• Înapoi

Experimentarea lucrării de răscumpărare în lumea de dincolo....

Oricât de mult vi s-ar descrie suferințele și chinurile Patimilor Mele și moartea Mea pe cruce, nu puteți măsura lucrarea de milă și iubire pe care am săvârșit-o pentru voi.... Dar într-o zi vi se va permite și vouă să fiți martori la ea, într-o zi veți putea trăi totul pentru voi înșivă în retrospectivă, și numai atunci vi se va dezvălui iubirea Mea infinită care M-a motivat să săvârșesc acest act de mântuire. Pentru că, de îndată ce veți fi atins un anumit grad de lumină, nu va mai exista pentru voi conceptul de timp, și astfel veți putea, de asemenea, să experimentați trecutul ca prezent.... Și veți fi copleșiți de un eveniment pe care nici o gură omenească nu este capabilă să-l reproducă și pe care nici un intelect uman nu ar fi capabil să-l înțeleagă dacă v-ar fi descris corect. Căci suferințele și chinurile au fost nemăsurate.... pentru că Eu, deși eram om, am suferit de nedescris din cauza murdăriei păcatului, care contrazicea natura Mea pură, divină.... Ca ființă omenească, am adăpostit totuși în Mine plinătatea divinității veșnice, astfel că nu puteam în același timp să permit accesul adversarului, care, totuși, S-a apropiat de Mine prin intermediul torționarilor Mei și, prin urmare, M-a determinat să Mă apăr la maximum, astfel că trupul și sufletul Meu au trebuit să sufere chinuri pe care voi, oamenii, nu le puteți înțelege, deoarece contrastul dintre nevinovăție și păcat vă este greu de înțeles.... Trupul Meu, însă, era încă orientat spre pământ, a simțit toate suferințele și chinurile în exces, sufletul a rezistat asupritorilor săi și a înmulțit de multe ori chinurile, (a suferit chinurile chiar mult mai mult), căci a privit în cel mai adânc iad, s-a confruntat cu cea mai mare depravare, a văzut în abisuri care îl făceau să tresară, iar toate temerile și spaimele sale au fost încă transferate în trup, astfel încât, cu adevărat, orice altă ființă umană nu ar fi trebuit să sufere moartea de pe cruce, pentru că și-ar fi pierdut deja viața pământească sub mâinile torționarilor săi.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă și de ei, pentru că știam că se aflau sub controlul adversarului Meu și, prin urmare, acționau împotriva Mea în numele lui. Și de aceea am vrut să iau asupra Mea cea mai mare măsură de suferință, de aceea am vrut să desăvârșesc actul de Mântuire pentru a le aduce mântuire și acelora, pentru a-i elibera și pe aceia de sub puterea lui.... Ceea ce a avut loc în ziua răstignirii Mele pe Pământ are loc din nou și din nou în împărăția spirituală, evident pentru toate sufletele care stau în lumină și laudă mereu și mereu dragostea și mila Mea în vederea sacrificiului de ispășire pentru întreaga umanitate.... Dar nu că procesul se repetă în mod constant, ci că toate ființele spirituale pline de lumină trăiesc retrospectiv trecutul ca prezent.... că trecutul, prezentul și viitorul le sunt evidente în orice moment, deoarece nu mai există nicio limitare pentru ființa de lumină, astfel fiind eliminat și orice concept de timp.... Chiar dacă voi, oamenii de pe Pământ, încercați să vă imaginați lucrarea de milostenie a omului Iisus, aceasta va fi întotdeauna doar o slabă comparație cu ceea ce veți putea trăi voi înșivă într-o zi.... Pentru că puteți vizualiza cu siguranță evenimentele exterioare, dar nu și suferința fără nume pe care sufletul lui Iisus a trebuit să o îndure și care devine inteligibilă doar atunci când un suflet se află în lumină și cunoaște ororile întunericului.... atunci când știe ce înseamnă să fie nevoit să schimbe împărăția luminii cu împărăția întunericului și să fie acum la mila tuturor puterilor demonice. Sufletul omului Iisus a venit de bunăvoie din împărăția luminii și a căutat să compenseze toate contra-influențele cu iubire.... Dar nici măcar această iubire nu a putut împiedica adversarul să pună stăpânire pe trupul Său, să testeze asupra Lui toate puterile iadului. Și de aceea, El a luat asupra Sa cu răbdare chiar și cele mai grele suferințe: A luat calea crucii.... A îndurat abuzuri și maltratări și a forțat sufletul și trupul Său să reziste până la moarte pe cruce. Pentru că povara păcatelor omenirii era incomensurabil de mare și, prin urmare, lucrarea de ispășire trebuia să fie și ea incomensurabil de dureroasă. Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi I-am dat putere, dar nu am determinat voința Lui, ci doar că Eu, ca iubire care locuiește în El, am fost puterea care I-a permis să înfăptuiască jertfa de pe cruce. Și de aceea jertfa de pe cruce nu trebuie judecată ca o lucrare omenească, ci ea a fost oferită pentru voi, oamenii, de către Mine Însumi în Iisus Hristos.... Și, prin urmare, veți putea înțelege marea semnificație și suferința incomensurabilă doar atunci când o veți trăi voi înșivă retrospectiv în împărăția spirituală, pentru ca apoi să-L lăudați și să-L slăviți și voi pe Cel care v-a răscumpărat din păcat și din moarte....

Amin

Erleben des Erlösungswerkes im Jenseits....

Wie immer euch auch die Leiden und Qualen Meines Kreuzganges und Meines Todes am Kreuz geschildert werden, ihr könnet es nicht ermessen, welches Erbarmungs- und Liebewerk Ich für euch vollbracht habe.... Einmal aber werdet auch ihr Zeuge sein dürfen, einmal werdet ihr rückschauend alles selbst erleben dürfen, und dann erst wird euch Meine unendliche Liebe offenbar werden, die Mich zu diesem Erlösungswerk bewogen hat. Denn sowie ihr einen gewissen Lichtgrad erreicht habt, gibt es für euch keinen Zeitbegriff mehr, und also könnet ihr auch das Vergangene als gegenwärtig erleben.... Und ihr werdet überwältigt sein von einem Geschehen, das keines Menschen Mund wiederzugeben vermag und das keines Menschen Verstand fassen kann, würde es euch auch recht geschildert werden. Denn die Leiden und Qualen waren unermeßlich.... deshalb, weil Ich, obwohl Mensch, unsäglich unter dem Schmutz der Sünde litt, die Meinem reinen, göttlichen Wesen widersprach.... Als Mensch barg Ich dennoch die Fülle der ewigen Gottheit in Mir, konnte also nicht gleichzeitig dem Gegner Zugang gewähren, der aber sich über Meine Peiniger an Mich herandrängte und darum Mich zu äußerster Abwehr veranlaßte, so daß Mein Körper und Meine Seele Qualen erleiden mußten, die ihr Menschen nicht begreifen könnet, weil für euch der Gegensatz von Makellosigkeit und Sünde kaum verständlich ist.... Mein Körper aber war noch irdisch ausgerichtet, er empfand alle Leiden und Qualen im Übermaß, die Seele wehrte sich gegen ihre Bedränger und vermehrte die Qualen noch ums Vielfache, (erlitt die Qualen noch weit mehr), denn sie sah in die tiefste Hölle, sie sah sich der größten Verworfenheit gegenüber, sie sah in Abgründe, die sie erschaudern ließen, und alle ihre Ängste und Schrecken wurden noch auf den Körper übertragen, so daß wahrlich jeder andere Mensch den Kreuzestod nicht hätte zu erleiden brauchen, weil er zuvor schon sein irdisches Leben verloren hätte unter den Händen seiner Peiniger.... Doch Mich erbarmten auch jene, denn Ich wußte, daß sie in der Gewalt Meines Gegners sich befanden und also in seinem Auftrag sich an Mir austobten. Und darum wollte Ich das größte Maß von Leiden auf Mich nehmen, darum wollte Ich das Erlösungswerk zu Ende führen, um auch jenen Rettung zu bringen, um auch jene aus seiner Gewalt zu befreien.... Was sich abgespielt hat am Tage Meiner Kreuzigung auf Erden, das spielt sich immer und immer wieder ab im geistigen Reich, allen Seelen ersichtlich, die im Licht stehen und immer wieder Meine Liebe und Erbarmung preisen angesichts des Sühneopfers für die gesamte Menschheit.... Nicht aber, daß der Vorgang ständig wiederholt wird, sondern daß alles lichtvolle Geistige das Vergangene rückschauend erlebt als gegenwärtig.... daß ihm Vergangenheit, Gegenwart und Zukunft jederzeit ersichtlich ist, weil es für das Lichtwesen keine Begrenzung mehr gibt, also auch jeglicher Zeitbegriff ausgeschaltet ist.... Wenn ihr Menschen auf Erden euch auch das Erbarmungswerk des Menschen Jesus vorzustellen sucht, so wird es immer nur ein schwacher Vergleich sein zu dem, was ihr einst selbst werdet erleben dürfen.... Denn ihr könnt euch wohl die äußerlichen Ereignisse vor Augen führen, nicht aber das namenlose Leid, das die Seele Jesu erdulden mußte und das erst dann verständlich wird, wenn eine Seele im Licht steht und sie um die Schrecken der Finsternis weiß.... wenn sie weiß, was es heißt, das Reich des Lichtes, mit dem Reich der Finsternis vertauschen zu müssen und nun allen dämonischen Gewalten ausgeliefert zu sein. Die Seele des Menschen Jesus kam freiwillig aus dem Reiche des Lichtes und alle Gegeneinflüsse suchte sie mit Liebe auszugleichen.... Aber selbst diese Liebe konnte nicht verhindern, daß sich der Gegner Seines Körpers bemächtigte, daß sich alle Kräfte der Hölle an Ihm erprobten. Und darum nahm Er geduldig auch das schwerste Leid auf Sich: Er ging den Weg zum Kreuz.... Er ließ Schmähungen und Mißhandlungen über Sich ergehen und zwang Seine Seele und Seinen Körper, auszuhalten bis zum Tode am Kreuz. Denn die Sündenlast der Menschheit war unermeßlich groß, und darum mußte auch das Sühnewerk unermeßlich leidvoll sein. Ich Selbst war im Menschen Jesus, Ich Selbst gab Ihm die Kraft, aber Ich bestimmte nicht Seinen Willen, nur daß Ich als in-Ihm-wohnende Liebe die Kraft war, die Ihn das Kreuzesopfer auszuführen befähigte. Und deshalb ist das Kreuzesopfer nicht als Menschenwerk zu bewerten, sondern es wurde für euch Menschen dargebracht von Mir Selbst in Jesus Christus.... Und darum auch werdet ihr die große Bedeutung und das unermeßliche Leid erst dann recht fassen können, wenn ihr selbst es rückschauend im geistigen Reich werdet erleben, um dann auch zu loben und zu preisen Den, Der euch erlöst hat von Sünde und Tod....

Amen