• Înapoi

Destinul ființei umane.... Dorința de adevăr....

Destinul omului este desăvârșirea sufletului său pe Pământ.... O maturizare spirituală este stabilită pentru voi, oamenii, ca un scop, pe care trebuie să vă străduiți să îl atingeți de bunăvoie, pentru a fi potriviți pentru împărăția spirituală la sfârșitul vieții voastre pământești. Cu toate acestea, acest adevăr incontestabil este acceptat de foarte puțini oameni, iar modul lor de viață pământesc este ghidat în consecință. Majoritatea oamenilor sunt încă orbi în gândirea lor, sunt orbi din punct de vedere spiritual și nu se lasă atinși atunci când li se aduce adevărul. Ei pot doar să arate un grad scăzut de dezvoltare a sufletului lor, dar nu fac nimic pentru a-l ridica.... ei nu cred.... nici într-un scop pământesc al vieții și nici în responsabilitate. Ei nu cred nici într-o legătură între cel creat și Creator.... și nu caută clarificări nici asupra acestui aspect, care este extrem de important: Ce se va întâmpla cu ei după ce vor părăsi corpul pământesc.... căci nici ei nu cred în supraviețuirea după moarte....

Totuși, necredința lor nu îi protejează de responsabilitate, căci ei au liberul arbitru, și nu sunt obligați la necredința lor, la atitudinea lor față de Dumnezeu.... la care ar putea să se predea în liberul arbitru pentru ca acum să fie mereu și mereu ghidați în gândurile și acțiunile lor de atitudinea corectă față de Dumnezeu.... Căci orice om se poate întoarce spre Dumnezeu și nu are nicio scuză valabilă pentru a se îndepărta de El, în afară de aceea că nu vrea.... Căci de îndată ce dorește să cunoască adevărul, acesta îi este transmis de Dumnezeu, și atunci omul însuși stabilește relația corectă cu Dumnezeu.... Faptul că oamenii gândesc și doresc în mod diferit depinde de ei, căci voința de adevăr garantează o gândire corectă și, de aceea, fiecare ar trebui să se examineze pe sine în ce măsură dorește el însuși adevărul.... Dacă acceptă cu indiferență tot ceea ce i se spune ca fiind credibil, el însuși nu are dorința de adevăr, altfel l-ar examina.... Iar dacă respinge tot ceea ce i se oferă, aceasta poate fi, de asemenea, indiferență față de adevărul pe care nu-l caută și, prin urmare, nu-l poate recunoaște niciodată ca adevăr. Dacă ființa umană este ignorantă, dacă este oarbă din punct de vedere spiritual, este vina sa, deoarece nu are nicio dorință pentru adevăr.... Și nici o ființă umană nu se poate scuza spunând că nu știe ce este adevărul și nici nu-l poate evalua niciodată pentru sine.... motiv pentru care respinge totul. Cu siguranță că nu îi este posibil să testeze singur adevărul cunoașterii, pentru că trebuie să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta.... deoarece intelectul său singur nu poate efectua un astfel de test. Dar de îndată ce se va întoarce la Dumnezeu Însuși pentru sprijin, pentru iluminarea spiritului, el va recunoaște clar și va putea distinge adevărul de eroare..... Dar pentru aceasta este necesară credința în Dumnezeu.... Și chiar și intelectul poate afirma această credință, dacă voința omului este bună.... căci întreaga creație atestă existența unui Creator înțelept și omnipotent, iar apelarea la ajutorul acestui spirit creator veșnic ar trebui, prin urmare, să fie posibilă pentru orice persoană înțeleaptă care dorește să pătrundă în adevăr....

De asemenea, el va fi în curând luminat și cu privire la scopul său pe Pământ, va acorda semnificația corectă vieții sale pământești și nu va mai umbla cu ușurință, va fi conștient de responsabilitatea sufletului său și îl va ajuta să atingă cea mai înaltă perfecțiune posibilă....

Amin

Determinação do ser humano.... Desejo de verdade....

O destino do ser humano é a perfeição da sua alma na terra.... A vós, humanos, foi estabelecido o objectivo da maturidade espiritual que vos deve ser atribuído e alcançado de livre vontade, a fim de serdes adequados ao reino espiritual no fim da vossa vida terrena. No entanto, esta verdade irrefutável é aceite por muito poucas pessoas e o seu modo de vida terreno é orientado em conformidade. A maioria das pessoas continuam cegas no seu pensamento, são espiritualmente cegas e não se deixam tocar quando lhes é trazida a verdade.... Só podem mostrar um baixo grau de desenvolvimento da sua alma, mas não fazem nada para o elevar.... eles não acreditam.... nem num propósito terrestre de vida nem numa responsabilidade. Nem acreditam numa ligação entre o criado e o Criador.... e também não procuram esclarecimento sobre isto, o que é tremendamente importante: o que lhes acontecerá depois, quando tiverem deixado o corpo terreno.... Pois também não acreditam na sobrevivência após a morte....

No entanto, a sua descrença não os protege da responsabilidade, pois têm livre arbítrio, não são forçados à sua descrença, à sua atitude para com Deus.... a quem se poderiam dedicar de livre vontade para agora serem sempre e constantemente guiados nos seus pensamentos e acções pela atitude correcta em relação a Deus.... Pois cada ser humano pode voltar-se para Deus, e não tem desculpa válida para se afastar d'Ele, a não ser aquela que não quer.... Pois assim que ele quer saber a verdade que lhe é transmitida por Deus, e então o próprio ser humano estabelece a relação certa com Deus.... O facto de as pessoas pensarem e quererem de forma diferente depende delas, pois a vontade de verdade garante um pensamento correcto e, por isso, cada um deve examinar a si próprio até que ponto deseja a verdade.... Se ele aceita indiferentemente tudo o que lhe é dito como credível, ele próprio não tem desejo de verdade, caso contrário examiná-lo-ia.... E se ele rejeita tudo o que lhe é oferecido, isto também pode ser indiferença para com a verdade que ele não procura e, portanto, nunca pode reconhecer como verdade. Se o ser humano é ignorante, se é espiritualmente cego, a culpa é sua porque não tem desejo da verdade.... E nenhum ser humano se pode desculpar dizendo que não sabe o que é a verdade e nunca a pode julgar por si próprio.... e é por isso que rejeita tudo. Não é certamente possível para ele testar por si mesmo a verdade do conhecimento, porque tem de pedir o apoio de Deus para esta...., uma vez que o seu intelecto por si só não pode realizar tal teste. Mas assim que se voltar para o próprio Deus, para o esclarecimento do espírito, ele reconhecerá claramente e será capaz de distinguir a verdade do erro..... Mas a fé em Deus é necessária para esta.... E mesmo o intelecto pode afirmar esta fé se a vontade do ser humano é boa.... para toda a criação testemunha a existência de um Criador sábio e omnipotente, e para apelar a este eterno espírito criativo para pedir ajuda deve, portanto, ser possível para qualquer pessoa sábia que deseje penetrar na verdade.... E em breve será também esclarecido sobre o seu propósito na Terra, e atribuirá o significado certo à sua vida terrena e deixará de andar de ânimo leve, estará consciente da responsabilidade da sua alma para com ela e ajudá-la-á a atingir a mais alta perfeição possível...._>Ámen