• Înapoi

Motivul și semnificația lucrării de răscumpărare....

Îl veți recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii.... și atunci Îl veți mărturisi și voi înaintea lumii. Dar pentru a putea să-L recunoașteți trebuie mai întâi să știți despre marea voastră vină de care Iisus Hristos v-a răscumpărat, altfel suferința și moartea Sa pe cruce vă sunt de neînțeles și Iisus nu este pentru voi decât o ființă umană care a trăit o viață bună și fără păcat pe Pământ și care a trebuit să-și dea viața pentru ideile Sale.... Doar rareori o ființă umană se gândește serios la sensul și scopul existenței sale pământești și nu are cunoștință de faptul că existența sa ca ființă umană este consecința marelui păcat al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu a spiritelor create inițial, care s-au despărțit cândva de El din cauza aroganței și a poftei de putere. A fost o vină imensă cu care spiritele s-au împovărat.... o datorie care nu ar putea fi achitată în veșnicie dacă individul ar plăti-o, așa cum cere dreptatea lui Dumnezeu. De-a lungul unor vremuri de neimaginat, ființa a ispășit într-adevăr o parte din vina sa în stare legată, însă mila și dragostea lui Dumnezeu îi oferă din nou libertatea de a-i da din nou posibilitatea de a-L mărturisi, pentru a-și putea îndeplini din nou scopul inițial. Cu toate acestea, această înlăturare a vinovăției nu este niciodată suficientă, pentru că amploarea ei este incomensurabilă, iar o ființă împovărată de vină nu va putea niciodată să se înalțe liber spre Dumnezeu, vina va sta întotdeauna între Dumnezeu și ființă, astfel că scopul pe care Dumnezeu l-a stabilit cândva pentru ființa creată de El nu va putea fi atins niciodată. Această vinovăție primordială a fost, așadar, o cătușă pentru ființă, pe care ea însăși nu ar fi putut-o dezlega niciodată.... În consecință, fie trebuia să fie răscumpărată cu ajutorul lui Dumnezeu, fie să rămână veșnic alungată de la fața lui Dumnezeu, ea nu va putea găsi niciodată unirea cu Dumnezeu, care înseamnă beatitudine pentru ființă.... Lumea spirituală plină de lumină a văzut și ea această stare fără speranță a spiritelor căzute și iubirea tuturor ființelor rămase cu Dumnezeu i-a urmat pe frații căzuți în abis. Dar o ființă din împărăția luminii s-a oferit lui Dumnezeu pentru o misiune de salvare a ființelor din abis.... Ea a vrut să coboare la ele și să facă ispășire pentru vina păcatului în locul creaturilor nefericite.... A vrut să se sacrifice, a vrut să plătească cu viața Sa ceea ce ființele datorau lui Dumnezeu.... Această ființă de lumină s-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu și a coborât pe Pământ pentru a lua o formă umană și, în această formă, pentru a parcurge o cale de sacrificiu așa cum numai iubirea o putea parcurge.... Iar omul Iisus a luat pe umerii Săi povara păcatului întregii umanități și astfel a parcurs drumul spre cruce.... Și Dumnezeu a acceptat jertfa pentru că dragostea a adus-o.... (9/13/1953) El a îngăduit ca o ființă umană să îndure cele mai mari chinuri, că a suferit moartea unui criminal pe cruce și că sufletul Lui s-a luptat cu toate puterile întunericului.... Pentru că a văzut dragostea acestei persoane Iisus sau.... El însuși, ca iubire eternă, era în omul Iisus, iar această iubire a vrut să înlăture vina păcatului omenirii. Căci prin iubirea pe care omul Iisus a adus-o la dezvoltare în Sine însuși, El știa despre soarta îngrozitoare a tuturor oamenilor și astfel omul Iisus a oferit lui Dumnezeu jertfa care a făcut ca sufletul cunoscător al luminii să coboare pe Pământ.... Omul a dobândit aceeași cunoaștere pe Pământ prin iubire, și doar voința sa liberă a fost decisivă.... Ființa umană s-a sacrificat pentru semenii săi.... Iar iubirea care sălășluiește în El.... Dumnezeu Însuși.... nu i s-a împotrivit, ci a fost mulțumit de acest sacrificiu de ispășire și a absolvit întreaga omenire de vina păcatului de dragul acestui om Iisus....

Faptul că voi, oamenii, trăiți pe Pământ este o consecință a păcatului vostru anterior de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, existența voastră ca ființe umane este o stare temporară care ar trebui să vă fie recunoscută și ca o stare defectuoasă, deoarece sunteți creaturi neputincioase supuse legii naturale care, cu siguranță, doresc să acționeze liber, dar nu o pot face fără restricții. Prin urmare, sunteți, ca să spunem așa, legați, iar această stare neputincioasă, lipsită de libertate, nu se termină odată cu moartea voastră trupească, dacă nu sunteți răscumpărați.... Iar Iisus Hristos a înfăptuit acest act de mântuire pentru voi, însă depinde întotdeauna de voi dacă vreți să acceptați actul Său de milă și har.... Și, prin urmare, depinde de propria voință a fiecărei om dacă va părăsi acest Pământ răscumpărat, pentru a trăi o viață cu adevărat liberă în putere și lumină, sau dacă va lua cu el cătușele în împărăția spirituală pentru a petrece veșnicia în mizerie, dacă nu se va folosi atunci de ajutorul divinului Răscumpărător Iisus Hristos. Voi, oamenii, nu puteți și nu trebuie să treceți cu vederea pe Iisus Hristos și, de aceea, motivul și semnificația actului mântuirii trebuie să vă fie făcute și vouă pe înțelesul vostru, pentru ca să nu fiți și să nu rămâneți în ignoranță, pentru a putea decide liber înainte de a fi prea târziu....

Amin

Ocasião e significado do trabalho de redenção....

Deves reconhecer Jesus Cristo como o Filho de Deus e Redentor do mundo e depois também O confessarás perante o mundo. Mas para O poder reconhecer, primeiro tens de saber da tua grande culpa da qual Jesus Cristo te redimiu, caso contrário o Seu sofrimento e morte na cruz é incompreensível para ti e Jesus nada mais é para ti do que um ser humano que viveu uma vida boa e sem pecado na terra e teve de dar a sua vida pelas suas ideias..... Só raramente um ser humano pensa seriamente no significado e no propósito da sua existência terrena, e não tem conhecimento de que a sua existência como ser humano é a consequência do grande pecado da rebelião dos espíritos originalmente criados contra Deus, que outrora se separaram dele em arrogância e desejo de poder. Era uma culpa imensa que os espíritos se tinham sobrecarregado com.... uma dívida que não poderia ser reembolsada eternamente se o indivíduo a pagasse, como a justiça de Deus exige. Ao longo de tempos impensáveis o ser expiou de facto parte da sua culpa num estado vinculado, no entanto a misericórdia e o amor de Deus dá-lhe novamente a liberdade de lhe dar a oportunidade de O confessar uma vez mais, para que possa cumprir novamente o seu propósito original. Contudo, esta remoção da culpa nunca é suficiente, pois a sua magnitude é imensurável, e um ser carregado de culpa nunca seria capaz de ascender livremente a Deus, a culpa ficaria sempre entre Deus e o ser, assim o objectivo que Deus uma vez estabeleceu para o seu ser criado nunca poderia ser alcançado. Esta culpa original era portanto uma manilha para o ser que nunca poderia ter-se soltado.... Consequentemente, ou tinha de ser redimida com a ajuda de Deus ou permanecer eternamente banida da face de Deus, nunca seria capaz de encontrar a união com Deus que significa beatitude para o ser.... O mundo espiritual cheio de luz também viu este estado desesperado dos espíritos caídos e o amor de todos os seres que permaneceram com Deus seguiram os irmãos caídos para o abismo. Mas um ser do reino da luz ofereceu-se a Deus para uma missão de salvar os seres no abismo.... Queria descer até eles e fazer expiação pela pecaminosidade das criaturas infelizes no seu lugar.... Queria sacrificar-se, queria pagar com a sua vida o que os seres deviam a Deus.... Este ser de luz ofereceu-se a Deus como sacrifício e desceu à terra para assumir uma forma humana e nesta forma percorrer um caminho sacrificial como só o amor poderia percorrer.... E o homem Jesus tomou o fardo do pecado de toda a humanidade sobre os Seus ombros e assim percorreu o caminho para a cruz.... E Deus aceitou o sacrifício porque o amor o trouxe.... (13/9/1953) Permitiu que um ser humano suportasse os maiores tormentos, que sofresse a morte de um criminoso na cruz e que a sua alma lutasse com todos os poderes das trevas.... Pois Ele viu o amor desta pessoa Jesus ou também.... Ele como o próprio amor eterno estava no homem Jesus, e este amor queria tirar à humanidade a culpa do pecado. Pois através do amor que o homem que Jesus trouxe ao desenvolvimento em Si mesmo Ele sabia do terrível destino de todas as pessoas, e assim o homem que Jesus ofereceu a Deus o sacrifício que fez com que a alma conhecedora da luz descesse à terra.... O ser humano tinha adquirido o mesmo conhecimento na terra através do amor, e só o seu livre arbítrio foi decisivo.... Um ser humano sacrificou-se pelos seus semelhantes.... E o amor que habita n'Ele.... O próprio Deus.... não lhe resistiu mas ficou satisfeito com este sacrifício de expiação e absolveu toda a humanidade da culpa do pecado por causa deste homem Jesus....

O facto de vós, humanos, viverdes na terra é uma consequência do vosso pecado passado de rebelião contra Deus. No entanto, a sua existência como ser humano é um estado temporário que também lhe deve ser reconhecido como um estado defeituoso, pois é uma criatura fraca sujeita à lei natural que certamente quer agir livremente mas não o pode fazer sem restrições. Está, portanto, por assim dizer, vinculado, e este estado impotente e sem liberdade não termina com a sua morte física se não for redimido.... E Jesus Cristo realizou este acto de Salvação por vós, no entanto depende sempre de vós se quereis aceitar o Seu acto de misericórdia e graça.... E, portanto, cabe à própria vontade de cada pessoa se deixará esta terra redimida para viver uma vida verdadeiramente livre em força e luz, ou se levará consigo a algema para o reino espiritual a fim de passar eternidades em miséria, se depois não fizer uso da ajuda do divino Redentor Jesus Cristo. Vós, humanos, não podeis e não deveis passar por Jesus Cristo, pelo que a razão e o significado do acto de Salvação também vos deve ser tornado compreensível, para que não sejais e permaneçais ignorantes, para que possais decidir livremente antes que seja demasiado tarde...._>Ámen