• Înapoi

"Celor smeriți le dau harul Meu...."

Duhul Meu este puternic în cei slabi.... Totuși, acest lucru nu înseamnă că credința ființei umane poate fi slabă, ci este vorba doar de umilința inimii, că ființa umană se recunoaște și se mărturisește slabă și nevrednică în fața Mea și că apelează la Mine pentru harul Meu, pe care apoi îl voi lăsa să curgă din belșug și către ea. Spiritul Meu nu poate lucra decât într-o persoană cu adevărat umilă, pentru că și ea Mi se dăruiește complet, nu cere nimic pentru ea însăși, ci lasă la latitudinea Mea ceea ce îi ofer. Iar o persoană cu adevărat umilă va fi și ea binecuvântată din belșug cu binecuvântări. Se va folosi de ele și va fi, de asemenea, activă în mod iubitor din impuls interior, pentru că aceasta este concomitența adevăratei smerenii, că dragostea se aprinde în inimă pentru Mine și pentru aproapele. O persoană umilă s-a eliberat deja de sub dominația adversarului Meu, a cărui caracteristică de bază este aroganța. Prin urmare, merită să se depună eforturi și pentru apropierea doar de Mine, iar o astfel de dorință este susținută și de partea Mea.... sau, de asemenea: Scânteia spirituală din ființa umană se străduiește să se unifice cu Spiritul-Tată din veșnicie, și astfel pot să Îmi revărs și Eu duhul asupra sa. Dar spiritul Meu nu poate lucra niciodată acolo unde se mai găsește încă caracteristica adversarului Meu, mândria. Căci aceasta ar fi, ca să zic așa, o interacțiune a Mea cu el.... Ființa umană trebuie să fi intrat în umilință înainte ca Eu să pot deveni eficient în ea.... Dar ce înseamnă adevărata umilință?.... Adevărata smerenie nu trebuie să fie evidentă pentru nici o ființă umană prin comportamentul exterior, prin expresiile faciale sau prin comportamentul exterior față de alți oameni, Eu mă uit doar la smerenia inimii, la recunoașterea interioară a slăbiciunii și a păcătoșeniei, la mărturisirea nevredniciei ființei față de Dumnezeul și Creatorul său și, prin urmare, și la recunoașterea vinovăției sale prin păcatul trecut al apostaziei. Toate ființele au fost cândva, cu siguranță, imagini ale Mele, care, în frumusețea lor radiantă, Mă încântau și pe Mine Însumi ca și Creator al lor.... Dar ele nu au rămas ceea ce au fost.... întreaga lor ființă s-a transformat în opusul lor, iar în această stare nu mai puteau exista în fața ochilor Mei. Dar, în iluzia lor, s-au aruncat totuși împotriva Mea, deoarece adoptaseră natura adversarului Meu, care era plină de aroganță. Prin urmare, întoarcerea la Mine nu este posibilă până când ființa nu se leapădă de aroganța sa, până când nu o schimbă în cea mai profundă umilință, până când nu-și recunoaște marea depravare și marea sa distanță față de Mine și atunci Îmi întinde mâna pentru milă. Atunci, cu adevărat, nu voi ezita mult timp, îi voi apuca mâinile și voi atrage ființa la Mine, pentru că, în umilința sa, ea va deveni copilul Meu pe care Tatăl îl atrage cu iubire la inima Sa și pe care acum, de asemenea, îl copleșește cu dovezile Sale de iubire, cu binecuvântări din belșug.... pe care acum poate, de asemenea, să le lumineze din nou cu spiritul Său. Și acum, puterea spiritului va deveni și ea vizibilă, ființa umană va prezenta daruri care par supranaturale, dar care, în fond, sunt doar acele caracteristici pe care ființa le poseda la început, fără de care o ființă perfectă este de neconceput: Ființa umană va fi plină de lumină și de putere, adică va avea cunoștințe neobișnuite, dar și capacități care, altfel, nu sunt inerente unei ființe umane. Dar el va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, în ciuda legăturii sale acum evidente cu Dumnezeu, deoarece umilința este unul dintre atributele divine care a fost inversat în opusul său doar prin cădere. Și astfel, și voi, oamenii, va trebui să vă străduiți mereu să ajungeți la adevărata umilință, dacă vreți ca spiritul Meu să devină eficient în voi, căci oricine poartă încă în sine o scânteie de aroganță nu s-a desprins încă de adversarul Meu și va trebui să depună un efort constant pentru a-l ține în lanțurile sale. Iar lumea îi oferă multe ocazii de a face acest lucru, astfel încât ființa umană caută mereu mai multă faimă și onoare și privește cu dispreț tot ceea ce este mic și umil. Dar și aceasta este o dovadă certă a afilierii sale la adversar, pe care voi, oamenii, nu ar trebui să o ignorați și să vă feriți de astfel de atitudini interioare care sunt cu adevărat încă departe de adevărata umilință. Dar dacă vreți ca Eu Însumi să devin puternic în voi, atunci trebuie să fiți conștienți și de slăbiciunea voastră, căci Eu nu acord harul Meu decât celor umili....

Amin

"Aos humildes eu dou a minha graça...."

O meu espírito é poderoso nos fracos.... No entanto, isto não significa que a fé do ser humano possa ser fraca, mas é apenas uma questão de humildade de coração, que o ser humano se reconhece e confessa fraco e indigno diante de Mim e que ele me apela para a Minha graça, que então também deixarei fluir abundantemente para ele. Meu espírito só pode trabalhar em uma pessoa verdadeiramente humilde, pois ele também se entrega completamente a Mim, não exige nada para si mesmo, mas entrega a Mim o que Eu lhe dou. E uma pessoa verdadeiramente humilde também será ricamente abençoada com bênçãos. Ele fará uso delas, e também será amorosamente ativo por impulso interior, porque isso é o concomitante da verdadeira humildade, que o amor se acende no coração para Mim e para o próximo. Uma pessoa humilde já se libertou do domínio do Meu adversário, cuja característica básica é a arrogância. Por isso, vale também a pena lutar pela aproximação a Mim, e tal desejo também é apoiado por Mim.... ou também: A centelha espiritual no ser humano luta pela unificação com seu Pai-Espírito desde a eternidade, e assim eu posso derramar também o Meu espírito sobre Ele. Mas Meu espírito nunca pode trabalhar onde a característica de Meu adversário, o orgulho, ainda está por ser encontrada. Pois isto seria, por assim dizer, uma interacção de Mim com ele.... O ser humano deve ter entrado na humildade antes de eu poder tornar-me eficaz nele.... Mas o que se entende por verdadeira humildade?.... A verdadeira humildade não precisa ser óbvia para nenhum ser humano através de comportamentos externos, através de expressões faciais ou comportamentos externos para com outras pessoas, eu apenas olho para a humildade do coração, para a admissão interior da fraqueza e do pecado, para a confissão da indignidade do ser para com o seu Deus e Criador e, portanto, também para a admissão da sua culpa através do pecado passado de apostasia. Todos os seres foram em tempos certamente imagens de Mim, que em radiante beleza também me encantaram a Mim mesmo como seu Criador.... Mas eles não permaneceram o que eram.... todo o seu ser transformado no oposto, e neste estado eles já não poderiam existir diante dos Meus olhos. Mas na sua ilusão eles ainda se lançaram contra Mim porque tinham adotado a natureza do Meu adversário, que estava cheio de arrogância. Portanto, o retorno a Mim não é possível até que o ser tenha descartado sua arrogância, até que a tenha transformado em profunda humildade, até que reconheça sua grande depravação e sua grande distância de Mim e depois me alcance por misericórdia. Então não hesitarei por muito tempo, agarrarei suas mãos e atrairei o ser para Mim, pois em sua humildade ele se tornará Meu filho que o Pai amorosamente atrai ao Seu coração e que Ele agora também chuveiros com Suas provas de amor, com bênçãos em abundância.... que Ele agora também pode iluminar novamente com Seu espírito. E agora também a força do espírito se tornará visível, o ser humano exibirá dons que parecem sobrenaturais, mas que são basicamente apenas aquelas qualidades que o ser possuía no início, sem as quais um ser perfeito é impensável: o ser humano estará cheio de luz e força, isto é, possuirá conhecimentos incomuns e também habilidades que de outra forma não são inerentes a um ser humano. Mas ele também permanecerá na mais profunda humildade, apesar do seu vínculo agora evidente com Deus, pois a humildade é um dos atributos divinos que só se inverteu para o oposto através da queda. E assim também vós, humanos, tereis sempre de lutar pela verdadeira humildade, se quiserdes que o Meu espírito se torne eficaz em vós, pois quem ainda carrega dentro de si uma centelha de arrogância ainda não se desprendeu do Meu adversário e será o seu esforço constante para o manter nas suas correntes. E o mundo oferece-lhe muitas oportunidades para o fazer, para que o ser humano procure sempre mais fama e honra e olhe para baixo para tudo o que é pequeno e humilde. Mas esta é também uma prova certa da sua filiação ao adversário, que vocês, humanos, não devem ignorar e ter cuidado com tais atitudes interiores, que estão verdadeiramente ainda muito longe da verdadeira humildade. Mas se você quer que Eu me torne poderoso em você, então você também deve estar ciente da sua fraqueza, pois Eu só concedo a Minha graça aos humildes...._>Amém