• Înapoi

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin

DA LI JE ŽIVOT NA ZEMLJI SAM PO SEBI CILJ ILI SREDSTVO DO CILJA....

Život ljudskog bića na Zemlji ne bi imao stvarnog razloga ako bi bio ništa drugo osim sam po sebi cilj .... Drugim riječima, vi ljudi bi našli teškim otkriti stvarni razlog za njega budući možete jasno vidjeti golemu razliku između ljudskih sudbina i neprestano bi ispitivali svrhu teškog, otužnog, jadnog života. Ipak mogli bi pronaći trenutan odgovor da ste gledali na život ne kao na cilj sam po sebi nego kao na sredstvo do cilja. Ako bi sudbina svake osobe bila ista, ako bi se život svakog ljudskog bića sastojao od sklada, nikakvih problema, zadovoljstava i svjetovne sreće, jedva se razlikujući od života drugih ljudi, onda bi vi zasigurno mogli vjerovati da nema nikakve dublje svrhe za zemaljski život osim samog (življenja) života. Ali čim vi ozbiljno promislite u svezi toga vi nećete biti zadovoljni sa ovim objašnjenjem.... vi ćete tražiti dublji razlog i sigurno ćete ga pronaći budući je jedino potrebno pitanje s vaše strane kako bi vam se dao odgovor. I sva ljudska bića bi sebe trebala pitati ovo pitanje.... jer doista ne ukazuje na inteligenciju ili razumsku aktivnost ako je osoba zadovoljena doživjeti život samo kao hir Stvoritelja. Svaka osoba koja za sebe tvrdi kako je inteligentna jedva da bi potrošila svoje vrijeme i napor stvarajući sasvim beskorisne stvari.... niti bi on sebe želio smatrati za jedno potpuno beskorisno stvorenje sa jedinom svrhom da sebe održava.... bez da je sposoban odrediti dužinu njegovog postojanja....

Da li je zemaljski život sam po sebi cilj ili sredstvo do cilja?.... Moglo bi biti vrlo korisno za nekoga kome nedostaje vjere postaviti ovo pitanje. Od vas ljudi se ni u kojem slučaju ne očekuje da imate slijepu vjeru, jer takva slijepa vjera nije od nikakve vrijednosti. Ali vi možete iskoristiti vašu inteligenciju, vi možete sagledati sa svih strana ono što se od vas zahtijeva vjerovati. Ozbiljna misao vas može voditi do prihvatljivog rezultata, i možete počivati sigurni da će takav mentalni napor biti blagoslovljen ako je primjenjen na stjecanje velikog uvida.... na znanje o onome što je i dalje skriveno od vas ljudi ali što ne treba ostati skriveno od vas. Otkriti svrhu zemaljskog života kao ljudskog bića je jedan takav uvid, budući spada u oblast nedokazivog, ali može unatoč tome biti nagrađujuće za osobu ako on to istinski želi. Jer čim on shvati da je ljudski život samo sredstvo do cilja, rastuće više pitanja će se pojaviti u njemu. On će pokušati otkriti istinsku svrhu i onda također postati svjestan njegovog vlastitog zadatka, on više neće biti zadovoljan time da jedino brine brigu oko zemaljskog života, on će naučiti gledati na sve kao odlučeno od strane svrhe.... I onda će pronaći i slijediti duhovni stav koji će ga kompletno zadovoljiti....

Svjestan život ljudskog bića jedino započinje kada on razumije svrhu zemaljskog života. Budući će onda njegove misli smjerati spram cilja kojeg će pokušati ostvariti. Jedino onda će on sam nastojati započeti poboljšavati njegovu dušu; jedino onda će zemaljske aktivnosti ići u pozadinu, premda će on također biti sposoban nadzirati njegov zemaljski život uz pomoć Boga, Koji će blagosloviti ovaj pristup životu i opetovano učiniti nove aspekte pristupačnim za njega što će ga nagnati razmišljati i voditi ga do uspona. Jedan zemaljski život u svjesnosti o svrsi nikada ne može biti življen uzalud; on mora rezultirati u duhovnom napretku, dok osoba koja gleda na život kao na cilj sam po sebi neće postići nikakvu duhovnu prednost. Čim je on voljan ljubiti, pitanja u svezi stvarne svrhe života na Zemlji će se također pojaviti i onda će se njegovo razmišljanje također promijeniti. Međutim, ako je on nevoljan ljubiti.... što je obično slučaj sa onima koji još nisu prepoznali svrhu života.... ne može se govoriti o višem razvoju, čovjekova duša ostaje kakva je bila na početku njegovog utjelovljenja, život na Zemlji će biti uzaludan i onda će ogroman blagoslov, koji je mogao rezultirati u najvećoj nagradi, biti izgubljen.... Ali svako ljudsko biće može doći do shvaćanja da on živi na Zemlji za svrhu budući svako ljudsko biće ima sposobnost razmišljati, budući on može uspoređivati mišljenja i prema tome je sposoban formirati njegovo vlastito mišljenje.

A pri ozbiljnom promišljanju on bi definitivno došao do tog uvida, budući može prepoznati izvjesnu svrhu zakonskog reda unutar stvaranja koju bi također trebao primjeniti na sebe samog.... ili bi imao vrlo ograničen kapacitet razmišljanja, jedan stav koji bi se teško mogao nazvati inteligentnim. Ljudsko biće može doći do shvaćanja kako postoji svrha zemaljskog života ili se on ne bi mogao smatrati odgovornim za to kako je iskoristio ovaj zemaljski život. Ljudi koji ne žele prepoznati svrhu zemaljskog života u stvari niječu ovu odgovornost, ali dovoljno dokaza u prirodnom stvaranju može biti pronađeno da se nijedan prirodan zakon, nijedan Božanski red, ne može prekršiti bez posljedica. Stoga ljudsko biće može također prihvatiti izvjestan red za sebe samog; on također mora osjetiti dio ovog zakona reda. Stoga on ne može samovoljno oblikovati njegov život bez ikakve odgovornosti spram Boga, Koji je stvorio sve, nego on treba pokušati poduprijeti zakon Božanskog reda. On treba priznati Zakonodavca, i onda će se on također osjećati odgovornim ovom Zakonodavcu. Ako ovaj Zakonodavac nije priznat, onda se ljudsko biće neće osjećati odgovornim Gospodaru; onda je on sasvim jasno i dalje u vlasti Bogu-protivne sile, koja uvijek nastoji utjecati na osobu tako da njegov zemaljski život neće biti od koristi, da bilo koje vjerovanje u svrhu i cilj zemaljskog života iščezava, tako da ga ova sila može iznova čvrsto držati jedno beskrajno dugo vrijeme.

AMEN