• Înapoi

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin

Gottes Hinweise auf die Vergänglichkeit irdischer Güter....

Dem Menschen muß erst die Vergänglichkeit des Irdisch-Materiellen begreiflich gemacht werden, bevor er sich dem zuwendet, was unvergänglich ist. Das irdische Leben erfüllt seine Gedanken, weil es ihn vor Aufgaben und Pflichterfüllungen stellt, die immer sein Denken in Anspruch nehmen werden.... Und unersättlich würde er sein, wenn alles Bestand hätte, weil er dann seinen Besitz ständig steigern könnte und es dann keine Begrenzung seiner Wünsche und Begierden geben würde.... Da aber die Materie vergänglich ist, ist er dadurch immer wieder gezwungen, tätig zu sein zur Erreichung dieser Güter, was zwar auch sein ganzes Denken in Anspruch nehmen kann, aber auch die Möglichkeit freiläßt, daß ihn die Vergänglichkeit anders denken lehrt.... daß es ihm nutzlos erscheinen kann, die ganze Lebenskraft nur für diese Güter zu verwenden.... daß er Verlangen hat nach Gütern, die unvergänglich sind. Nur die Erkenntnis der Wertlosigkeit irdischen Besitzes kann ihn veranlassen, geistigen Besitz anzustreben.... oder aber immer mehr dem Vergänglichen nachzujagen, weil es keinen Bestand hat.... Und selbst, wenn dem Menschen irdischer Besitz erhalten bleibt und er ihn ständig vermehren kann, ohne daß er ihm genommen wird, ist immer der Gedanke an den Tod für ihn eine Mahnung, daß er sich frühzeitig lösen soll von dem, was er durch den Tod doch verliert.... Also es ist von Gott aus alles im Leben so eingerichtet, daß der Mensch sehr leicht die Welt und ihre Güter verachten lernen und eine andere Welt gedanklich betreten kann.... Aber es werden seine Gedanken und sein Wille nicht zwangsmäßig auf diese andere Welt gerichtet.... es steht dem Menschen frei, von welcher Welt er sich gefangennehmen lässet.... Und irdische Güter werden zumeist eine größere Anziehungskraft ausüben, weil sie greifbar und sichtbar sind, während geistige Güter wenig Eindruck hinterlassen, weil sie vermeintlich zu wenig Wert haben.... und auch dann erst haben werden für den Menschen, so er sich von den irdischen Gütern leicht zu lösen vermag. Würde jeder Mensch bedenken, daß schon der nächste Tag der letzte für ihn sein kann, dann würden ihm alle irdischen Güter und deren Erwerb völlig sinnlos erscheinen, und er würde etwas mehr vorsorgen für die Zeit nachher.... Doch jeden Gedanken an den Tod verwerfen sie als "noch verfrüht" und erfreuen sich nur der irdischen Welt und ihrer Güter. Darum wird auch den Menschen stets mehr der Tod vor Augen geführt, je näher das Ende ist.... Es werden mitten aus dem Leben Menschen herausgerissen, um immer wieder die Mitmenschen auf die Vergänglichkeit hinzuweisen, um immer wieder deren Gedanken dem eigenen Ableben zuzuwenden.... Es wird so offensichtlich gezeigt, wie wenig Sicherheit jeder einzelne haben darf bezüglich seines eigenen Lebens.... und es wird immer wieder Besitz vernichtet, es fallen irdische Güter den verschiedenen Katastrophen zum Opfer.... Immer und überall werden die Menschen darauf hingewiesen auf das eigentliche, auf das beständige Leben, das sich jeder erringen kann, wenn er ernstlich will.... wenn er strebet nach geistigen Gütern, die ihm auch der Tod nicht nehmen kann, die ihm folgen in das jenseitige Reich, wenn die Stunde seines Ablebens gekommen ist.... Jeder Mensch soll streben nach geistigen Schätzen, dann wird ihn auch der Tod nicht schrecken; dann ist er Sieger geworden auch über den Tod, weil ihn ein ewiges Leben erwartet im geistigen Reich, das ihn unsagbar beglückt und Bestand hat bis in alle Ewigkeit....

Amen