• Înapoi

Bogăția sau sărăcia nu este nici un avantaj, nici un obstacol în calea fericirii....

Și chiar dacă cele mai frumoase speranțe pământești ți se vor împlini, chiar dacă te vei ridica la onoare și reputație, la cea mai mare faimă științifică, chiar dacă ți se va acorda fericirea pământească.... totul se sfârșește în momentul morții tale și nu duci nimic din toate acestea în împărăția de dincolo. Dimpotrivă, veți simți sărăcia de două ori mai mult dacă nu aveți comori spirituale care să vă compenseze de o mie de ori pierderea pământească. Dar va fi rar ca o persoană care a posedat totul pe Pământ să se străduiască și spiritual, care cu siguranță a numit multe bunuri pământești ca fiind ale sale și le-a folosit conform voinței lui Dumnezeu.... care nu s-a lăsat stăpânit de ele.... Inimile celor care sunt bogați pământești sunt de obicei împietrite. Iar starea sufletului după moartea trupului corespunde, de asemenea, cu starea inimii. Oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna că Pământul și împărăția spirituală sunt complet diferite și, prin urmare, nu ar trebui să-i invidieze niciodată pe cei a căror viață pământească le aduce o împlinire deplină. Pentru că o astfel de viață pământească nu garantează aceeași stare în împărăția de dincolo. În schimb, sărăcia pământească și lipsa de strălucire pot contribui la purificarea unui suflet, iar un astfel de suflet poate intra în lumină și splendoare prin poarta veșniciei. Dar, indiferent de circumstanțele pământești în care a fost plasată ființa umană de către soartă, ea are întotdeauna posibilitatea de a ajunge la maturitate spirituală; în fiecare situație din viață i se oferă mijloacele de a-și ajuta sufletul la purificare....Nici sărăcia și suferința nu garantează o viață veșnică în beatitudine, nici viața pământească de împlinire pământească nu este un obstacol pentru o astfel de viață veșnică.... Depinde numai de voința ființei umane dacă ea este orientată spiritual și caută astfel să obțină un beneficiu pentru sufletul său din fiecare situație din viață.... Depinde numai de faptul dacă ființa umană stabilește sau nu legătura cu Dumnezeu, lucru pe care este încurajată să îl facă în fiecare situație din viață. Există doar pericolul ca orice gând la Dumnezeu să fie împins înapoi dacă omul se simte mulțumit de viața sa pământească sau dacă încearcă mereu să obțină un succes pământesc mai mare, dar, invers, cei cărora viața pământească le refuză orice împlinire devin și ei amărâți și ostili față de destin și pot de asemenea să treacă fără credință.... astfel, de asemenea, nu reușesc să obțină succesul spiritual la moartea lor....

Cu toate acestea, este cu mult mai ușor să se urmeze calea dezvoltării ascensionale pentru persoanele care par a fi mai puțin favorizate în timpul vieții lor pământești, deoarece renunțarea la bunurile materiale este, ca și cum ar fi cerută de soartă.... Trebuie doar să se resemneze și să își reducă la tăcere dorințele interioare, iar atunci vor avea un avantaj considerabil față de cei care, la fel, trăiesc în mod fatal în fericire și abundență. De aceea, nu trebuie să fie mereu compătimiți cei săraci și cu atât mai puțin invidiați cei bogați, căci numai ceea ce are valoare este ceea ce dobândește sufletul omului....Dar, odată sosit ceasul morții, tot ceea ce este pământesc rămâne în urmă, și atunci este mult mai ușor să te desparți de lume, când nu mai există nimic care să mai lege ființa umană de Pământ...., când ea a reușit să se elibereze complet de materie, când gândirea ființei umane nu este încărcată de lucruri pământești care îi îngreunează plecarea și nu fac decât să o împiedice de legătura exclusivă cu Dumnezeu, cu împărăția Sa.... Tot ceea ce îți poate oferi viața pământească devine invalid în momentul morții tale. Dar ceea ce ați primit de la împărăția spirituală în timpul existenței voastre pământești rămâne. Și nu poți dobândi bunuri spirituale decât dacă inima ta se desprinde de comorile materiale, dacă ești capabil să le dai oricând din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău.... Atunci vei primi întotdeauna mai mult decât ai dat, atunci îți vei spori bogăția spirituală și atunci vei folosi și bogăția pământească în mod corect, adică în conformitate cu voia lui Dumnezeu pentru fapte de iubire milostivă față de aproapele.... Dar atunci nu trebuie să vă temeți nici de ceasul morții, căci nu veți muri, ci veți intra în viața veșnică....

Amin

Richesse ou pauvreté n'est ni un avantage ni un empêchement pour la Béatitude

Et même si vos plus beaux espoirs terrestres se réalisent, si vous montez à des honneurs et à la renommée, à la plus grande renommée scientifique, même si le bonheur terrestre vous est destiné, tout a sa fin avec l'instant de votre mort, et de cela vous n’emportez rien dans le Règne de l'au-delà. Vous serez plutôt doublement pauvres, si vous n'avez pas à montrer des trésors spirituels qui remplacent la richesse terrestre mille fois davantage. Mais il sera très rare qu'un homme qui, sur la Terre, a possédé tout, ait aussi tendu vers le spirituel, il aura certes appelé des biens terrestres sa propriété, mais il devra les avoir employés selon la Volonté de Dieu et ne pas s'être laissé dominer par ceux-ci ; ceux qui étaient riches sur la Terre, sont presque toujours de cœur dur et comme est l'état du cœur, est aussi l'état de l'âme après la mort du corps. La Terre et le Règne spirituel sont très différents, à cela les hommes devraient toujours penser. Et ils ne devraient ainsi jamais envier ceux à qui la vie terrestre a apporté un complet accomplissement. Parce qu'une telle vie terrestre ne garantit pas le même état dans le Règne de l'au-delà. Par contre la pauvreté terrestre et la laideur peuvent contribuer beaucoup à la purification d'une âme, et une telle âme peut passer la Porte de l'Au-delà dans la Lumière et la Splendeur. Mais quelles que soient les conditions terrestres, dans lesquelles un homme a été mis selon le destin, il a toujours la possibilité, d’atteindre la maturité spirituelle ; dans chaque situation de vie il lui est mis dans les mains les moyens qui aident son âme à la purification. Ni la pauvreté ni la souffrance ne garantissent une Vie éternelle dans la Béatitude, de même une vie terrestre dans l'accomplissement n’est pas une entrave pour une telle Vie éternelle. Il dépend uniquement de la volonté de l'homme, si celle-ci est orientée spirituellement, et s’il tire de chaque situation de vie une utilité pour son âme. Il importe uniquement que l'homme ait établi le lien avec Dieu, chose à laquelle il est stimulé dans chaque situation de la vie. Il existe seulement le danger que la pensée vers Dieu soit repoussée, lorsque l'homme se sent satisfait de sa vie terrestre ou bien s'il cherche à atteindre toujours plus de succès terrestres, comme vice versa ceux à qui la vie terrestre a refusé tout accomplissement, peuvent montrer une amertume hostile contre le destin, et ainsi ils marchent sans foi, de sorte qu’ils peuvent n’avoir acquis aucun succès spirituel à leur décès. Malgré cela il est beaucoup plus facile de parcourir la voie du développement vers le Haut pour les quelques hommes qui semblent moins avantagés dans leur vie terrestre, parce qu’il est exigé d’eux également le renoncement aux biens matériels selon le destin. Ils doivent seulement l'accepter et faire taire leurs désirs intimes, et alors ils sont considérablement avantagés vis-à-vis de ceux qui du fait du destin vivent dans le bonheur et dans l’abondance. Donc le pauvre ne doit pas toujours être plaint, et encore moins le riche doit être envié, parce que seulement ce que conquiert l'âme de l'homme a de la valeur. Mais lorsqu’est venu l'heure de la mort, tout le terrestre reste en arrière, et alors il est beaucoup plus facile de se séparer du monde lorsqu’il n'existe rien qui lie l'homme encore à la Terre, lorsqu’il a pu se libérer totalement de la matière, lorsque les pensées de l'homme ne sont pas chargées de choses terrestres qui lui rendent son décès difficile et qui l'empêchent seulement d’avoir un lien exclusif avec Dieu – avec Son Règne. Tout ce que peut vous offrir la vie terrestre devient caduc à l'instant de la mort. Mais ce que vous avez reçu pendant la vie terrestre du Règne spirituel, reste existant. Et vous pouvez arriver à des biens spirituels seulement, lorsque votre cœur se détache des trésors matériels, lorsque vous êtes prêts à les donner à tout instant, par amour pour Dieu et pour votre prochain. Alors vous recevrez toujours davantage que ce que vous avez donné, alors vous augmenterez votre richesse spirituelle, parce qu'alors vous utiliserez à juste titre des richesses terrestres, c'est-à-dire, selon la Volonté de Dieu pour des œuvres d'amour miséricordieuses pour le prochain. Mais vous n'avez alors pas à craindre l'heure de la mort, parce que vous n’êtes pas mort, mais vous entrez dans la Vie éternelle.

Amen