• Înapoi

Întinderea lucrărilor de distrugere....

Voi, oamenii, nu vă puteți imagina încă amploarea actului de distrugere din voia lui Dumnezeu, pentru că va depăși tot ceea ce a fost vreodată. Țările și mările se vor schimba, râurile vor ieși din matcă, iar imaginile vor fi create astfel încât oamenii vor crede că au fost transportați în alte regiuni, ceea ce va provoca deja un haos de nedescris, deoarece oamenii nu se vor mai putea găsi unii pe alții. Ei vor rătăci fără odihnă până când se vor găsi oameni cu voință puternică care vor încerca să facă ordine și să aibă grijă de cei slabi. Greutățile vor fi atât de mari încât numai dragostea le poate îndura, iar acolo unde unul este activ pentru celălalt, se va simți curând ușurarea și ajutorul, care le va fi acordat în mod vizibil de Sus. Oricine se întoarce la Dumnezeu și Îl cheamă în inima sa va fi ajutat, pentru că atunci Dumnezeu se va arăta cu dragostea și atotputernicia Sa atât de clar, încât credincioșilor slabi le va fi ușor să ajungă la o credință fermă, iar acest timp este un timp de har pentru cel necredincios, în care el se poate schimba încă ușor în fața aparențelor care se bazează pe puterea credinței.... Aceste fenomene vor da tuturor de gândit, dar numai cei care sunt dispuși să creadă vor beneficia de ele, în timp ce ceilalți vor vorbi doar despre coincidențe și vor înfrunta cu amărăciune marile adversități, vor respinge un Creator sau vor condamna acțiunile acestuia. Măreția nenorocirii nu-i poate aduce la realitate, ei încearcă să-și explice totul în mod natural și resping complet legăturile spirituale. De asemenea, ei rămân duri și insensibili față de experiența semenilor lor și nu se tem să îmbunătățească situația pentru ei înșiși în detrimentul semenilor lor care sunt prea slabi pentru a se apăra. Neliniștea va fi peste tot unde Dumnezeu a vorbit, iar El va vorbi acolo unde este cea mai mare neliniște spirituală, pentru ca supraviețuitorii să primească un semn de avertizare, pentru ca timpul până la sfârșit să poată fi folosit și, de asemenea, pentru ca oamenii din țările neafectate să-și vină în fire în fața dezastrului, care este prea imens pentru a fi ignorat. Căci întreaga omenire va fi cuprinsă de teama că dezastrul natural se va repeta și ar putea duce la distrugerea completă a Pământului. Acest lucru se va întâmpla într-adevăr, dar nu imediat după dezastrul natural. Cu toate acestea, teama de acest lucru este salutară pentru mulți, deoarece gândul la o moarte subită și la viața de după moarte va fi trezit în mulți oameni și poate determina o schimbare în modul lor de viață. Lumea va dori să intervină, dar nu va putea să o facă în măsura în care ar fi necesar ajutorul. Cu toate acestea, fiecare persoană dispusă să iubească și să ajute va fi binecuvântată de Dumnezeu, căci marile adversități vor veni peste oameni pentru ca aceștia să-și înmoaie inima și să facă dreptate în ceea ce privește sarcina lor reală, pentru ca ei să lucreze pe Pământ cu dragoste pentru a ajunge la maturitatea sufletului. Atâta timp cât oamenii se ocupă doar de ei înșiși, vor rămâne în iubirea de sine și nu vor progresa spiritual. Cu toate acestea, adversitatea semenilor lor poate stimula activitatea lor de iubire și atunci ei vor împlini voia lui Dumnezeu și, astfel, sarcina lor pământească.... Atunci chiar și cea mai mare adversitate este o binecuvântare și își îndeplinește scopul....

Amin

Ausmaß des Zerstörungswerkes....

In welchem Ausmaß der Zerstörungsakt im Willen Gottes vor sich gehen wird, davon könnet ihr Menschen euch noch keine Vorstellung machen, denn es wird alles übertroffen, was je gewesen ist. Länder und Meere werden sich verändern, Flüsse werden aus den Ufern treten und so Bilder geschaffen werden, daß die Menschen sich in andere Gegenden versetzt glauben und dadurch schon ein unbeschreibliches Chaos entsteht, weil die Menschen einander nicht mehr finden. Ohne Ruhe werden sie umherirren, bis sich willensstarke Menschen finden, die Ordnung zu schaffen suchen, und sich der schwachen Menschen annehmen. Es wird die Not so groß sein, daß nur allein Liebe sie ertragen läßt, und wo einer für den anderen tätig ist, wird auch bald Erleichterung und Hilfe zu spüren sein, die ihnen sichtlich von oben zuteil wird. Wer sich nun an Gott wendet und Ihn im Herzen anrufet, dem wird geholfen werden, denn nun zeigt Sich Gott mit Seiner Liebe und Allmacht so deutlich, daß es den Schwachgläubigen leicht wird, einen festen Glauben zu erlangen, und diese Zeit ist für den Ungläubigen eine Gnadenzeit, wo er sich noch leicht wandeln kann angesichts der Erscheinungen, die in der Kraft des Glaubens begründet sind.

Diese Erscheinungen werden allen zu denken geben, doch nur allein der Glaubenswillige wird seinen Nutzen daraus ziehen, während die anderen stets nur von Zufall sprechen und verbittert der großen Not gegenüberstehen, einen Schöpfer ablehnen oder Sein Handeln verurteilen. Die Größe des Unglücks kann sie nicht zur Besinnung bringen, alles suchen sie sich natürlich zu erklären, und geistige Zusammenhänge lehnen sie gänzlich ab. Sie bleiben auch hart und gefühllos dem Erleben des Mitmenschen gegenüber und scheuen sich nicht, sich selbst die Lage zu verbessern auf Kosten der Mitmenschen, die zu schwach sind, sich zu wehren. Not wird überall sein, wo Gott gesprochen hat, und sprechen wird Er dort, wo größte geistige Not ist, auf daß die Überlebenden ein Warnzeichen erhalten, damit die Zeit bis zum Ende genützet werden kann und auch die Menschen der nicht betroffenen Länder zur Besinnung kommen angesichts der Katastrophe, die zu gewaltig ist, um außer acht gelassen werden zu können. Denn es wird die gesamte Menschheit von Angst erfaßt werden, daß sich die Naturkatastrophe wiederholt und eine völlige Zerstörung der Erde zur Folge haben könnte. Diese wird zwar kommen, jedoch nicht unmittelbar nach der Naturkatastrophe. Die Angst davor aber ist heilsam für viele, wird doch der Gedanke an ein plötzliches Ableben und an das Leben nach dem Tode in vielen Menschen rege und kann einen Wandel der Lebensführung zeitigen. Die Welt wird helfend eingreifen wollen, doch in dem Ausmaß es nicht können, wie Hilfe erforderlich wäre. Dennoch wird jeder liebe- und hilfswillige Mensch von Gott gesegnet sein, denn die große Not kommt darum über die Menschen, daß sie ihre Herzen erweichen und ihrer eigentlichen Aufgabe gerecht werden, daß sie in Liebe wirken auf Erden, um die Seelenreife zu erlangen. Solange die Menschen nur sich selbst versorgen, stehen sie in der Eigenliebe und schreiten geistig nicht vorwärts. Die Not der Mitmenschen aber kann ihre Liebetätigkeit rege werden lassen, und dann erfüllen sie den Willen Gottes und also ihre Erdenaufgabe.... Dann ist auch die größte Not von Segen, und sie erfüllet ihren Zweck....

Amen