• Înapoi

Ceasul morții.... Explicație pentru suferință....

Nu știți niciodată care va fi sfârșitul vostru și, de aceea, ar trebui să apelați zilnic la mila lui Dumnezeu pentru a se întoarce la voi în ceasul morții. Chiar dacă trăiți în conformitate cu voia lui Dumnezeu, sfârșitul vostru poate fi unul dificil dacă este menit să vă purifice complet și să vă facă liberi pentru eternitate. Înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu se aplică până în ultimul ceas pe acest Pământ, iar dacă sufletele voastre sunt încă capabile să se schimbe, vi se va da încă ocazia în ceasul morții. Și de aceea, oamenii supuși lui Dumnezeu trebuie adesea să sufere fizic, iar oamenii nu pot găsi o explicație pentru aceasta, pentru că nu sunt capabili să recunoască iubirea lui Dumnezeu în ea, și totuși, iubirea divină le oferă oamenilor această suferință pentru că este cel mai bun mijloc de maturizare care, într-un timp scurt, poate totuși să câștige sufletului gradul care permite luminii să strălucească în lumea de dincolo, iar sufletul îi mulțumește Creatorului său atunci când a devenit liber și recunoaște marea iubire și milă a lui Dumnezeu. Și astfel, orice suferință trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu, și chiar și sfârșitul este unul fericit dacă este însoțit de suferință, chiar dacă ființei umane nu i se pare așa, căci sufletul se desprinde cu siguranță de trup cu durere, dar se ridică imediat în împărăția spiritelor fericite, părăsește Pământul nu numai fizic, ci și spiritual, și ia cu el și substanțele mature ale trupului, căci fiecare grad de suferință pe Pământ dizolvă învelișul care încă mai înconjoară sufletul. Și binecuvântată este ființa umană care poate să se elibereze complet de substanțele spirituale imature în timp ce se află încă pe Pământ.... a folosit viața pământească pentru răscumpărare și nu se mai răzvrătește împotriva voinței lui Dumnezeu. În ceasul morții, el se va lupta cu siguranță pentru pacea sufletului, dar nu va simți niciodată că suferința fizică este nejustificată, deoarece sufletul său știe că va avea un sfârșit, că și suferința fizică are un sfârșit și că sufletul își va trage foloase din ea, chiar dacă atunci nu va mai fi capabil să transmită această cunoaștere trupului. Dar trupul se separă de suflet de îndată ce simte perfecțiunea acestuia, pentru că atunci își îndeplinește sarcina de a fi acordat o ședere acestui suflet. Ceasul morții poate fi dificil pentru voi toți, dar poate fi și o adormire fericită pentru voi, pentru a vă trezi apoi în împărăția luminii, atunci când nu mai are nevoie de suferință, când a găsit deja unirea cu Dumnezeu pe Pământ și El îl ia acum acasă în împărăția Sa, în casa Tatălui vostru, pentru a vă face fericiți. Dar nu știți care va fi sfârșitul vostru și de aceea cereți-i lui Dumnezeu milă, cereți-i harul și puterea, dacă Dumnezeu vă mai cere suferință, și veți îndura și voi ceasul morții, doar trupul va suferi, dar sufletul va părăsi trupul plin de bucurie și se va înălța în sferele de lumină....

Amin

La hora de la muerte física. El porqué de los sufrimientos

Nunca sabréis cómo será vuestro final. Por eso os conviene que diariamente pidáis a la Misericordia de Dios que en vuestra hora de la muerte se dirija a vosotros. Aunque viváis conforme a la Voluntad de Dios, vuestro final puede resultar pesado - si debe servir para depuraros del todo y para haceros eternamente libres.

La Sabiduría y el Amor de Dios os están consagrados hasta incluso a la última hora en esta Tierra; y mientras vuestras almas todavía estén capaces de cambiar, tendréis oportunidades para ello hasta en la misma hora de la muerte. Por eso, frecuentemente, incluso hombres devotos a Dios tienen que sufrir corporalmente y nadie se puede explicar el porqué, porque en algo así no pueden reconocer el Amor de Dios... Pero aun así el Amor divino les aplica estos sufrimientos por ser el mejor medio para la maduración que puede facilitar al alma aquel grado que en el Más Allá le permite que le penetre la Luz. El día en que el alma se haya vuelto libre y reconozca el gran Amor y la gran Misericordia de Dios lo va a agradecer a su Creador.

De modo que todos los sufrimientos deben ser reconocidos como pruebas del Amor de Dios; incluso el mismo final acompañado de sufrimiento es bienaventurado, aunque a los hombres no lo parezca. Aunque el alma se separe del cuerpo con dolores, en seguida se levanta hacia lo Alto en el Reino de los espíritus bienaventurados, y abandona la Tierra no solamente espiritualmente sino también corporalmente; pues también lleva con ella todas las sustancias maduradas del cuerpo, porque cada grado de sufrimiento en la Tierra disuelve la envoltura que todavía encierra al cuerpo. ¡De modo que bienaventurado es el hombre que ya en tiempos de vida en la Tierra puede deshacerse de todo lo espiritual inmaturo!

Él ha aprovechado de su vida terrenal para su redención y ya no se rebela contra la Voluntad de Dios. Aunque en la hora de la muerte tenga que luchar por la paz del alma, no considerará el sufrimiento corporal como injustificado; porque su alma sabe que se está acercando el final, que también el sufrimiento corporal tiene su fin y que ella saca su reconocimiento de todo ello - aunque ya no esté en condiciones para comunicarlo a su cuerpo. Este, tan pronto como siente la perfección de su alma, se separa de ella porque entonces ya ha cumplido con su tarea de servirle de receptáculo.

También para todos vosotros la hora de la muerte puede ser pesada... pero también puede ser para todos un “dormirse” bienaventurado para luego despertaros en el Reino de Luz - si el alma ya no precisa de sufrimiento alguno... si ya en la Tierra ha encontrado la unión con Dios... y Él ahora la busca para llevarla a su Reino, a vuestra Casa paternal, para haceros bienaventurados.

Pero dado que no sabéis cómo será vuestro final, ¡rogad a Dios por Compasión, rogadle por su Gracia y su Fuerza, por si acaso Él ve la necesidad de más sufrimientos para vosotros! Y soportaréis también la hora de la muerte; pues sólo el cuerpo va a sufrir, pero el alma abandonará al cuerpo llena de alegría y se alzará a las Esferas de la Luz.

Amén.