• Înapoi

Pretutindeni răsună vocea lui Dumnezeu.... Seriozitatea timpului....

Trăiți într-o perioadă excepțional de serioasă și atenția vă este atrasă în mod constant, deoarece nu este vorba despre dezvoltarea pământească a istoriei lumii, ci despre dezvoltarea spirituală a oamenilor, pe care ar trebui să o recunoașteți ca fiind în pericol, având în vedere că se apropie sfârșitul. Trebuie să recunoașteți voi înșivă că evenimentele extraordinare vă atrag gândurile spre problemele spirituale; trebuie să recunoașteți, de asemenea, că indicațiile timpului sfârșitului coincid cu profețiile vechi referitoare la sfârșit și, prin urmare, trebuie să le acordați atenție și să vă amintiți cu recunoștință de Cel care vă îndeamnă și vă avertizează. Trebuie să iei în serios fiecare indiciu și să consideri toate evenimentele pământești ca fiind legate de procesul de dezvoltare a oamenilor.... Trebuie să știți că orice eveniment este doar un mijloc de a determina ființa umană să lucreze asupra sufletului său, astfel încât să vină de bună voie la Dumnezeu... Momentul este atât de serios, deoarece efectul schimbării ființei umane pe Pământ este de maximă importanță, deoarece timpul pământesc ratat sau folosit greșit nu mai poate fi recuperat, dar nimeni nu este scutit de responsabilitate. Dar toate îndemnurile și avertismentele sunt posibile doar în măsura în care nu înseamnă o constrângere de a crede. Ele indică, cu siguranță, sfârșitul, pe Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor, dar nu dovedesc nimic și de aceea sunt puțini cei care recunosc prin semne apropierea sfârșitului și care se dedică lui Dumnezeu, conștienți de greutățile spirituale. Aceștia ar trebui să vorbească în numele lui Dumnezeu și al Împărăției Sale, ar trebui să încerce să transmită credința lor convinsă semenilor lor, ar trebui să fie mereu în contact cu Tatăl lor din veșnicie și să accepte îndemnurile și avertismentele pentru a le transmite celor care sunt încă îndepărtați de Dumnezeu. Cine are ochi să vadă, să vadă, și cine are urechi să audă, să audă.... Vocea lui Dumnezeu sună peste tot, lucrarea Lui poate fi văzută peste tot, iar oamenii sunt influențați mental de sus peste tot.... Cu toate acestea, voința lor este liberă, iar Dumnezeu nu influențează pe nimeni sub constrângere, chiar dacă o experiență extraordinară dezvăluie în mod vizibil lucrarea lui Dumnezeu. Distanța față de sfârșit va deveni din ce în ce mai mică, semnele vor crește, iar acest lucru va face ca toată lumea să recunoască și să creadă cu ușurință; iar dacă voința ființei umane este bună, ea nu se va împotrivi și nu-și va închide mintea la aceste indicații. Căci Dumnezeu lucrează cu harul Său pretutindeni, pretutindeni se aprind mici luminițe ale căror raze pot fi pătrunzătoare dacă nu sunt întunecate de însăși ființa umană, de refuzul ei de a se expune la efectul razelor.... Și binecuvântat este cel care urmează o astfel de rază de lumină și nu are nevoie să meargă prin vremurile de sfârșit în întuneric.... El va lua calea cea bună, care duce în siguranță la țintă, care duce la Dumnezeu, Tatăl său din veșnicie....

Amin

A voz de Deus ressoa em todo o lado.... Seriedade dos tempos....

Vive numa época excepcionalmente séria e a sua atenção é constantemente atraída para ela porque não se trata do desenvolvimento terreno da história mundial, mas do desenvolvimento espiritual das pessoas, que deve ser reconhecido como estando em perigo, tendo em vista o fim que se aproxima. Tendes de admitir que acontecimentos extraordinários atraem os vossos pensamentos para problemas espirituais; tendes também de admitir que as indicações do fim dos tempos coincidem com profecias antigas relativas ao fim, e assim tendes de lhes prestar atenção e, felizmente, recordar Aquele que vos admoesta e adverte. Deve levar cada dica a sério e considerar todos os acontecimentos terrenos como estando ligados ao processo de desenvolvimento das pessoas.... Deve saber que cada evento é apenas um meio de induzir o ser humano a trabalhar na sua alma para que ele se esforce voluntariamente por Deus.... O tempo é tão grave porque o efeito da mudança terrena do ser humano é da maior importância, porque o tempo terreno perdido ou mal utilizado já não pode ser compensado, mas ninguém é poupado à responsabilidade. Mas todas as admoestações e advertências só são possíveis de uma forma que não signifique uma compulsão a acreditar. Apontam certamente para o fim, para o Criador e Sustentador de todas as coisas, mas não provam nada, e é por isso que existem apenas algumas pessoas que reconhecem o fim que se aproxima pelos sinais e que se dedicam a Deus na consciência das dificuldades espirituais. Estes devem falar por Deus e pelo Seu reino, devem tentar transmitir a sua fé convicta aos seus semelhantes, devem estar sempre em contacto com o seu Pai da eternidade e aceitar as advertências e admoestações, a fim de as transmitir àqueles que ainda estão distantes de Deus. Quem tem olhos para ver, deixe-o ver, e quem tem ouvidos para ouvir, deixe-o ouvir.... A voz de Deus soa em todo o lado, o Seu trabalho pode ser visto em todo o lado, e as pessoas são mentalmente influenciadas de cima em todo o lado.... No entanto, a sua vontade é livre e Deus não influencia ninguém sob coacção, mesmo que uma experiência extraordinária revele visivelmente o trabalho de Deus. A distância a partir do fim tornar-se-á cada vez menor, os sinais aumentarão, e isto facilitará a todos o reconhecimento e a crença; e se a vontade do ser humano for boa ele não resistirá e fechará a sua mente a estas indicações. Porque Deus trabalha com a Sua graça em toda a parte, pequenas luzes brilham por toda a parte cujos raios podem ser penetrantes se não forem obscurecidos pelo próprio ser humano, pela sua falta de vontade de se expor ao efeito dos raios.... E bendito aquele que segue um tal raio de luz e não precisa de andar pelo fim dos tempos na escuridão.... Ele tomará o caminho certo que conduz em segurança ao objectivo, que conduz a Deus, seu Pai desde a eternidade...._>Ámen