• Înapoi

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin

Daseinskampf unerläßlich....

Ein geruhsames Erdenleben würde für die meisten Menschen geistigen Stillstand oder gar Rückgang bedeuten, denn es wird der Mensch dann selten tätig werden an seiner geistigen Vollendung, weil ihn das Erdenleben voll erfüllt, d.h. ihm genügt, wenn es ihm irdisch bietet, was er benötigt. Seine Ichliebe also würde ständig Nahrung finden und auch des Mitmenschen Los ihm dann keine Gelegenheit bieten, sich dienend und uneigennützig zu betätigen. Es ist das Erdenleben eine Erprobungszeit für den Willen des Menschen. Um sich aber erproben zu können, muß er von verschiedenen Seiten angeregt werden.... Es muß also jeder Trieb im Menschen angesprochen werden und der Wille nun bestimmen, welchen Trieben er Erfüllung schenkt. Und das erfordert auch eine sich immer wieder ändernde Lebenslage, es erfordert ständige Anreize und auch ständige Fehlschläge, die nun den Menschen zum bewußten Lebenskampf bestimmen, der nur irdisch ausgerichtet sein kann, der aber auch auf das Innenleben von Einfluß sein kann und so also der Mensch alle Gelegenheiten auszureifen ausnützt.... aber auch solche Gelegenheiten an sich vorübergehen lassen kann. Erst ein ständiger Lebenskampf läßt den Menschen tätig werden, zuerst nur seine Lebenskraft fordernd, die er aber auch zur Erlangung von geistiger Kraft verwerten kann. Ein kampfloses Erdendasein würde auch die Lebenskraft unausgenützt lassen, denn ein kampfloses Erdendasein würde nur in den seltensten Fällen Liebe im Herzen der Menschen entzünden, die den Menschen zum Liebewirken antreibt. Es würden die Menschen nur ein Drohnendasein führen und einen Zweck ihres Daseins nicht erkennen, der in der Wandlung der Ichliebe zur Nächstenliebe besteht. Denn er sieht den Nächsten in gleich guter Lebenslage und hat keine Veranlassung, ihm gegenüber Liebe zu beweisen. Andererseits aber kann er sich ein geruhsames Erdenleben schaffen, wenn er bemüht ist, die unter den Menschen bestehende Ungleichheit in Liebe auszugleichen, wenn er also Notzustände, die um des Ausreifens der Seele willen sein müssen, zu beheben sucht durch uneigennützige Liebetätigkeit und sich selbst also in einen Reifezustand versetzt, der ihm ein sorgloses Erdenleben einträgt, weil er gleichsam die Willensprobe bestanden hat: die Bindung mit Mir herzustellen durch die Liebe.... was Zweck und Ziel des Erdendaseins ist und bleibt.... Die Erde ist die Ausreifungsstation für das Geistige, das in noch sehr unreifem Zustand die Erde betritt. Also kann sie noch nicht paradiesischer Aufenthalt sein durch Meinen Willen, aber sie könnte zum paradiesischen Aufenthalt werden durch der Menschen Willen.... wenn ein jeder nur danach streben würde, vorerst seine Erdenaufgabe zu erfüllen, sich zur Liebe zu gestalten.... wozu ihm aber auch die Möglichkeiten geschaffen werden müssen, die darin bestehen, uneigennützige Hilfe zu leisten den in Not befindlichen Mitmenschen. Denn daran soll sich eure Liebe zu Mir und zum Nächsten erweisen. Dann aber kann auch ein jeder Mensch gewiß sein, daß ihn immer weniger Nöte und Sorgen belasten werden, und dann könnte auch die Erde wahrlich ein paradiesischer Aufenthalt sein für alle Menschen, wenn Liebe alle erfüllte. Es ist die Erde eine Schulungsstation, die ein jeder Mensch durchwandern muß.... Unreif betritt er sie, und ausgereift soll er sie wieder verlassen.... Und immer wird ein Erfolg auch eine harte Arbeit voraussetzen, immer wird ein Sieg einen zuvorigen Kampf krönen.... Aber das Ziel ist ein gar herrliches, und der Wille des Menschen kann dieses Ziel erreichen....

Amen