lăsați deoparte tot ce este lumesc, pentru că în grija voastră pentru mântuirea sufletului vostru tot ce este necesar vă va fi dat deja, astfel încât să îl primiți totuși fără intervenția voastră. Dar mântuirea sufletului este în mare primejdie în timp ce vă duceți acum viața pământească.... acordând atenție doar la cele lumești și fără să vă gândiți că viața voastră se va sfârși curând. Trăiți într-o atitudine greșită, vă gândiți numai la trupul vostru și dacă vreți să vă prezentați și voi lumii ca "creștini"..... nu trăiți cu Hristos, Care este și vrea să rămână mântuirea voastră veșnică, dar care nu se poate uni cu voi decât dacă trăiți în dragoste.... Vă iubiți încă prea mult pe voi înșivă, căci tot ceea ce vă mișcă gândurile vizează îmbunătățirea nevoilor voastre de viață; căutați doar să dați trupului vostru ceea ce îi este plăcut.... Dar vă gândiți oare la sufletul vostru și la ceea ce el are nevoie pentru a deveni fericit? Și totuși știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică, că chiar a doua zi vă poate aduce rechemarea și că atunci numai starea sufletului este decisivă pentru soarta care îl așteaptă în împărăția de dincolo. Atunci, toate lucrurile pe care le-a posedat trupul și pe care ființa umană trebuie să le lase în urmă în această lume nu vor mai fi valabile. Atunci toate eforturile care au fost destinate doar trupului și bunăstării sale vor fi fost în zadar, dar sufletul va sta sărac la poarta veșniciei. Dacă voi, oamenii, ați ține cont de starea nefericită a sufletului, dacă v-ați gândi adesea cu seriozitate la ceasul morții și dacă ați crede că timpul acordat ca o scurtă amânare se va sfârși curând, astfel încât să vă schimbați.... Fiecare zi poate aduce bogăție sufletului vostru dacă o trăiți cum se cuvine, dacă săvârșiți fapte de iubire, dacă radiați iubire și bunătate față de semenii voștri și ajutați acolo unde este nevoie de ajutorul vostru; dacă vă uniți cu Tatăl vostru din veșnicie în rugăciune, dacă stabiliți cu El o relație corectă, precum cea a unui copil cu tatăl său.... Nu trebuie să fie un sacrificiu pentru voi, puteți trăi cu adevărat o viață plăcută lui Dumnezeu, totuși trebuie să vă amintiți mai des de El, nu trebuie să vă îndreptați gândurile exclusiv către lume și cerințele ei, trebuie să știți mereu că tot ceea ce vă poate oferi lumea este trecător, dar că ceea ce vine de la Dumnezeu este nepieritor.... Iar pentru a primi ceva de la Dumnezeu pe care să-l puteți contabiliza ca bogăție spirituală trebuie să vă uniți cu El și să rămâneți uniți prin rugăciune și activitate de iubire.... Nu vi se cere mare lucru, dar fără această legătură intimă veți rămâne mereu săraci, iar sufletul vostru va fi foarte sărac și mizerabil la dispariția sa. Și totuși, nu i se poate da nimic din ceea ce nu dobândește el însuși.... Din acest motiv, voi, oamenii, nu puteți fi decât avertizați și îndemnați să nu treceți prin viață cu nepăsare, ci să vă amintiți mereu de ceasul morții, când va trebui atunci să dați socoteală de modul în care v-ați folosit viața pământească în folosul sufletelor voastre.... Reflectați, priviți în voi înșivă și străduiți-vă să vă maturizați sufletul, și veți fi întotdeauna ajutați dacă îi veți demonstra lui Dumnezeu bunăvoința voastră de a vă apropia de El, pentru ca într-o zi să vi se permită să rămâneți complet cu El, de îndată ce sufletul vostru va fi devenit vrednic de aceasta....

Amin

Pensad a menudo en la hora de la muerte....

A todos se os dice que con cada día se acorta el plazo que todavía os queda hasta el final.... que el tiempo de gracia se ha terminado pronto en el cual podéis crear y trabajar según vuestra voluntad. Y todas las tareas deben servir por la salvación de vuestras almas, solo a ella debéis pensar y poner en segundo plano a todo lo terrestre, porque en la preocupación por vuestro bien del alma se os daría todo lo necesario de forma que recibáis todo sin vuestra participación. Pero la salvación del alma está en peligro por la manera de llevar vuestra vida terrestre.... prestando más atención a lo terrestre y no pensando que vuestro tiempo de vida se termina pronto. Estáis viviendo bajo ideas que piensan en vuestros cuerpos, y aunque os estáis presentando al mundo como “cristianos”.... No estáis viviendo con Cristo, con Aquel que es vuestra bendición eterna y que lo quiere ser para siempre, pero solo puede quedarse unido con vosotros si estais viviendo en amor.... Estáis amando todavía demasiado a vosotros mismos, porque todo lo que os mueva pensando, vale para la mejora de vuestras necesidades vitales; solo pasais al cuerpo para que se sienta mejor.... ¿Pero habéis pensado en vuestro alma y de aquello que necesita para convertirse bendita? Pero sabéis que vuestra existencia en esta tierra no es para siempre, que el día siguiente ya puede traer la llamada de despedida y que entonces el estado del alma es lo único que importa para el destino que le espera en el reino del más allá. Entonces todas las cosas demás son obsoletas, todas las cosas que el cuerpo ha obsequiado y que el hombre ha tenido que dejar atrás en el mundo. Entonces todos los esfuerzos han sido en vano que se han gastado por el bienestar del cuerpo, pero el alma se ha quedado muy pobre con necesidad en la puerta de la eternidad.... Si los hombres quisieran imaginarse el estado infeliz del alma, si quisieran pensar seriamente en la hora de la muerte, y si quisieran creer que el tiempo se agota pronto y que se os ha concedido como un plazo corto de gracia para convertiros.... Cualquier día os puede traer riquezas para el alma si lo vivís bien, si realizáis obras de amor, si transmitís amor y bondad a vuestros semejantes y ayudar donde vuestra ayuda sea necesaria; si os unís en el rezo con vuestro padre de la eternidad, si estableceís una relación adecuada con Él, como un hijo al padre.... No tiene que ser un sacrificio para vosotros, podéis llevar una vida apropiada para Dios, pero debéis pensar más en Él, no debéis tener vuestros pensamientos exclusivamente en el mundo y en sus requerimientos, siempre debéis saber que todo es mortal lo que el mundo ofrece, pero lo que viene de Dios es inmortal.... Y para conseguir algo de Dios, lo que podéis conservar como una riqueza espiritual, solo teneis que uniros con Él y quedar unidos a través de rezos y obras de amor.... No se os pide mucho, pero sin esta conexión intensa siempre vais a ser pobres, y vuestro alma se quedará con necesidades y pobre si se os pide la despedida. Y no se puede regalar nada además lo que no ha conseguido ella misma.... Y entonces los hombres solo pueden ser advertidos y avisados no pasar ligeramente por la vida, sino pensando siempre en la hora de vuestra muerte cuando tenéis que rendir cuentas como haber llevado vuestra vida terrestre por el bien de vuestro alma.... Reflejadlo, concentraros y buscad la maduración de vuestro alma, y siempre se os apoya en esto si sólo ofrecéis la voluntad buena a Dios de acercarse a Él para poder estar un día con Él en cuanto el alma sea digna....

amén