• Înapoi

Trup, suflet și spirit.... Explicație....

Relația dintre trup, suflet și spirit este de neînțeles pentru oameni și, prin urmare, funcționarea spiritului este, de asemenea, dificil de explicat acestora. Spiritul se află în opoziție cu trupul, în timp ce sufletul se află între cele două, astfel că el trebuie, ca să spunem așa, să se decidă pentru trup sau pentru spirit, dar nu se poate întoarce niciodată spre amândouă. La începutul întrupării sale ca ființă umană, sufletul este complet devotat trupului, de aceea se străduiește să îndeplinească toate dorințele trupului, adică să gândească, să simtă și să vrea.... sufletul ființei umane.... este doar în acord cu trupul, care, fiind încă materie în sine, caută și el să se unească cu materia. Astfel, omul va avea o dorință pentru bunuri materiale, deoarece acestea sunt întruchiparea a ceea ce îi face plăcere trupului. Prin urmare, spiritul este aproape ineficient, sufletul nu ascultă ceea ce îi cere spiritul; el nu se poate afirma, deoarece trupul are încă preponderența și ocupă pe deplin sufletul, dominându-i astfel simțurile și aspirațiile. Dar sufletul poate recunoaște și el inutilitatea lucrurilor pământești, poate considera dorința trupului ca fiind lipsită de importanță, poate cere de la viața pământească mai mult decât simple bunuri materiale.... atunci spiritul își intră în drepturi.... El se exprimă acum către suflet și este ascultat de acesta. Sufletul începe să ia o altă direcție, nu mai revendică pentru trup, ci se străduiește pentru bunuri spirituale, se lasă învățat, adică acceptă fără contradicție ceea ce îi transmite spiritul, ba chiar se simte fericit și acordă tot mai puțină atenție trupului său sau caută și el să-l încline spre ceea ce cere spiritul de la suflet.... să renunțe la materia pământească în schimbul bunurilor spirituale. Acum că spiritul a triumfat asupra trupului, atât spiritul cât și trupul caută să câștige sufletul pentru ei înșiși. Și de îndată ce spiritul reușește să suprime dorințele trupului, el este învingător.... Dar ce se înțelege prin spirit?....

Spiritul este divinul din ființa umană, este ceea ce marchează ființa umană ca fiind creatura lui Dumnezeu, spiritul este legătura care leagă ființa umană de Tatăl-Spirit din eternitate. Este conștiința în om de a fi veșnic unit cu Tatăl din veșnicie. De îndată ce intră în acțiune, ființa umană se recunoaște pe sine ca fiind o creatură a lui Dumnezeu, înainte de aceasta, ea este conștientă doar de sine ca ființă vie care vrea să obțină de la viață tot ceea ce aceasta îi oferă. Dar atunci când omul se recunoaște pe sine, atunci lumea nu mai este nimic pentru el, atunci caută bunuri superioare, atunci gândurile sale sunt îndreptate spre împărăția spirituală, atunci caută să intre în contact cu Cel care i-a dat viață, atunci gândirea sa este corectă, iar voința și acțiunile sale corespund voinței divine. Atunci va lucra în ființa umană spiritul de la Dumnezeu, căruia sufletul i se predă acum pentru a fi călăuzit și instruit, astfel încât trupul, sufletul și spiritul să devină acum una și să caute unirea cu Dumnezeu, deoarece spiritul din ființa umană îndeamnă în mod constant spre Tatăl-Spirit, cu Care este și va rămâne indisolubil unit pentru eternitate....

Amin

Lichaam, ziel en geest - Opheldering

Het is onbegrijpelijk voor de mensen in welke verhouding lichaam, ziel en geest tot elkaar staan, en daarom is ook de uiting van de geest voor hen moeilijk te verklaren. De geest staat tegenover het lichaam terwijl de ziel tussen beide in staat, dus als het ware tussen het lichaam of de geest moet kiezen maar zich nooit op beide kan richten. De ziel is bij de belichaming als mens het lichaam geheel toegewijd. Zij beijvert zich dus alle wensen van het lichaam te vervullen, dat wil zeggen: denken, voelen en willen van de ziel zijn op het lichaam gericht dat zelf nog uit materie bestaat en waarmee zij zich probeert te verenigen. En daarom zal de mens alleen verlangen hebben naar materiële goederen, omdat deze behoren tot wat het lichaam behaagt. De geest komt dus helemaal niet tot zijn recht, want de ziel luistert niet naar wat de geest van haar verlangt. Hij kan zich niet laten gelden omdat het lichaam nog voorrang heeft en geheel beslag legt op de ziel, dus haar gezindheid en streven beheerst.

Maar de ziel kan ook de waardeloosheid van aardse zaken herkennen en het lichamelijke begeren als onbeduidend beschouwen. En zij kan van het leven meer verlangen dan alleen aardse goederen, dan komt de geest tot zijn recht, dan openbaart de geest zich aan de ziel en wordt door haar aangehoord. Dan begint de ziel een andere richting in te slaan en verlangt nu niets meer voor het lichaam, maar streeft geestelijke goederen na. Zij laat zich onderrichten, dat wil zeggen: zij neemt zonder tegenspraak aan wat de geest haar te zeggen heeft. Ja, zij voelt zich gelukkig en slaat steeds minder acht op het lichaam of zij tracht het lichaam meer gewillig te maken voor wat de geest van de ziel verlangt, namelijk de aardse materie op te geven en te verwisselen voor geestelijke goederen. Dan heeft de geest gezegevierd over het lichaam, want beide, geest en lichaam, proberen de ziel voor zich te winnen, en als het de geest gelukt de wensen van het lichaam te verdringen, dan is hij overwinnaar.

Maar wat is onder "geest" te verstaan? De geest is het goddelijke in de mens dat de mens als goddelijk schepsel kenmerkt. De geest is de band die de mens verbindt met de Vadergeest van eeuwigheid. Het is het bewustzijn in de mens, voor eeuwig met de Vadergeest verbonden te zijn. Zodra hij in actie komt beseft de mens pas dat hij een schepsel van God is - voordien is hij zich alleen maar als levend wezen bewust, dat alles uit het leven wil halen wat het te bieden heeft. Beseft de mens echter wie hij is, dan betekent de wereld niets meer voor hem, dan zoekt hij goederen van hogere waarde en dan zijn z'n gedachten op het geestelijke rijk gericht. Dan tracht hij in verbinding te treden met Hem die hem het leven gaf, dan is zijn denken juist en zijn willen en handelen ook overeenkomstig de goddelijke wil. En dan werkt de geest uit God in de mens, waaraan de ziel zich dan overgeeft om geleid en onderwezen te worden opdat lichaam, ziel en geest één kunnen worden en de verbinding met God zoeken, want de geest stuurt onophoudelijk op de Vadergeest aan, met wie hij verbonden is en blijft tot in alle eeuwigheid.

Amen