• Înapoi

Cauza originii creației....

Ceea ce a avut loc în împărăția spiritelor a fost cauza apariției creației, a întregului univers cu toate creațiile sale de natură spirituală și materială. Înainte de apariția acestor creații exista doar împărăția spirituală, era o lume de o fericire incomensurabilă în care ființele spirituale se bucurau de existența lor și puteau crea în posesia forței și a luminii, conform destinului lor. Iar această "creație" consta din nou în creații spirituale, în cunoașterea gândurilor și ideilor care curgeau către aceste ființe de la Dumnezeu și pe care ele le executau apoi într-o fericire incomensurabilă, deoarece aveau la dispoziție forța necesară pentru a face acest lucru și puteau, de asemenea, să-și folosească voinäa în mod liber. Iar starea de beatitudine a ființelor spirituale nu trebuia să se schimbe niciodată, ele nu trebuiau să se teamă de o limitare a puterii lor și nici de o reducere a luminii, atâta timp cât dragostea lor pentru Dumnezeul și Creatorul lor rămânea neschimbată și erau pătrunse de lumina divină a iubirii de la El.... Dar apoi a apărut starea în care o nouă viziune s-a deschis ființelor, în care din partea purtătorului de lumină Lucifer.... prima ființă creată...., Eterna Divinitate, pentru că nu era vizibilă, le-a fost prezentată ca îndoielnică.... în care el se prezenta ca fiind cel de la care proveneau toate ființele spirituale și care acum cerea și recunoașterea lor ca Dumnezeu și Creator.... Acum ființele erau prinse într-un conflict, căci iubirea lor era îndreptată spre Cel care le crease.... dar portretul lui Lucifer le încurca, ba chiar li se părea mai credibil, căci Lucifer strălucea în lumină și splendoare și nici nu puteau să vadă o ființă care să stea deasupra lui.... Doar lumina cunoașterii mai era încă în ei, potrivit căreia s-au îndoit și ei de reprezentarea lui Lucifer. Dar acum momentele de lumină au început să alterneze cu o tulburare liniștită, și cu cât ființa se abandona mai mult celei din urmă, cu atât mai lungi deveneau fazele de gândire întunecată, sau altfel: Gândurile se limpezeau și ființa își recunoștea cu cea mai mare ușurință adevărata origine. Iar Lucifer nu a mai fost în stare să tulbure cunoașterea acesteia..... Dar primii au ajuns curând sub controlul său și i s-au alăturat și au văzut în el pe Dumnezeul și Creatorul lor, pentru că s-au împotrivit momentelor pline de lumină care au apărut în repetate rânduri și în ei înainte de a avea loc căderea finală în abis. Puterea nedisimulată a lui Lucifer de la început a chemat la existență o armată nenumărată de ființe spirituale dintre cele mai fericite, iar din această abundență de creații ale sale a crescut în el o falsă conștiință de sine.... El nu mai vedea sursa din care își luase acea putere, ci vedea doar "dovezile" puterii care se revărsase prin el, iar pe acestea dorea să le posede doar el, doar pentru el însuși, deși știa că ele aparțineau și Celui din a Cărui putere îi era permis să le extragă.... Cu toate acestea, el nu voia doar să le posede, ci și să întunece lumina din aceste ființe care le dezvăluia cel mai clar originea.... Și astfel a reușit să cufunde ființele într-o discordie care, însă, le-a diminuat și fericirea și le-a inhibat activitatea creatoare.... până când, în cele din urmă, au decis în favoarea stăpânului lor și astfel atât ființele, cât și purtătorul de lumină și-au pierdut puterea și lumina și au căzut în întuneric.... Iar acest proces spiritual, care vă poate fi explicat vouă, oamenilor, doar în linii mari, a fost cauza apariției nesfârșitelor creații de natură spirituală și materială.... (3.7.1958) Aceste creații sunt doar lucruri spirituale transformate, apostate.... Prin această apostazie față de Dumnezeu, adică îndepărtarea nesfârșită de El, ea devenit tot mai dură în substanța sa cu cât cădea mai mult. Acest lucru trebuie înțeles în așa fel încât forța spirituală venită de la Dumnezeu, care o împinge la o activitate din ce în ce mai vie, nu a mai putut atinge această substanță spirituală, deoarece ea însăși i se împotrivea; și astfel activitatea a încetat, mobilitatea, viața, s-a încremenit.... și ceea ce a rămas a fost o substanță complet împietrită, deși inițial emana forță de la Dumnezeu, totuși devenise complet ineficientă.... Cu toate acestea, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu intenționase inițial un alt scop pentru ființele spirituale: O activitate neîncetată conform voinței Sale, care, însă, trebuia să fie în același timp și voința ființei. Ființele spirituale au acționat contrar scopului lor, au vrut să își folosească puterea într-o voință nelegiuită, dar nu mai puteau face acest lucru, deoarece se lipsiseră de puterea lor prin apostazia lor. Acum, dragostea lui Dumnezeu a pus din nou stăpânire pe cele spirituale complet împietrite, care nu se mai recunoșteau pe ele însele, care erau doar un conglomerat de substanțe spirituale opuse lui Dumnezeu. Puterea iubirii Sale a îndepărtat aceste substanțe și a lăsat să se nască din ele cele mai versatile lucrări ale creației..... Astfel, El a remodelat, ca să zicem așa, forța emanată cândva de El, a dat fiecărei lucrări individuale de creație scopul său, care acum se împlinea și în legea constrângerii, astfel încât substanța spirituală dizolvată era acum forțată să intre în activitate, dar fără conștiința egoului pe care o posedase anterior ca ființă spirituală. Prin urmare, creațiile nu sunt, în esență, nimic altceva decât ceea ce a provenit inițial de la Dumnezeu ca ființă, doar că într-o stare complet schimbată în ceea ce privește perfecțiunea sa.... Căci toate creațiile sunt sau conțin doar substanțe spirituale imperfecte care se află pe calea întoarcerii la Dumnezeu. Ființele spirituale perfecte nu au avut nevoie de creații materiale, ci doar și-au scos din ele însele ideile și gândurile, dar acestea erau din nou doar produse spirituale ale voinței și gândirii lor și ale forței lor nelimitate. Era o lume în care se mișca doar perfecțiunea. Nu existau defecte, limitări și neajunsuri în ea..... Pentru că acestea au apărut doar atunci când universul a fost umplut cu ființe de tip Dumnezeu-apostat.... ca niște învelișuri spirituale imperfecte necesare în care acesta era obligat să funcționeze. Oriunde există forme, spiritele imperfecte sunt și ele legate în ele, și cu cât aceste forme sunt mai solide, cu atât mai împietrit și mai opus lui Dumnezeu este spiritualul legat în ele. Dar chiar și forma însăși.... materia.... este formată din astfel de substanțe imperfecte care sunt ținute împreună doar de puterea iubirii lui Dumnezeu pentru a servi unui singur scop: Ca purtătoare de entități spirituale care să le ajute să se înalțe. Forța divină a iubirii învăluie toate aceste substanțe spirituale, dar nu le afectează neapărat în măsura în care rupe violent rezistența.... Lucrarea de creație trebuie cu siguranță să desfășoare o anumită activitate în conformitate cu voința lui Dumnezeu, dar substanța spirituală din ea nu este forțată să se întoarcă spre Dumnezeu. Și de aceea se poate întâmpla de asemenea ca ființa spirituală, care aparține unei ființe primordiale, să parcurgă întregul parcurs prin lucrările creației până la ultima întrupare ca ființă umană și totuși să nu fi renunțat încă la rezistența față de Dumnezeu, deoarece acest lucru trebuie realizat prin voința sa liberă, care poate la fel de bine să se întoarcă din nou către stăpânul întunericului. Dar activitatea constantă în legea constrângerii aduce de obicei o slăbire a rezistenței împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființa simte deja o anumită bunăstare cu cea mai mică activitate proprie, deoarece o expresie a forței corespunde ființei sale primordiale. Nenumăratele lumi înstelate, toate creațiile din ele, sunt rezultatul acelei foste apostazii în împărăția spiritelor. Ele vor exista încă pentru eternități, noi creații vor apărea mereu pentru a permite calea de întoarcere la Dumnezeu pentru toți cei care au căzut cândva. Vor trece veacuri până când lucrarea de întoarcere va fi îndeplinită, până când chiar și ultima substanță spirituală împietrită va fi dizolvată și va putea porni pe calea întoarcerii.... Dar într-o zi toate aceste creații se vor fi spiritualizat, într-o zi va exista din nou o singură "lume spirituală", unde toate ființele spirituale vor fi active în aceeași voință cu Dumnezeu și incomparabil de fericite.... Într-o zi, Dumnezeu va fi atins scopul de a avea în jurul său nu doar "creaturi", ci și "copii", cărora le poate pregăti cele mai înalte fericiri, deoarece iubirea sa infinită îl îndeamnă la o fericire constantă și nu-l va lăsa să se odihnească până când nu-și va atinge scopul....

Amin

Causa da Origem da Criação....

O que aconteceu no reino dos espíritos foi a causa do surgimento da criação, de todo o universo com todas as suas criações de natureza espiritual e material. Antes que essas criações surgissem, havia apenas o reino espiritual, era um mundo de imensurável felicidade, no qual os seres espirituais desfrutavam de sua existência e eram capazes de criar em posse de força e luz de acordo com seu destino. E essa 'criação' consistia novamente em criações espirituais, na realização de pensamentos e idéias que fluíam de Deus para esses seres e que depois realizavam em êxtase imensurável, porque a força para fazê-lo estava à sua disposição e eles também podiam usar livremente a sua vontade. E o estado de felicidade dos seres espirituais nunca mudou, eles não tinham que temer uma limitação de suas forças nem uma redução da luz enquanto seu amor por seu Deus e Criador permanecesse inalterado e eles fossem permeados pela luz divina do amor dEle.... Mas então ocorreu o estado em que uma nova visão se abriu para os seres, onde por parte do portador da luz Lucifer.... o primeiro a ser criado.... a Deidade Eterna, por não ser visível, foi-lhes apresentada como duvidosa.... onde ele se apresentou como aquele de quem todos os seres espirituais se tinham originado e agora também exigia o seu reconhecimento como Deus e Criador.... Agora os seres foram apanhados num conflito, pois o seu amor era dirigido para Aquele que os tinha criado.... mas o retrato de Lúcifer confundiu-os, de facto, pareceu-lhes mais credível, pois Lúcifer brilhava em luz e esplendor e eles eram incapazes de ver um ser em pé acima dele.... Apenas a luz do conhecimento ainda estava neles, segundo a qual também duvidavam do retrato de Lúcifer. Mas agora os momentos de luz começaram a alternar-se com as nuvens silenciosas, e quanto mais o ser se entregava a estas últimas, mais longas se tornavam as fases do pensamento obscuro, ou então: os pensamentos se dissipavam e o ser reconhecia mais levemente a sua verdadeira origem. E Lúcifer não foi mais capaz de nublar a realização desta última..... Mas o primeiro logo ficou sob seu controle e eles se juntaram a ele e viram nele seu Deus e Criador, porque resistiram aos momentos cheios de luz que, uma e outra vez, também apareceram neles antes da queda final no abismo. O poder não diminuído de Lúcifer no início tinha chamado à existência um inumerável exército de seres espirituais mais abençoados, e dessa abundância de suas criações cresceu nele uma falsa autoconsciência.... Ele já não via a fonte da qual tinha tirado aquela força, mas apenas as "provas" da força que fluíra através dele, e estas ele queria possuir sozinho, apenas para si próprio, embora soubesse que elas também lhe pertenciam de Cujas forças lhe foi permitido tirar.... No entanto, ele não queria apenas possuí-los, mas também diminuir a luz nestes seres que mais claramente revelaram a sua origem.... E assim ele conseguiu mergulhar os seres em uma discórdia que, no entanto, também diminuiu sua felicidade e inibiu sua atividade criativa.... até que finalmente decidiram a favor do seu senhor e assim tanto os seres como o portador da luz perderam a sua força e luz e caíram na escuridão.... E esse processo espiritual, que só pode ser explicado a vocês humanos em linhas gerais, foi a causa do surgimento das infinitas criações do tipo espiritual e material.... (3.7.1958) Estas criações são apenas transformadas, apóstata coisas espirituais.... Através desta apostasia de Deus, ou seja, da distância infinita Dele, tornou-se cada vez mais difícil na sua substância, quanto mais longe caía. Isto tem de ser compreendido de tal forma que a força espiritual de Deus, que a impele a uma actividade cada vez mais viva, já não possa tocar nesta substância espiritual porque ela própria lhe resiste; e assim a actividade cessou, a mobilidade, a vida, congelada.... e o que restava era substância completamente endurecida, embora originalmente emanando força de Deus, no entanto tinha-se tornado completamente ineficaz.... O amor e a sabedoria de Deus, porém, tinham originalmente um propósito diferente para os seres espirituais: uma atividade incessante de acordo com a Sua vontade, que, no entanto, também pretendia ser a vontade do ser ao mesmo tempo. Os seres espirituais tinham agido contrariamente ao seu propósito, queriam usar as suas forças numa vontade ímpia, mas já não eram capazes de o fazer, uma vez que se tinham despojado das suas forças através da sua apostasia. Agora o amor de Deus voltou a tomar posse do espiritual completamente endurecido, que já não se reconhecia mais, que era apenas um conglomerado de substâncias espirituais que se opunham a Deus. O seu poder de amor afastou estas substâncias e permitiu que as obras mais versáteis da criação surgissem a partir delas..... Assim Ele remodelou, por assim dizer, a força outrora emanada por Ele, Ele deu a cada obra individual da criação o seu propósito que agora também se cumpriu na lei da compulsão, para que a substância espiritual dissolvida fosse agora forçada à atividade, mas sem qualquer consciência do ego que antes possuía como ser espiritual. As criações não são, portanto, basicamente nada mais do que aquilo que originou originalmente de Deus como um ser, apenas num estado completamente alterado no que diz respeito à sua perfeição.... Pois todas as criações são ou contêm apenas substâncias espirituais imperfeitas que estão no caminho do retorno a Deus. Os seres espirituais perfeitos não precisavam de criações materiais, eles apenas expunham suas idéias e pensamentos de si mesmos, mas estes eram novamente apenas produtos espirituais de sua vontade e pensamento e sua força ilimitada. Era um mundo em que só a perfeição se movia. Não houve defeitos, não houve limitações e não houve falhas na mesma..... Pois estes só surgiram quando o universo estava cheio de seres reféns de Deus.... como imperfeitas conchas espirituais necessárias em que foi forçado a operar. Onde quer que haja formas, os espíritos imperfeitos também estão presos nelas, e quanto mais sólidas são essas formas, mais endurecido e Deus se oponha a elas. Mas mesmo a própria forma.... importa.... consiste em tais substâncias imperfeitas que só são mantidas juntas pela força do amor de Deus, a fim de servir a um único propósito: como portadoras de entidades espirituais para ajudá-las a ascender. A força divina do amor envolve todas estas substâncias espirituais, mas não as afecta necessariamente na medida em que rompe à força a resistência.... O trabalho da criação certamente tem que realizar uma certa atividade de acordo com a vontade de Deus, mas a substância espiritual nele não é forçada a se voltar para Deus. E, portanto, também pode acontecer que o ser espiritual, que pertence a um ser original, cubra todo o curso através das obras da criação até a última encarnação como ser humano e ainda não tenha renunciado à sua resistência a Deus, porque isso tem de ser alcançado pelo seu livre arbítrio, que pode muito bem voltar-se novamente para o senhor das trevas. Mas a atividade constante na lei da compulsão geralmente traz um enfraquecimento da resistência contra Deus, porque a disposição já sente um certo bem-estar com a menor atividade própria, já que uma expressão de força corresponde ao seu ser original. Os inumeráveis mundos estelares, todas as criações neles contidas, são o resultado daquela antiga apostasia no reino dos espíritos. Elas ainda existirão por eternidades, novas criações sempre surgirão para possibilitar o caminho de retorno a Deus para todos aqueles que uma vez caíram. As eternidades passarão até que o trabalho de retorno seja realizado, até que até a última substância espiritual endurecida seja dissolvida e possa começar o caminho de retorno.... Mas um dia todas essas criações terão se espiritualizado, um dia haverá apenas um 'mundo espiritual' novamente onde todos os seres espirituais estarão ativos na mesma vontade de Deus e incomparavelmente bem-aventurados.... Um dia Deus terá alcançado a meta de ter não só "criaturas", mas também "filhos" à sua volta, para os quais pode preparar as mais altas bem-aventuranças, porque o seu amor infinito o impele à felicidade constante e não o deixará descansar até que tenha alcançado a sua meta...._>Amém