• Înapoi

Parabola Bunului Păstor....

Vă voi da o parabolă și veți învăța din ea cum vreau să fie înțeles Cuvântul Meu. Copiii Mei pământești se aseamănă cu o turmă de oi împrăștiate care, din cauza voinței rele a unui dușman, au fost alungate din cercul vizual al păstorului și împrăștiate în toate direcțiile. Și acum, păstorul, pentru că își iubește oile, pleacă în căutarea lor; le caută în cele mai ascunse colțuri, urcă munții, coboară în defileuri de munte, cheamă și atrage și nu se odihnește până nu-și adună din nou turma. El ajută oile care s-au rătăcit și nu se mai pot întoarce singure, merge departe acolo unde ele s-au rătăcit deja prea mult, ia pe umeri oile obosite și le duce înapoi, nu lasă niciuna dintre ele în voia sorții, în voia dușmanului, ca să i le fure și să le pună sub stăpânirea propriei turme. Căci el își cunoaște oile, iar oile lui îl cunosc și îi urmează glasul. Și inima bunului păstor se bucură când și-a regăsit toate oile, când staulul lui adăpostește toată turma lui, când fiecare oaie pierdută și-a găsit drumul spre casă.... Sunteți cu toții oile Mele, faceți parte din turma Mea, care, totuși, are cale liberă și, prin urmare, se poate rătăci și ea dacă se străduiește să atingă un alt scop decât pe Mine. Păstorul ostil este adversarul Meu care încearcă să vă îndepărteze de Mine. Și el va reuși adesea.... Oile Mele se abat de pe calea pe care Eu merg cu turma Mea, ele caută să urce pe culmi.... Voi, oamenii, căutați onoarea și bogăția și pentru acestea vă abateți de la cale, cădeți în râpe și abisuri, viciile și dorințele lumii vă iau captivi, pas cu pas vă scufundați în adâncuri și puteți fi recunoscători dacă vă împotmoliți în garduri și tufișuri.... dacă mai apar în voi mici îndoieli, nu le scuturați și astfel rămâneți feriți de cea mai adâncă cădere până la venirea Mântuitorului vostru. Alții pășesc din nou pe un teren străin, se rătăcesc și nu mai găsesc drumul înapoi spre staulul lor.... aceștia sunt oamenii care rătăcesc fără chibzuință prin viața pământească, care sunt beneficiarii unor acțiuni care nu corespund voinței Mele, dar care le aduc mari avantaje pământești. Ei nu cred că sunt răi, sunt călduți, nu sunt nici întorși de la Mine, nici spre Mine, merg prin valea pământească fără să fie conștienți de sarcina lor pământească, trebuie să fie speriați și alungați înapoi pentru ca să fugă din nou în brațele Mele, Care, ca un păstor bun, sunt întotdeauna gata să-i primesc. Pretutindeni trebuie să-mi caut oile care s-au pierdut, chemarea Mea trebuie să pătrundă pretutindeni și de aceea glasul Meu trebuie să răsune din nou și din nou.... De fiecare dată trebuie să vin la oameni prin Cuvânt și să-i chem acasă, în casa Tatălui. Cuvântul Meu este chemarea bunului păstor, Cuvântul Meu este transmis oamenilor cu iubire, Cuvântul Meu pătrunde în fiecare colțișor, oriunde intră în inimile oamenilor. Și oricine nu ascultă chemarea Mea se va coborî tot mai jos sau se va scufunda tot mai adânc.... Și totuși, brațul bunului păstor va ajunge la el într-o zi, chiar dacă vremurile trec încă peste el.... Într-o zi chiar și omul care s-a împotrivit mult timp se va întoarce la Mine.... într-o zi va obosi de drumul său greșit și se va lăsa ridicat pe umerii Mei, într-o zi și el va urma de bunăvoie Păstorul cel bun, sunetul glasului Său îl va atrage.... îl va recunoaște ca fiind vocea Tatălui și Mă va urma, iar Eu îl voi conduce în casa Tatălui și îi voi pregăti o masă de bucurie că am regăsit ceea ce era pierdut....

Amin

Parábola do Bom Pastor....

Vou dar-vos uma parábola e aprenderão com ela como quero que a Minha Palavra seja compreendida. Os meus filhos terrenos assemelham-se a um rebanho de ovelhas dispersas que, através da má vontade de um inimigo, foram expulsas do círculo de visão do pastor e dispersas em todas as direcções. E agora o pastor, porque ama as suas ovelhas, vai em busca delas; procura-as nos recantos mais escondidos, sobe montanhas, desce a abismos de montanha, chama e atrai e não descansa enquanto não tiver o seu rebanho novamente reunido. Ele ajuda as ovelhas que se afastaram e já não podem regressar sozinhas, vai longe onde já se afastaram demasiado, leva as ovelhas cansadas nos seus ombros e leva-as de volta, não deixa nenhuma delas à sua sorte, ao seu inimigo, para que as possa roubar-lhe e colocá-las debaixo do seu próprio rebanho. Pois ele conhece as suas ovelhas, e as suas ovelhas conhecem-no e seguem a sua voz. E o coração do bom pastor regozija-se quando reencontra todas as suas ovelhas, quando o seu estábulo detém todo o seu rebanho, quando todas as ovelhas perdidas encontram o seu caminho para casa.... Vocês são todos Minhas ovelhas, pertencem ao Meu rebanho que, no entanto, têm liberdade de circulação e, portanto, também podem desviar-se se lutarem por um objectivo diferente de Mim. O pastor hostil é o meu adversário que tenta desviar-vos de Mim. E terá frequentemente sucesso.... As minhas ovelhas afastam-se do caminho onde ando com o meu rebanho, procuram subir as alturas.... Vocês, humanos, procuram honra e riqueza e por estas se desviam do caminho, caem em ravinas e abismos, os vícios e desejos do mundo levam-vos cativos, passo a passo afundam-se nas profundezas e podem ficar gratos se ficarem presos em sebes e matagais.... se ainda surgirem pequenas desconfianças em vós, não os sacodem e assim permanecem protegidos da queda mais profunda até que o vosso Salvador chegue. Outros pastam novamente em terreno estranho, perdem-se e já não conseguem encontrar o seu caminho de volta ao seu estábulo.... estas são as pessoas que vagueiam sem pensar pela vida terrena, que são beneficiárias de acções que não correspondem à Minha vontade, mas que lhes conferem uma grande vantagem terrena. Não se acham maus, são tépidos, não se afastam de Mim nem se voltam para Mim, caminham pelo vale terrestre sem terem consciência da sua tarefa terrena, devem ser assustados e perseguidos para que voltem a fugir para os Meus braços, que como bom pastor está sempre pronto para os receber. Por todo o lado tenho de procurar as Minhas ovelhas que se perderam, a Minha chamada tem de penetrar em todo o lado e por isso a Minha voz tem de soar uma e outra vez.... Uma e outra vez tenho de vir às pessoas na Palavra e chamá-las de volta à casa do Pai. A Minha Palavra é o chamado do bom pastor, a Minha Palavra é transmitida às pessoas com amor, a Minha Palavra penetra em todos os recantos e recantos onde quer que entre nos corações humanos. E qualquer pessoa que não atenda à Minha chamada descerá cada vez mais ou afundar-se-á cada vez mais.... E, no entanto, o braço do bom pastor irá chegar até ele um dia, mesmo que o tempo ainda passe por cima.... Um dia até o homem que há muito resiste voltará para Mim.... um dia ele estará cansado dos seus erros e deixar-se-á levantar nos Meus ombros, um dia ele também seguirá de bom grado o bom Pastor, o som da Sua voz vai seduzi-lo.... ele reconhecê-lo-á como a voz do Pai e seguir-me-á, e eu conduzi-lo-ei à casa do Pai e preparar-lhe-ei uma refeição por alegria que encontrei novamente o que estava perdido...._>Ámen