• Înapoi

Lupta lui Iisus împotriva ispitelor....

Viața Mea pământească a fost expusă și ea la aceleași ispite și lupte pe care trebuie să le învingeți și voi.... Și Eu a trebuit să mă lupt pentru a aduce toate substanțele trupului pământesc în ordinea corectă. Și Eu am cunoscut poftele și a trebuit să lupt împotriva lor, pentru că am fost afectat de aceleași slăbiciuni care vă tulbură pe voi, și numai voința din Mine a devenit stăpână pe ele. Și de aceea am înfrânt trupul Meu, nu l-am lăsat să capete putere asupra sufletului Meu, ci l-am învins și am reușit să fac acest lucru în virtutea iubirii care strălucea în Mine atunci când trăiam în mijlocul umanității înrobite.... Am văzut greutățile din jurul Meu care asupreau oamenii atât pe plan pământesc, cât și spiritual. Și a apărut în Mine dorința fierbinte de a-i ajuta.... De aceea nu am dat atenție dorinței fizice din Mine, nu M-am conformat ei, căci știam că nu aș fi fost decât slăbit în voința Mea de a-i ajuta dacă aș fi dat atenție dorințelor Mele fizice și le-aș fi îndeplinit. Dar a fost o luptă dificilă, căci ispitele Mă apăsau din toate părțile și umanul din Mine căuta împlinirea.... Dar sufletul Meu s-a îndreptat spre Dumnezeu, a căutat mereu mai mult contactul cu Tatăl, cu cât tentațiile deveneau mai intense, și astfel a primit și el tot mai multă putere, deoarece această legătură nu a rămas niciodată fără efect. Cu adevărat, nu am avut o viață ușoară pe Pământ până când a avut loc unificarea completă cu Tatăl-Spirit.... Pentru că am fost o ființă umană la fel ca și voi, iar înainte de asta a trebuit să fac același lucru, care este și sarcina voastră: Să duc iubirea la cea mai înaltă dezvoltare pentru a primi astfel pe Dumnezeu.... iubirea eternă.... în toată plinătatea în Mine, găsind astfel unirea finală cu El, care este și scopul vostru pe Pământ. Și, deși sufletul Meu era din împărăția luminii, el era totuși extrem de asuprit de învelișul său carnal, care era materie ca și trupul vostru și care, prin urmare, era alcătuit din substanțe imature din punct de vedere spiritual, asupra cărora adversarul avea încă control, pe care le împingea în permanență la pofte și pasiuni de tot felul. Faptul că nu am cedat în fața acestora ca ființă umană a fost determinat doar de dragostea din Mine, care a întărit în Mine voința de a rezista. Iar șederea în mediul întunecat și păcătos a oferit și spiritelor din exterior posibilitatea de a hărțui trupul și de a evoca pentru el imagini ispititoare, care aveau scopul de a tulbura simțurile și de a Mă slăbi în rezistența Mea. Dar nu Mi s-a permis să împing aceste duhuri la distanță.... Trebuia să încerc să le liniștesc, trebuia, de asemenea, să las să apară iubirea față de ele, deoarece recunoșteam că și ele erau ființe demne de milă pe care adversarul le avea sub controlul său și care într-o zi ar trebui să fie răscumpărate de la el. Și, prin urmare, nu aveam voie să folosesc forța împotriva acestor spirite rele, ci trebuia să practic răbdarea și blândețea, trebuia să le rezist și să le liniștesc prin voința Mea de iubire până când se vor îndepărta de Mine.... Eram o ființă umană și a trebuit să lupt și să sufăr ca o ființă umană, deoarece toate acestea făceau parte din actul de Mântuire pe care am vrut să-l realizez pentru frații Mei căzuți.... Pentru că, în același timp, am vrut să le arăt oamenilor cum pot deveni stăpâni pe slăbiciunile și dorințele lor, am vrut să le exemplific viața care îi va ajuta și pe ei să devină liberi și să se unească cu Tatăl veșniciei.... Am vrut să le demonstrez că este posibil să se reziste tuturor ispitelor cu puterea iubirii, că iubirea este deci prima și ultima condiție pentru a trăi cu succes viața pământească, pentru a deveni desăvârșiți și pentru a se uni cu Dumnezeu.... Iubirea din Mine mi-a dat Mie, ca ființă umană, cunoașterea cauzei stării mizerabile, așa cum voi, oamenii, nu puteți ajunge la cunoașterea corectă decât prin iubire. Iar iubirea din Mine mi-a dat, de asemenea, voința puternică de a realiza lucrarea de Mântuire în scopul căreia sufletul Meu s-a întrupat pe Pământ.... Ca ființă umană, am știut că voi putea să realizez această lucrare doar cu puterea iubirii venită de la Dumnezeu și, prin urmare, am invocat "iubirea", am rugat-o să mi se dăruiască și, astfel, m-am pregătit și Eu pentru a primi în Mine puterea iubirii lui Dumnezeu.... Am încercat să mă împotrivesc tuturor poftelor, am refuzat intrarea tuturor gândurilor necurate pe care adversarul dorea să le trezească în Mine, i-am opus de fiecare dată iubirea Mea, căreia a trebuit să-i cedeze, și astfel, în curând, numai iubirea mi-a umplut inima, m-am unit tot mai intim cu Iubirea eternă care Mi s-a dăruit și atunci am lăsat și Eu să devin puternic, astfel încât m-am apropiat cu o voință puternică de scopul final al existenței Mele pământești. Cu toate acestea, adversarul nu a încetat să-mi preseze trupul în mod neobișnuit, din nou și din nou, încercându-Mă tot mai mult, cu cât intenția Mea devenea mai evidentă pentru el.... Și a trebuit să lupt împotriva lui până la sfârșitul Meu.... iarăși și iarăși a ieșit la iveală umanul din Mine, astfel încât în slăbiciunea Mea m-am rugat Tatălui: "Dacă este cu putință, să treacă acest pahar de la Mine...." Dar legătura cu Tatăl a fost mai puternică și m-am predat complet voinței Sale.... Am văzut mizeria nemărginită a umanității, iar Iubirea tot mai puternică era pregătită pentru lucrarea de mântuire a acestei umanități.... O ființă umană a suferit și a murit de moarte pe cruce, dar această ființă umană era doar învelișul Meu, am putut să iau locuință în El, și a fost Iubirea Care a săvârșit actul de mântuire, a fost Iubirea Care a răscumpărat vina păcatului omenirii, și această Iubire eram Eu însumi....

Amin

A luta de Jesus contra as tentações....

Minha vida terrena também foi exposta às mesmas tentações e lutas que você tem que superar.... Eu também tive que lutar para colocar todas as substâncias do corpo terreno na ordem certa. Eu também conhecia os desejos e tinha que lutar contra eles, porque eu estava aflito pelas mesmas fraquezas que o perturbam, e só a força de vontade em Mim se tornou mestre deles. E por isso fiz violência ao Meu corpo, não o deixei ganhar poder sobre a Minha alma, mas superei-o e pude fazê-lo em virtude do amor que ardia em Mim quando vivia no meio da humanidade escravizada.... Eu via as dificuldades à minha volta que oprimia as pessoas, tanto terrenas como espirituais. E o desejo ardente de ajudá-los surgiu em Me.... Por isso não prestei atenção ao desejo físico em Mim, não o cumpri, pois sabia que só estaria enfraquecido na Minha vontade de ajudar se tivesse prestado atenção aos Meus desejos físicos e os tivesse cumprido. Mas foi uma luta difícil, pois as tentações me pressionaram de todos os lados e o humano em Mim procurou a realização.... Mas a minha alma voltou-se para Deus, sempre procurou mais contato com o Pai, quanto mais intensas se tornaram as tentações, e por isso também recebeu cada vez mais força, porque esse vínculo nunca ficou sem efeito. Eu realmente não tinha uma vida fácil na Terra até a completa unificação com o Pai-Espírito ter tido lugar.... Pois eu era um ser humano como você, e antes disso eu tinha que fazer o mesmo, que é também a sua tarefa: levar o amor ao seu mais alto desenvolvimento para assim aceitar a Deus.... o Eterno Amor.... em toda a plenitude em Mim, para encontrar assim a união final com Ele, que é também a vossa meta na Terra. E, embora a Minha alma fosse do reino da luz, ela era, contudo, extremamente oprimida pela sua cobertura carnal, que era matéria como o vosso corpo e que, portanto, consistia de substâncias espiritualmente imaturas sobre as quais o adversário ainda tinha controle, as quais ele conduzia constantemente a anseios e paixões de toda espécie. Que eu não sucumbi a estes como ser humano só foi provocado pelo amor em Mim que fortaleceu a vontade em Mim de resistir. E a permanência no ambiente escuro e pecaminoso também deu aos espíritos de fora a oportunidade de assediar o corpo e invocar imagens tentadoras para ele, que se destinavam a confundir os sentidos e a enfraquecer-Me na Minha resistência. Mas não me foi permitido afastar estes espíritos.... Eu tinha que tentar apaziguá-los, eu também tinha que deixar o amor emergir para eles porque eu reconhecia que também eles eram seres dignos de misericórdia que o adversário tinha sob o seu controle e que um dia deveriam ser redimidos por ele. E por isso não me foi permitido usar a força contra esses espíritos malignos, mas tive que praticar paciência e gentileza, tive que resistir a eles e apaziguá-los através da Minha vontade de amor até que eles desistissem de Mim.... Eu era um ser humano e tive que lutar e sofrer como um ser humano porque tudo isso era parte do ato de Salvação que eu queria realizar pelos meus irmãos caídos.... Pois ao mesmo tempo eu também queria mostrar às pessoas como elas podem se tornar mestres de suas fraquezas e desejos, eu queria exemplificar a eles a vida que também os ajudará a se tornarem livres e se unirem ao Pai da eternidade.... Eu queria provar-lhes que é possível resistir a todas as tentações com a força do amor, que o amor é, portanto, a primeira e última condição para viver com sucesso a vida terrena, para se tornar perfeito e para se unir a Deus.... O amor dentro de Mim deu-me como ser humano a realização da causa do estado miserável, assim como vocês, humanos, só podem alcançar a realização certa através do amor. E o amor dentro de Mim também me deu a forte vontade de realizar o trabalho de Salvação para o qual a Minha alma se encarnou na terra.... Como ser humano eu sabia que só poderia realizar este trabalho com a força do amor de Deus, e por isso clamei "amor", implorei-lhe que se desse a Mim, e assim também me preparei para receber a força do amor de Deus em Mim.... Tentei resistir a todos os anseios, neguei a entrada a todos os pensamentos impuros que o adversário queria despertar em Mim, uma e outra vez me opus a ele com o Meu amor, ao qual ele teve que ceder, e assim logo só o amor encheu o Meu coração, uni-me cada vez mais intimamente com o Amor Eterno que se deu a Mim e depois também me deixou tornar-se poderoso, de modo que me aproximei do objetivo final da Minha existência terrena com uma vontade forte. No entanto, o adversário não parou de pressionar o Meu corpo de forma invulgar, tentando-Me cada vez mais, quanto mais óbvia a Minha intenção tornou-se para ele.... E eu tive de lutar contra ele até ao meu fim.... uma e outra vez o humano em Mim saiu, de modo que na Minha fraqueza rezei ao Pai: "Se é possível, que este cálice passe por Mim....". Mas a ligação com o Pai era mais forte e eu me rendi completamente à Sua Vontade.... Eu vi a miséria sem limites da humanidade, e o Amor cada vez mais poderoso estava pronto para o trabalho de salvação para esta humanidade.... Um ser humano sofreu e morreu morto na cruz, mas este ser humano era apenas a concha de Mim mesmo, eu pude morar Nele, e foi o Amor que realizou o ato de Salvação, foi o Amor que redimiu a culpa de pecado da humanidade, e este Amor foi Mim mesmo...._>Amém