Comparați anunțul cu traducerea
Curs de dezvoltare.... Legea constrângerii.... Stadiul liberului arbitru....
Nimic nu este fără scop și fără finalitate.... Tot ceea ce există a fost creat de Dumnezeu și adus la existență pentru a îndeplini un scop. Prin urmare, fiecare lucru are și el un scop, trebuie să servească într-un anumit fel pentru a-și îndeplini scopul. Chiar și cea mai mică operă a creației, cea mai mică ființă vie, are o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească și este, ca să spunem așa, obligată să o facă, deoarece tot ceea ce este creat se află sub incidența unei legi a naturii și, prin urmare, nu poate acționa în afara legii. Cu toate acestea, chiar și ceea ce se realizează în temeiul legii constrângerii rămâne, ca să spunem așa, o slujire, deoarece este întotdeauna în avantajul unei alte opere de creație, este necesar pentru crearea și întreținerea acesteia. Astfel, nu există nimic în întregul univers care să nu aibă un scop, care ar fi creat fără scop. Dar scopul și destinul final este eliberarea spiritualului, la care contribuie, așadar, întreaga operă a creației, conform planului divin și înțelept din veșnicie. Numai în scopul răscumpărării spiritualului a luat ființă întreaga creație, iar fiecare lucrare individuală a creației îndeplinește acest scop în legea constrângerii.
Dar este diferit în cazul ființei umane, care este, cu siguranță, tot o operă a creației lui Dumnezeu, dar care nu este supusă legii constrângerii în gândirea, voința și acțiunea sa. Ființa umană exterioară, forma fizică, este încă supusă legii constrângerii, deoarece este încă formată din spiritual, care se află încă la începutul dezvoltării sale. Sufletul său, însă, are o anumită libertate, se poate dezvolta după propria voință și, prin urmare, nu este supus acestei legi de către Dumnezeu. Cu toate acestea, dezvoltarea sa, eliberarea sa din robia materiei pământești, depinde și de voința sa de a fi activ în slujire.... Astfel, slujirea este scopul real al existenței sale pământești. Și, din moment ce nu este forțat să servească, trebuie să se dezvolte în el iubirea, care este cel mai sigur impuls pentru activitatea de slujire. Ceea ce s-a petrecut și s-a realizat în timpuri nesfârșite în legea constrângerii urmează acum să cunoască punctul culminant ca ființă umană, dar în liberul arbitru. Ființa umană ar trebui să slujească în iubire pentru a se elibera astfel complet de starea legată, pe care spiritul o resimte ca pe o cătușă și ca pe o restricție a plenitudinii sale primordiale de forță și lumină. Sufletul ființei umane poate atinge acest țel pe Pământ dacă are voința serioasă de a face acest lucru, însă nu este obligat să îl atingă, deoarece Dumnezeu i-a dat libertate de voință, astfel încât să îl poată alege liber pe El sau pe adversarul Său, care l-a făcut lipsit de libertate și de care, prin urmare, trebuie să se elibereze. Iubirea slujitoare este cheia pentru a ne elibera de închisoarea nesfârșită.... (6.5.1951). Ceea ce ființa trebuia să facă în conformitate cu voința lui Dumnezeu în lungul parcurs al întregii creații, va face acum în ultima etapă a liberului arbitru.... ar trebui să servească din dragoste.... Prin aceasta își dovedește originea divină, căci iubirea modelează ființa divină și se modelează din nou în ceea ce a fost de la început, acceptă din nou ceea ce a renunțat în liberul arbitru din aroganță. De îndată ce omul slujește cu iubire, ofensa sa împotriva lui Dumnezeu este anulată, a ieșit din starea de păcat și a regăsit drumul spre Dumnezeu, de Care voia să se îndepărteze..... (se distanțase) și-a recunoscut calitatea de copil și dorește să intre în relația corectă cu Tatăl, iar prin iubire devine un copil potrivit al lui Dumnezeu.... Dar totul trebuie să se întâmple în liberul arbitru, iar acesta este testul vieții sale pământești pe care trebuie neapărat să-l treacă. Ființa umană poate ajunge la țintă pentru că este ajutată de Dumnezeu în toate privințele, dar poate, de asemenea, să fi parcurs în zadar întregul curs lung de dezvoltare în starea de constrângere dacă, în loc să progreseze în sus în stadiul de ființă umană, stă pe loc sau chiar regresează. Apoi abuzează din nou de liberul său arbitru.... nu se folosește de numeroasele posibilități care i se oferă pentru a atinge scopul și atunci trebuie să suporte și consecințele.... un parcurs reînnoit prin întreaga creație. Odată ce își va atinge cu siguranță țelul, dar ființa însăși determină durata în care va fi legată, căci Dumnezeu i-a dat liberul arbitru, pe care îl și respectă, pentru ca ea să devină perfectă....
Amin
Traducător
성장과정. 의무의 법. 자유의지의 단계.
어떤 것도 목적과 목표가 없는 것은 없다. 모든 것이 하나님에 의해 창조되었고 목적을 성취하기 위해 존재하게 되었다. 그러므로 모든 것에는 그의 목적이 있고, 어떤 방식으로든 목적을 달성하기 위해 섬겨야 한다. 가장 작은 창조물과 가장 작은 생명체도 그의 과제를 가지고 있고, 이 과제를 수행해야만 하고, 어느 정도 수행하도록 강요를 받는다. 왜냐면 창조된 모든 것은 자연법칙의 지배를 받기 때문이다. 즉 불법으로 행할 수 없기 때문이다.
그럼에도 불구하고 의무의 법 아래 행한 일은 어떤 의미에서 섬기는 일이다. 왜냐면 이 일이 항상 다른 창조물에게 유익을 주고 창조물을 생성하고 유지하는 일에 필요하기 때문이다. 그러므로 온 우주에서 목적이 없이 사명이 없이 창조된 창조물은 없고, 최종 목적과 사명은 영적인 존재를 자유롭게 만드는 일이다. 그러므로 모든 창조물이 영원으로부터 하나님의 지혜로운 계획대로 이 목적과 사명을 이루는 일에 기여를 한다. 전체 창조물은 단지 영적인 존재를 구원할 목적으로 생성되었고, 모든 각각의 창조물은 의무 법 아래 이런 목적을 따른다.
그러나 실제 하나님의 창조물이지만 그의 생각과 의지하고 행하는 일이 의무의 법칙의 지배를 받지 않는 사람은 다르다. 외적인 사람인 육체적 형체는 실제 아직 의무의 법의 지배를 받는다. 왜냐면 육체가 아직 성장의 시작 단계에 있는 영적인 존재들로 구성되어 있기 때문이다. 그러나 사람의 혼은 어느정도 자유를 가지고 있고, 자신의 의지에 따라 성장할 수 있고 그러므로 하나님의 모든 법에 종속을 받지 않는다. 그럴지라도 혼의 성장과 이 땅의 물질의 속박에서 해방되는 일이 적극적으로 섬기는 일에 참여하려는 혼의 의지에 달려 있다. 그러므로 다시 섬기는 일이 혼이 이 땅의 존재하는 진정한 목적이다. 혼이 섬기는 일을 하도록 강요받지 않기 때문에 혼 안에서 섬기는 일을 하게 하는 가장 확실한 원동력인 사랑이 성장해야만 한다.
끝없이 긴 시간 동안 의무의 법 이래 이루어지고 성취된 일이 이제 인간으로서 그의 면류관이 되야 한다. 그러나 자유의지로 되야 한다. 인간은 사랑으로 섬겨야 한다. 이를 통해 묶인 상태에서 완전히 자유롭게 되야 한다. 영적인 존재는 묶인 상태를 사슬로 느끼고, 자신이 원래 가졌던 힘과 빛의 풍부함에 대한 제한으로 느낀다. 인간의 혼이 이 땅에서 목표를 달성하려는 진지한 의지가 있다면, 혼은 이 땅의 목표를 달성할 수 있다. 그러나 하나님이 혼에게 혼이 자신을 택하거나 혼을 자유롭지 못하게 했고 그러므로 그를 벗어나야만 하는 자신의 대적자를 택할 의지의 자유를 주었고, 그러므로 혼이 목표를 달성할 의무는 없다. 섬기는 사랑이 끝없이 긴 감옥 생활로부터 자유롭게 되는 열쇠이다.
(1951년 5월 6일) 존재가 모든 창조물을 거치는 긴 과정 동안 하나님의 뜻대로 행해야 했던 일을 이제 마지막 단계에서 자유의지로 행해야 하고 사랑으로 섬겨야 한다. 이를 통해 자신의 신적인 기원을 증명한다. 왜냐면 사랑이 신적인 존재임을 보여주고 존재를 원래 초기에 그랬던 것처럼 다시 형성시키고, 존재가 교만으로 자유의지로 포기했던 것을 다시 취하기 때문이다. 사람이 사랑으로 섬기면, 하나님을 향한 그의 죄가 해결이 되고, 죄의 상태에서 벗어나 자신이 떠났던 하나님을 다시 찾게 된다. 그는 자신의 자녀권을 깨닫고 아버지와 올바른 관계를 맺기를 갈망하게 된다. 그는 사랑을 통해 올바른 하나님의 자녀가 될 것이다. 그러나 모든 일은 자유의지로 이루어져야만 하고, 이 일이 그가 절대적으로 합격해야만 하는 그의 이 땅의 삶의 시험이다.
인간은 목표에 도달할 수 있다. 왜냐면 그가 모든 면에서 하나님의 도움을 받기 때문이다. 그러나 그가 인간 단계에서 위로 성장하는 대신 가만히 있거나 심지어 퇴보하면, 그는 또한 의무 단계 아래 아주 긴 성장과정을 헛되이 간 것으로 만들 수 있다. 그러면 그가 다시 자유의지를 남용한 것이다. 그는 목표를 달성하도록 그에게 주어진 많은 기회를 활용하지 않은 것이고 그러면 그는 모든 창조물을 거치는 과정을 다시 거치는 그의 결과를 감당해야만 한다. 그는 언젠가 반드시 자신의 목표에 도달할 것이다. 그러나 존재가 스스로 자신이 묶임을 받는 기간을 정한다. 왜냐면 하나님이 그에게 자유의지를 주었고, 하나님이 존재가 온전하게 될 수 있도록 존재의 자유의지를 존중하기 때문이다.
아멘
Traducător