• Înapoi

Ușa către împărăția luminii este Iisus Hristos....

Ușa către împărăția luminii este deschisă tuturor celor care aleg calea prin Iisus Hristos. Dar fără El împărăția luminii este închisă pentru voi, iar voi umblați în întuneric sau într-un crepuscul atât de deficitar încât nu vă simțiți bine și, prin urmare, nici nu sunteți fericiți. Oriunde este predicat Iisus Hristos, vi se va arăta calea cea bună, pentru că El Însuși a rostit cuvintele: "Eu sunt calea, adevărul și viața".

Și El va ieși în calea voastră din nou și din nou, dacă ați trecut o dată pe lângă El fără să Îi dați atenție.... În repetate rânduri, El vă va indica adevărul, actul Său de mântuire, El vi se va oferi ca ghid pe calea vieții voastre pământești, vă va curta cu dragoste și răbdare, nu se va îndepărta de voi fără să vreți, dacă nu vreți să-L ascultați.... El vă va urmări dacă sunteți în pericol să vă rătăciți în prăpastie și apoi vă va atrage din nou și vă va chema să vă întoarceți la El, să intrați pe calea care duce la țelul cel bun, la viața veșnică. Numai El este poarta prin care puteți intra în beatitudine, iar dacă Îl respingeți pe Pământ veți primi o împărăție întunecată de partea cealaltă, totul este învăluit în întuneric, căci lumina care luminează totul lipsește.... Iisus Hristos, de la Care purcede lumina.... Dar în această împărăție a întunericului trebuie să Îl chemați.... atunci puteți fi eliberați și de chinurile voastre, însă este greu pentru un suflet care L-a respins pe Pământ să Îl cheme de bunăvoie.... pentru că nu a crezut și această credință nu i se poate da nici în lumea de dincolo. Este dificil pentru astfel de suflete pentru că sunt doar slabe în cunoaștere, pentru că întunericul le încurcă gândirea și adesea o orientează greșit.... pentru că posedă prea puțină lumină proprie care ar putea acum să le stimuleze voința de a-L chema pe El pentru mântuire. Respingerea lui Iisus Hristos pe Pământ are un efect extrem de dureros în lumea de dincolo, pentru că sufletului îi lipsește totul.... putere și lumină.... nu poate recunoaște și are o voință prea slabă pentru a dobândi cunoaștere. Dar mila divinului Răscumpărător trimite ajutor unor astfel de suflete chiar și atunci.... Chiar și în această împărăție a întunericului li se arată crucea lui Hristos, care se exprimă în așa fel încât, deodată, un gând la El apare sufletului ca un fulger, că deodată o licărire de lumină îl atinge sub forma crucii, care însă se stinge imediat din nou, dar care poate totuși să lase în suflet o licărire de cunoaștere, că se gândește la Iisus Hristos și își promite răscumpărarea de la El..... că Îl invocă în gândurile sale și Îi prezintă adversitatea sa.... că își exprimă astfel voința de a crede în El, doar că are nevoie de ajutor pentru a nu se răzgândi din nou. Și atunci va primi și el ajutor, atunci întunericul se va diminua imperceptibil, un ușor crepuscul îi va permite să recunoască o cale pe care o va urma acum și care o va conduce spre regiuni tot mai luminoase.... atâta timp cât nu renunță la gândul la Iisus Hristos.... care, însă, redevine imediat întuneric când nu-și mai amintește de El.... Sufletul trebuie să dorească liber să iasă din el însuși spre Iisus Hristos, atunci orice obstacol se va îndepărta în fața lui, atunci îi va străluci o lumină, pe care o va recunoaște curând ca fiind lumina lui Hristos care i-a trimis primul gând despre El.... Credința în Iisus Hristos este poarta care duce la fericire.... Și binecuvântat este cel care încă de pe Pământ Îl găsește pe El, Răscumpărătorul divin, care este El Însuși Calea, Adevărul și Viața.... Ferice de cel care cu această credință intră în împărăția de dincolo, căci pentru el se deschide poarta spre împărăția luminii, spre viața veșnică....

Amin

Tür zum Lichtreich ist Jesus Christus....

Die Tür zum Lichtreich ist jedem geöffnet, der den Weg über Jesus Christus wählt. Ohne Ihn aber ist euch das Reich des Lichtes verschlossen, und ihr wandelt in Finsternis oder in so mangelhafter Dämmerung, daß ihr euch nicht wohl fühlet und darum auch nicht selig seid. Wo immer Jesus Christus gepredigt wird, dort werdet ihr auf den rechten Weg gewiesen, denn Er Selbst hat die Worte gesprochen: "Ich bin der Weg, die Wahrheit und das Leben...."

Und Er wird euch immer wieder in den Weg treten, so ihr einmal an Ihm vorübergegangen seid, ohne Ihn zu beachten.... Er wird euch immer wieder hinweisen auf die Wahrheit, auf Sein Erlösungswerk, Er wird Sich euch als Führer anbieten auf eurem Erdenlebensweg, Er wird werben um euch in Liebe und Geduld, Er wird Sich nicht unwillig abwenden von euch, wenn ihr Ihn nicht anhören wollet.... Er wird euch nachfolgen, so ihr in die Tiefe euch zu verirren drohet, und dann wieder locken und rufen, daß ihr euch nach Ihm umwendet und zurückkehret, daß ihr den Weg betretet, der zum rechten Ziel führt, zum ewigen Leben. Nur Er ist die Pforte, durch die ihr eingehen könnet zur Seligkeit, und lehnet ihr Ihn auf Erden ab, so empfängt euch drüben ein dunkles Reich, es ist alles in Finsternis gehüllt, denn es fehlt das Licht, das alles erleuchtet.... Jesus Christus, von Dem das Licht ausgeht.... In diesem Reich der Finsternis aber müsset ihr nach Ihm rufen.... dann kann euch auch Erlösung werden aus eurer Qual, doch es ist schwer für eine Seele, die auf Erden Ihn ablehnte, im freien Willen nach Ihm zu rufen.... weil sie nicht glaubte und dieser Glaube ihr auch nicht im Jenseits geschenkt werden kann. Es ist schwer für solche Seelen, weil sie nur schwach im Wissen sind, weil die Finsternis ihr Denken verwirrt und oft falsch richtet.... weil sie zu wenig eigenes Licht besitzen, das nun ihren Willen anregen könnte, Ihn zu rufen um Rettung. Die Ablehnung Jesu Christi auf Erden wirkt sich überaus leidvoll aus im Jenseits, denn es fehlt der Seele alles.... Kraft und Licht.... sie kann nicht erkennen und ist zu schwachen Willens, sich Erkenntnis zu verschaffen. Die Barmherzigkeit des göttlichen Erlösers aber sendet solchen Seelen auch dann noch Hilfe.... Sie werden auch in diesem Reiche der Finsternis auf das Kreuz Christi hingewiesen, was sich in der Weise äußert, daß plötzlich der Seele ein Gedanke an Ihn wie ein Blitz auftaucht, daß plötzlich ein Lichtschein sie berührt in Form des Kreuzes, der aber sofort wieder verlöscht, aber doch in der Seele einen Schimmer von Erkenntnis zurücklassen kann, daß sie nachdenkt über Jesus Christus und sich von Ihm Erlösung verspricht.... daß sie Ihn in Gedanken heranrufet und Ihm ihre Not vorträgt.... daß sie dadurch ihren Willen bekundet, an Ihn zu glauben, nur Hilfe benötigt, um nicht wieder anderen Sinnes zu werden. Und dann geht ihr auch die Hilfe zu, dann läßt die Dunkelheit unmerklich nach, ein leichtes Dämmerlicht lässet sie einen Weg erkennen, den sie nun verfolgt und der sie in immer hellere Gegenden führt.... solange sie den Gedanken an Jesus Christus nicht fallenläßt.... der aber sofort wieder dunkel wird, wenn sie Seiner nicht mehr gedenkt.... Die Seele muß frei aus sich heraus zu Jesus Christus wollen, dann weicht jedes Hindernis vor ihr, dann erstrahlt ihr ein Licht, dem sie zugeht, das sie bald als das Christuslicht wiedererkennt, das ihr den ersten Gedanken an Ihn zusandte.... Der Glaube an Jesus Christus ist die Pforte, die zur Seligkeit führt.... Und gesegnet, wer noch auf Erden Ihn findet, den göttlichen Erlöser, Der Selbst der Weg ist, die Wahrheit und das Leben.... Selig, wer mit diesem Glauben eingeht in das jenseitige Reich, denn ihm öffnet sich das Tor zum Reiche des Lichtes, zum ewigen Leben....

Amen