• Înapoi

Pedeapsa pentru păcat? Destinul din vină proprie...

Nimeni nu poate scăpa de pedeapsa pentru păcatele sale, deoarece omul își creează prin păcatele sale o stare care este chinuitoare pentru el.... Eu nu-l pedepsesc pentru păcatele sale, totuși, conform legii ordinii veșnice, fiecare faptă, fiecare gând și acțiune greșită are un efect, și tocmai acest efect și-l creează oamenii pentru ei înșiși, dar ei îl resimt ca pe un chin, ca pe o pedeapsă, care, totuși, corespunde întotdeauna numai legii ordinii veșnice. Și, de aceea, este de neimaginat suferința și chinul cu care se confruntă oamenii care duc o viață păcătoasă, care Mă blasfemiază și Mă batjocoresc, care cred că pot târî în noroi tot ce este divin și pur, fără să fie nevoiți să ispășească. Ei îngrămădesc păcat peste păcat și vor fi îngroziți de modul în care lucrează fărădelegile lor împotriva lor înșiși.... Dar ei nu pot scăpa de judecata lor.... Căci nu pot să-i consider altfel decât ce au vrut ei înșiși, nu pot decât să le dau răsplata în funcție de viața și de faptele lor și, de aceea, vor trebui să îndure multe chinuri. Iar ei se pot considera norocoși dacă mai sunt chemați pe Pământ pentru a-și ispăși vina păcatului, dacă mai au de suferit pe Pământ înainte de a fi chemați departe de Pământ. Pentru că pe Pământ încă își mai pot veni în fire, pe Pământ încă își pot recunoaște păcatele și se pot întoarce pe calea pe care au mers atât de departe.... În împărăția de dincolo, însă, conștientizarea vinovăției lor nu poate fi așteptată adesea decât într-un timp infinit de îndelungat, căci o persoană păcătoasă intră în împărăția de dincolo complet întunecată în spirit și durează mult timp până când își poate clarifica gândurile și se poate pocăi de modul său de viață pământesc.... căci este lipsită de lumină și de putere, dar simte orice chin și totuși și l-a provocat ea însăși.... Oricine Mă prezintă ca pe un Dumnezeu care pedepsește, nu cunoaște legea Mea de ordine veșnică, altfel nu ar putea vorbi așa.... Căci iubirea Mea caută să-i protejeze pe toți oamenii de soarta pe care și-o pregătesc singuri și care nu poate fi numită niciodată fericită. Iar Eu fac cu adevărat totul pentru a ușura viața oamenilor.... Totuși, dacă ei nu vor, dacă nu se lasă ghidați de Mine și acționează greșit din proprie voință, vor trebui să accepte și consecințele, dar nu vor putea spune niciodată că Eu le-am pregătit soarta pe care și-o creează singuri.... Căci Eu știu despre chinurile cumplite și încerc totul pentru a evita aceste chinuri de la ființe.... Dar Eu nu vă răpesc liberul arbitru.... Și oricine păcătuiește trebuie să suporte și consecințele păcatului, deoarece acest lucru corespunde legii Mele de ordine eternă. Oamenii pot, cu siguranță, să acționeze cu răutate și să provoace chinuri semenilor lor, dar Eu sunt Iubirea Însăși și sunt preocupat întotdeauna doar să vă pregătesc fericirea.... Dar acolo unde voința ființei umane nu permite acest lucru, nu poate exista nici fericire.... Căci dorința nelegiuită creează și o soartă nelegiuită, o soartă de chin și întuneric extrem, o soartă de cea mai amară întemnițare.... o stare de robie și neputință, care este întotdeauna consecința, efectul păcatului și de aceea ființa însăși a provocat pedepsele.... care au trăit contrar ordinului Meu din eternitate pe Pământ....

Amin

Punição pelo pecado? Lote auto-infligido....

Ninguém pode escapar ao castigo pelos seus pecados porque o ser humano cria um estado para si próprio através dos seus pecados que é agonizante para ele.... Não o castigo pelos seus pecados, mas de acordo com a lei da ordem eterna cada acto, cada pensamento e acção errada, tem um efeito, e é precisamente este efeito que as pessoas criam para si próprias, mas sentem-no como tormento, como castigo, que, no entanto, só corresponde sempre à lei da ordem eterna. E por isso as dificuldades e tormentos que as pessoas enfrentam, que vivem uma vida pecaminosa, que blasfemam e zombam de Mim, que acreditam que podem arrastar tudo o que é divino e puro para a lama sem terem de expiar por isso, é inimaginável. Eles amontoam o pecado sobre o pecado, e ficarão horrorizados com a forma como as suas ofensas se afectam a si próprios.... Mas eles não podem escapar ao seu julgamento.... Porque não posso considerá-los de forma diferente do que eles próprios queriam, só lhes posso dar a recompensa de acordo com a sua vida e os seus actos, e por isso terão de suportar muito tormento. E podem considerar-se afortunados se ainda forem chamados na terra para expiar a sua culpa de pecado, se ainda tiverem de sofrer na terra antes de serem chamados para longe da terra. Pois na terra ainda podem voltar à razão, na terra ainda podem reconhecer os seus pecados e voltar ao caminho que tomaram até agora.... No reino do além, contudo, a realização da sua culpa só pode muitas vezes ser esperada num tempo infinitamente longo, pois uma pessoa pecadora entra no reino do além completamente obscurecida em espírito e leva muito tempo até que possa clarificar os seus pensamentos e arrepender-se do seu modo de vida terreno.... pois está sem luz e força, no entanto sente cada tormento e causou-o ele próprio.... Quem me retratar como um Deus punidor, não conhece a Minha lei de ordem eterna, senão nunca poderia falar assim.... Pois o Meu amor procura proteger todas as pessoas do destino que preparam para si próprias e que nunca pode ser chamado de bem-aventurado. E faço realmente tudo para facilitar a vida das pessoas.... Mas se não quiserem, se não se deixarem guiar por Mim e agirem erradamente de livre vontade, terão também de aceitar as consequências, mas nunca poderão dizer que preparei para eles o destino que criaram para si próprios.... Pois eu sei sobre os terríveis tormentos e tento tudo para evitar estes tormentos dos seres.... Mas não retiro o vosso livre arbítrio.... E quem pecar deve também suportar as consequências do pecado, porque isto corresponde à Minha lei de ordem eterna. As pessoas podem certamente agir indelicadamente e causar tormento aos seus semelhantes, mas Eu Sou o Amor que É, e Só estou sempre preocupado em causar-vos felicidade.... Mas onde a vontade do ser humano não o permite, também nunca poderá haver felicidade.... Pois o desejo ímpio também cria um destino ímpio, um destino de extremo tormento e escuridão, um destino de amarga prisão.... um estado de escravidão e impotência, que é sempre a consequência, o efeito do pecado e, por conseguinte, o próprio ser, invocou os castigos.... que viveram contrariamente à Minha ordem eterna na terra...._>Ámen