• Înapoi

Starea crepusculară în lumea de dincolo....

În ceață densă sunt sufletele care trec în împărăția de dincolo fără să-și fi găsit Răscumpărătorul, dacă nu intră în împărăția întunericului, fiindcă au dus pe Pământ un mod de viață cu totul opus lui Dumnezeu. Dar există oameni care nu se fac vinovați de nicio greșeală directă, a căror infracțiune constă în cea mai mare parte în omiterea faptelor bune, care nu pot fi numiți răi și nici buni și care, prin urmare, nu sunt atât de întunecați în spirit încât să-i aștepte întunericul cel mai adânc în lumea de dincolo. Și totuși, nici ei nu sunt autorizați pentru împărăția luminii, pentru că sufletele lor nu sunt încă receptive la lumină, sufletele lor sunt încă învăluite într-un crepuscul dens, cunoașterea lor este destul de minimă, depinzând de faptele de iubire la care un suflet poate privi înapoi. Și în această împărăție a crepusculului se află cele mai multe suflete care sunt chemate departe de Pământ.... Oameni care păreau neprihăniți în lume și totuși au puțină credință dreaptă pentru că le-a lipsit dragostea pe Pământ. Și pentru aceste suflete va veni un timp de pustiire totală.... un timp în care rătăcesc singure și sunt singure doar cu gândurile lor. Ele nu pot recunoaște nimic în jurul lor, sunt oarbe în spirit și nu pot percepe nimic în afară de ele însele, dar nu au pierdut conștiința ego-ului, au și gânduri despre viața lor pământească trecută, însă doar foarte vag și intermitent.... Starea lor permanentă este o continuă rătăcire și căutare, pentru că ceea ce caută nu pot găsi.... un loc de odihnă și siguranță, pentru că nu l-au dobândit în viața pământească. Erau, ca să zic așa, niște paraziți pe Pământ, care trăiau fără să îndeplinească scopul corect al existenței, care luau mereu și nu dădeau nimic în schimb.... indiferent dacă acest lucru este de înțeles pământesc sau spiritual.... Ele nu au dobândit bunuri spirituale, ci s-au folosit de viața pământească după dorința lor. Ele au trecut prin viața pământească fără să se gândească serios la sensul și scopul lor și fără să-și conducă viața pământească în mod corespunzător. Și tot așa sunt înzestrate în împărăția de dincolo; nu găsesc nimic, pentru că nu au dobândit nimic care să dureze în împărăția spirituală. Abia acum devine clar dacă o astfel de persoană gândește cu dragoste.... Căci fiecare gândire plină de iubire este ca o temelie fermă pe care sufletul se poate mișca acum cu o anumită siguranță.... Fiecare gând de iubire creează o rază de speranță pentru suflet, în care acesta își recunoaște mediul înconjurător, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp, dar îl stimulează să reflecteze și doar prin reflecție starea lui se poate schimba, simțind beneficiul unei amintiri iubitoare, începând să se pocăiască pentru că recunoaște ceea ce a ratat pe Pământ.... Și, în funcție de natura sa, de voința și de rezistența sa, starea unui astfel de suflet se poate de asemenea schimba în curând, dacă doar nu este complet împietrit în minte și atunci orbirea sa poate dura extrem de mult timp înainte ca amurgul să facă loc unui mic val de lumină.... Și cum numai gândurile de iubire pot aduce această îmbunătățire, unui astfel de suflet trebuie să i se dea multă putere de mijlocire, nu trebuie lăsat în voia sorții, ceea ce nu ar face decât să-i prelungească la nesfârșit starea fără lumină, căci numai iubirea îl poate schimba, iubire care îi este trimisă de semeni, iubire de care sufletul însuși a fost lipsit în viața pământească, dar care este acceptată de Dumnezeu ca substitut pentru un astfel de suflet.... Dar este posibil ca voi, oamenii de pe Pământ, să oferiți mult ajutor prin dragostea voastră, și ar trebui să păstrați mereu contactul mental cu sufletele celor decedați, să le recitați în mod repetat Evanghelia iubirii și să le explicați că trebuie să îndeplinească aceste două porunci și în lumea de dincolo, să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși.... Pentru că numai în acest fel vor putea intra în contact cu Iisus Hristos, fără de care este imposibil pentru orice suflet să intre în împărăția luminii. Sufletele care rătăcesc în penumbră nu au luat încă contact cu Iisus Hristos, nu au găsit încă răscumpărarea în scopul pentru care au rămas pe Pământ, dar trebuie neapărat să o obțină încă în lumea de dincolo dacă nu vor să se scufunde în abis.... Sufletele care trăiesc în crepuscul nu au fost încă împinse în abis, ele au încă posibilitatea de a găsi cu ușurință calea spre împărăția luminii, căci după o lungă coborâre vor fi îndrumate de fiecare dată pe calea cea bună de ființe de lumină care, totuși, nu se arată ca atare.... care nu se recunosc ca atare, indicând calea cea bună care duce la Iisus Hristos. Și pentru ca ele să urmeze aceste ființe de lumină, pentru ca ele să renunțe la rezistența lor, este nevoie de multă mijlocire pe care nu trebuie să o refuzați sufletelor. Vă vor fi veșnic recunoscătoare dacă le veți împiedica cu iubirea voastră căderea în abis, dacă le veți ajuta să găsească drumul din crepuscul în împărăția luminii, căci prin mijlocirea voastră iubitoare le veți proteja de decădere, sufletele lor vor deveni mai moi și mai supuse și vor găsi și ele răscumpărarea prin Iisus Hristos, Care iartă pe oricine ce numai își aduce aminte de El și Îl cheamă....

Amin

Twilight state in the afterlife....

As almas que passam para o reino do além sem terem encontrado o seu Redentor estão na névoa densa, se não entrarem no reino das trevas, que conduziram um modo de vida na Terra que se impõe inteiramente a Deus. Mas há pessoas que não são culpadas de nenhum mal direto, cuja ofensa consiste principalmente na omissão de boas obras, que não podem ser chamadas más e não boas e que, portanto, não estão tão obscuras no espírito que as trevas mais profundas as aguardam no além. E no entanto, eles também não são responsáveis pelo reino da luz, pois suas almas ainda não estão receptivas à luz, suas almas ainda estão envoltas num denso crepúsculo, sua realização é bastante mínima, dependendo dos atos de amor que uma alma possa olhar para trás. E neste reino do crepúsculo está a maioria das almas que são chamadas para longe da Terra.... Pessoas que pareciam justas no mundo e ainda têm pouca fé correta porque lhes faltava amor na terra. E para estas almas virá um tempo de completa desolação.... um tempo em que vagueiam sozinhos e só estão sozinhos com os seus pensamentos. Eles não podem reconhecer nada ao seu redor, são cegos de espírito e também não conseguem perceber nada além de si mesmos, mas não perderam a consciência do ego, eles também têm pensamentos de sua vida terrena passada, porém apenas de forma muito vaga e intermitente.... O seu estado permanente é constante deambulando e procurando, por aquilo que procuram não conseguem encontrar.... um lugar de descanso e segurança porque eles não o adquiriram na vida terrena. Eles eram, por assim dizer, parasitas na terra, que viviam sem cumprir o propósito certo da existência, que sempre tomavam e nada davam em troca.... não importa se isto é para ser entendido terrena ou espiritualmente.... Eles não adquiriram nenhum bem espiritual, mas fizeram uso da vida terrena de acordo com o seu desejo. Eles passaram pela vida terrena sem pensar seriamente no sentido e no propósito da mesma e sem levar a vida terrena em conformidade. E, assim como eles são considerados no reino do além, eles não encontram nada porque não adquiriram nada que dure no reino espiritual. Só agora fica claro se tal pessoa é amorosamente lembrada.... Pois cada lembrança amorosa é como uma base firme sobre a qual a alma pode agora mover-se com uma certa segurança.... Todo pensamento amoroso cria um raio de esperança para a alma onde ela reconhece o seu ambiente, mesmo que por pouco tempo, mas estimula-a a reflectir, e só através da reflexão pode o seu estado mudar ao sentir o benefício de uma lembrança amorosa, ao começar a arrepender-se porque reconhece o que perdeu na terra.... E dependendo da sua natureza, da sua vontade e da sua resistência, o estado de tal alma também pode mudar em breve se não for completamente endurecida na mente e então a sua cegueira pode durar por um tempo excessivamente longo antes do crepúsculo dar lugar a uma pequena onda de luz.... E como só os pensamentos amorosos podem trazer essa melhoria, tal alma deve receber muita força de intercessão, não deve ser deixada à sua sorte, o que só prolongaria indefinidamente o seu estado sem luz, pois só o amor pode mudá-la, amor que é enviado a tal alma pelos semelhantes, que a própria alma carece na vida terrena, mas é aceite por Deus como um substituto para tal alma.... Mas é possível para vós, humanos na Terra, dar uma grande ajuda através do vosso amor, e deveis manter sempre contacto mental com as almas dos defuntos, deveis recitar-lhes repetidamente o Evangelho do amor e explicar-lhes que ainda têm de cumprir estes dois mandamentos no além, de amar a Deus acima de tudo e ao próximo como a si próprios.... Pois só assim poderão entrar em contato com Jesus Cristo, sem Quem é impossível para cada alma entrar no reino da luz. As almas que vagueiam no crepúsculo ainda não fizeram contato com Jesus Cristo, ainda não encontraram a redenção para o propósito da qual permaneceram na Terra, mas ainda devem absolutamente alcançá-la no além se não quiserem afundar no abismo.... As almas que vivem no crepúsculo ainda não foram empurradas para o abismo, elas ainda têm a oportunidade de encontrar facilmente o caminho para o reino da luz, pois depois de uma longa descida elas serão sempre apontadas para o caminho certo pelos seres de luz.... que, no entanto, não se mostram como tal.... o que leva a Jesus Cristo. E para que eles sigam esses seres de luz, para que desistam da sua resistência, é necessária muita intercessão, a qual não deveis negar às almas. Eles te serão eternamente gratos se evitares que caiam no abismo com o teu amor, se os ajudares a encontrar a saída do crepúsculo para o reino da luz, pois com a tua intercessão amorosa os protegerás de um declínio, as suas almas se tornarão mais suaves e mais complacentes e eles também encontrarão a redenção através de Jesus Cristo, que perdoa a todos os que só se lembram Dele e clamam por Ele._>Amém