• Înapoi

Adversitatea va stimula activitatea de iubire....

Tot ceea ce stimulează activitatea de iubire vă ajută la perfecțiune.... Trebuie deci să existe situații de necesitate care să-l determine pe aproapele să intervină în mod ajutător.... Trebuie să existe nevoi și mizerie, tristețe și suferință, pentru ca slujirea iubirii aproapelui să poată fi practicată.... Unul trebuie să aibă nevoie de celălalt, pentru ca omul să se poată dezvolta în sus prin slujirea iubirii aproapelui. Slujirea în iubire este legea fundamentală care trebuie îndeplinită dacă ființa umană vrea să se desăvârșească. Ființa umană trebuie mai întâi să fie educată să iubească pe Pământ, deoarece natura sa reală este lipsită de iubire, ca urmare a apostaziei sale din trecut față de Dumnezeu.... dar iubirea Tatălui divin a coborât în fiecare ființă umană o scânteie de iubire, care trebuie acum să se aprindă în liberul arbitru și să se aprindă într-un mare foc al iubirii.... Dar voința ființei umane trebuie mai întâi să fie stimulată, ceea ce se întâmplă deci prin adversitatea aproapelui, adică a avea milă de el și de a-l determina să lucreze în iubire.... Nu există nici un fel de constrângere, ființa umană însăși trebuie să se simtă atinsă de adversitatea semenilor săi și să vrea să ofere ajutor din proprie voință, ceea ce întărește focul interior al iubirii și caută în permanență o nouă hrană.... Pentru ca propria inimă să fie atinsă de adversitatea semenilor săi, el însuși va fi adesea pus în aceeași situație pentru a trăi el însuși adversitatea și, de îndată ce i se va oferi ajutor, se va trezi în el și dragostea reciprocă pentru cel care îl ajută.... Acolo unde există iubire, nu poate exista nici o nevoie.... Cu toate acestea, lipsa de bunăvoință provoacă greutăți.... Pe Pământ, iubirea nu va fi niciodată practicată într-o asemenea măsură încât necazul să poată fi complet eliminat, deoarece natura fundamentală a oamenilor este tocmai săracă în iubire, dacă nu chiar lipsită în întregime de iubire, iar viața pământească ca ființă umană servește doar unicului scop de a-i educa pe oameni să iubească, pentru că numai iubirea poate remodela ființa înapoi la natura sa inițială.... în chipul lui Dumnezeu.... Cu toate acestea, oamenii și-ar putea crea o viață pământească mai ușoară lucrând cu iubire.... prin slujirea constantă în iubire.... pentru că astfel ar avea și multă putere la dispoziție pentru a stăpâni totul acum.... Dar orice adversitate vă servește la perfecțiune atâta timp cât vă stimulează activitatea de iubire. Dorința de a ajuta dovedește deja principiul divin al iubirii, atunci ființa umană a ieșit din sfera de influență a celui care, lipsit de orice iubire, nu vrea decât să vă doboare.... Voi, oamenii, veți binecuvânta cu toții adversitatea care v-a determinat să lucrați cu iubire, care a dat naștere la aprinderea scânteii iubirii în voi, iar într-o zi veți regreta fiecare ocazie ratată care ar fi putut însemna progres pentru voi.... Doar slujirea iubirii vă va ajuta să vă înălțați, și nu ați practica-o decât foarte rar dacă nu ați vedea greutăți în jurul vostru și astfel v-ați simți adresați.... Dar nu veți fi influențați cu forța, doar prin propriile adversități și ajutorări vi se va dovedi beneficiul unui ajutor la timp. Și tot de aici veți vedea că adversitatea și suferința sunt și mijloace de har, că ele trebuie să fie astfel pentru ca ființa umană să practice iubirea de aproapele ajutătoare, căci scânteia de iubire din voi are nevoie de hrană pentru a se putea aprinde în cele mai înalte făclii.... Și numai o flacără strălucitoare de lumină se conectează cu lumina primordială a eternității.... care este scopul și obiectivul vieții voastre pământești, ca să vă uniți cu iubirea eternă....

Amin

A adversidade deve inspirar o amor....

Tudo ajuda à perfeição que estimula a actividade amorosa.... Deve haver, portanto, por necessidade, situações miseráveis na vida que levem o ser humano a intervir de uma forma de ajuda.... Deve haver necessidade e miséria, tristeza e sofrimento, para que o amor ao próximo possa ser praticado.... Um deve precisar do outro, para que o homem possa desenvolver-se para cima através do serviço do amor de vizinhança. Servir no amor é a lei fundamental que deve ser cumprida se o ser humano quiser aperfeiçoar-se a si próprio. O ser humano primeiro tem de ser educado para amar na terra, porque a sua natureza actual está sem amor em resultado da sua apostasia passada de Deus.... mas o amor do Pai divino baixou uma centelha de amor em cada ser humano, que agora deve ser acendida em livre arbítrio e acendida num grande fogo de amor.... Mas a vontade do ser humano tem primeiro de ser estimulada, o que acontece, portanto, através da adversidade do vizinho, que se destina a compadecê-lo e a fazê-lo trabalhar no amor.... Não há qualquer compulsão, o próprio ser humano deve sentir-se tocado pela adversidade do seu semelhante, e deve querer ajudar por sua livre vontade, o que fortalece o fogo interior do amor e procura constantemente novos alimentos.... Para que o seu próprio coração seja tocado pela adversidade do seu semelhante, ele será frequentemente colocado na mesma situação a fim de experimentar ele próprio a adversidade, e assim que lhe for dada ajuda, o amor recíproco pelo ajudante também despertará nele.... Onde há amor, não pode haver necessidade.... A falta de bondade, porém, causa dificuldades.... Embora o amor nunca será praticado na terra a tal ponto que a adversidade possa ser completamente remediada, porque a natureza fundamental das pessoas é precisamente pobre em amor, se não totalmente desprovida de amor, e a vida terrena como ser humano só serve o único propósito de educar as pessoas para o amor, porque só o amor pode remodelar o ser de volta à sua natureza original.... à imagem de Deus.... No entanto, as pessoas poderiam também criar uma vida terrena mais fácil para si próprias, trabalhando com amor.... através de um serviço constante no amor...., porque então teriam também muita força à sua disposição para dominar tudo agora.... Mas cada adversidade serve-vos à perfeição, desde que estimule a vossa actividade de amor. Querendo ajudar já prova o princípio divino do amor, então o ser humano abandonou o feitiço daquele que, desprovido de todo o amor, só quer a sua queda.... Todos vós, humanos, abençoareis a adversidade que vos levou a trabalhar com amor, o que deu origem ao acendimento da centelha de amor em vós, e um dia lamentareis todas as oportunidades perdidas que poderiam ter significado progresso para vós.... Só o amor de servo o ajudará a ascender, e só raramente o praticaria se não visse dificuldades à sua volta e assim se sentisse dirigido.... Mas não será forçosamente influenciado, apenas através da sua própria adversidade e ajuda será provado o benefício de uma ajuda atempada. E daí verá também que a adversidade e o sofrimento são também meios de graça, que têm de ser para que o ser humano pratique um amor útil ao próximo, pois a centelha de amor em si precisa de alimento para que se acenda nas brasas mais altas.... E só uma chama brilhante de luz se liga à luz original da eternidade.... que é o propósito e o objectivo da sua vida terrena, que você une com amor eterno...._>Ámen