• Înapoi

Dumnezeu nu prețuiește decât voința.... Senzația lăuntrică....

Voi, oamenii, stabiliți singuri direcția voinței voastre, căci gândurile și voința voastră lăuntrică nu pot fi influențate cu forța din nicio parte, chiar dacă sunteți obligați să vă păstrați gândurile și voința în secret. Și, de asemenea, puteți fi instruiți din exterior, prin învățături bune, cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru a trăi corect în fața lui Dumnezeu.... Puteți fi puși la curent cu poruncile iubirii, care au menirea de a vă motiva să trăiți corect înaintea lui Dumnezeu.... Dar acum, din nou, gândurile și intențiile voastre cele mai intime sunt decisive, chiar dacă trăiți această învățătură a iubirii și în exterior.... Căci este evaluată doar acea voință pe care voi, oamenii, ar trebui să o judecați corect. Și astfel, puteți face aparent fapte bune care, totuși, nu au impulsul interior de a iubi, și atunci ele nu au valoare în fața lui Dumnezeu.... Dar puteți fi, de asemenea, împiedicați să lucrați cu iubire din cauza unor circumstanțe exterioare și totuși gândurile și intențiile voastre pot fi îndreptate spre această lucrare cu iubire.... Și atunci, din nou, Dumnezeu va privi și va prețui doar această bunăvoință pe care ați îndreptat-o corect în toată libertatea. Nevoia interioară de a dori să ajutați dovedește această voință dreaptă care, totuși, lipsește tuturor celor care sunt încă ținuți captivi de adversarul lui Dumnezeu. Dar cum în viața pământească este vorba de schimbarea voinței voastre, care inițial s-a îndreptat spre adversar, motivul fiecărei acțiuni umane este de cea mai mare importanță, ce direcție a voinței dovedește. Căci cu o voință bună și o gândire din interior este deja trecut testul voinței, voința s-a îndepărtat de la adversar și s-a întors din nou spre Dumnezeu.... Dacă Dumnezeu este recunoscut, aceasta nu este încă o dovadă că inima gândește așa cum vorbește gura. Dar voința întoarsă spre Dumnezeu nu poate să nu tindă și ea spre o viață în ordine divină, și astfel ființa umană va simți și ea îndemnul interior de a iubi, iar ceea ce face acum se va baza pe acest îndemn de a iubi. Și dacă ființa umană este împiedicată să-și îndeplinească voința, această voință va rămâne totuși mereu îndreptată spre Dumnezeu, iar prin această voință va fi justificată în fața lui Dumnezeu. De aceea, voința ființei umane trebuie influențată în modul cel mai favorabil prin învățături bune, prin vestirea Evangheliei, astfel încât ființa umană să cunoască voința lui Dumnezeu, la care voința sa trebuie să se conformeze acum..... Dar atitudinea ființei umane, evaluarea învățăturilor și, prin urmare, acțiunile sale în conformitate cu aceste învățături, care cer întotdeauna doar iubirea față de Dumnezeu și față de semenii săi, sunt decisive. Iar aceste fapte trebuie să fie făcute din unitate interioară..... Atunci voința a fost dirijată în direcția corectă, dar nu în constrângere.... Și astfel, faptele de iubire care sunt cerute prin presiuni sau promisiuni pot fi și ele complet lipsite de valoare, dacă lipsește voința interioară de a iubi, astfel că nu fapta în sine, ci voința este decisivă pentru ca ființa umană să treacă testul voinței pe Pământ. Ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane este decisiv și numai Dumnezeu Însuși poate judeca acest lucru, căruia Îi sunt cunoscute toate gândurile, toate impulsurile inimii umane.... Dar, prin urmare, această voință întoarsă spre Dumnezeu este și cea mai sigură garanție a ființei umane că va fi prinsă de Dumnezeu Însuși, Care nu o va preda niciodată adversarului Său.... Și chiar dacă de multe ori ea este încă în pericol, pentru că adversarul nu vrea să o predea.... Dumnezeu o ține în brațe și, de asemenea, i se descoperă pe Sine Însuși, astfel încât ființa umană Îl mărturisește mereu mai mult pe Dumnezeu și tinde spre El ca scop suprem....

Amin

Deus só avalia a vontade.... Sensation.... mais interior

Vocês, humanos, determinam a direção de sua vontade, pois seus pensamentos e intenções mais íntimos não podem ser influenciados à força por nenhum lado, mesmo que sejam forçados a manter seus pensamentos e intenções em segredo. E da mesma forma, você pode ser instruído de fora através de bons ensinamentos sobre o que você deve fazer a fim de viver bem diante de Deus.... Você pode ser sensibilizado para os mandamentos do amor que visam motivá-lo a viver bem diante de Deus.... Mas agora novamente seus pensamentos e intenções mais íntimos são decisivos, embora você também esteja à altura desta doutrina do amor externamente.... Pois só essa vontade é avaliada, que vocês humanos devem julgar corretamente. E assim você pode aparentemente fazer boas obras que, no entanto, carecem da vontade interior de amar, e então elas não valem nada diante de Deus.... Mas você também pode ser impedido de trabalhar com amor devido a circunstâncias externas e ainda assim seus pensamentos e intenções podem ser direcionados para este trabalho com amor.... E então Deus apenas voltará a olhar e valorizará esta boa vontade, que justamente dirigiste em toda a liberdade. O impulso interior de querer ajudar prova essa vontade correta que, no entanto, falta em todos aqueles que ainda são mantidos cativos pelo adversário de Deus. Mas como a vida terrena é sobre a mudança da sua vontade, que originalmente se voltou para o adversário, o motivo de toda ação humana é da maior importância, qual a direção da vontade que ela prova. Porque a boa vontade e o pensamento de dentro já é a prova de vontade passada, a vontade se afastou do adversário e se voltou para Deus novamente.... Se Deus é reconhecido, isto ainda não é prova de que o coração pensa enquanto a boca fala. Mas a vontade voltada para Deus não pode ajudar, mas também lutar por uma vida em ordem divina, e assim o ser humano sentirá também o impulso interior de amar, e o que ele faz agora será baseado nesse impulso de amar. E se o ser humano for impedido de cumprir a sua vontade, esta permanecerá sempre voltada para Deus, e através desta vontade será justificado diante de Deus. Portanto, a vontade do ser humano deve ser influenciada da maneira mais favorável através de bons ensinamentos, através da proclamação do Evangelho, para que o ser humano conheça a vontade de Deus, à qual a sua vontade deve agora conformar-se..... Mas a atitude do ser humano, a avaliação dos ensinamentos e, portanto, das suas ações de acordo com esses ensinamentos, que só exigem amor a Deus e aos seus semelhantes, são decisivos. E estes atos devem ser feitos fora da unidade interna..... Então o testamento foi dirigido na direcção certa, mas não na compulsão.... E assim os atos de amor que são exigidos por pressão ou promessas também podem ser completamente inúteis se falta a vontade interior de amar, portanto não o ato em si, mas a vontade é decisiva para que o ser humano passe o teste da vontade na Terra. O que se passa dentro de uma pessoa é decisivo, e só Deus mesmo pode julgar isso, a Quem todos os pensamentos, todos os impulsos do coração humano são conhecidos.... Mas, portanto, esta vontade voltada para Deus é também a garantia mais segura do ser humano de que ele será tomado pelo próprio Deus, que jamais o entregará ao seu adversário.... E mesmo que ele ainda esteja muitas vezes em perigo porque o adversário não quer desistir dele.... Deus o tem e Ele também se revela a ele, para que o ser humano sempre professe mais a Deus e lute para Ele como seu maior objetivo...._>Amém