• Înapoi

Spiritualitate la un nivel minim.... Sfârșitul unei perioade de răscumpărare....

Nu este de așteptat niciun progres spiritual dacă omenirea a ajuns la punctul cel mai de jos, când nu-l mai recunoaște pe Dumnezeu. Pentru că atunci ea este complet separată de Dumnezeu și, prin urmare, este lipsită și de acea sursă de putere care este singura care garantează ascensiunea spirituală. O mică distanță față de Dumnezeu poate fi ușor remediată, pentru că atunci spiritualul se află încă în circuitul iubirii divine, iar forța acesteia îl împinge inevitabil în sus. Dar dacă distanța a devenit atât de mare încât ființa spirituală locuiește în afara acestui circuit, atunci ea este complet neputincioasă și nu mai este posibilă o apropiere de Dumnezeu, pentru că atunci forța opusă are o influență mai mare, care o trage în jos spre ea însăși. Dar odată ce omenirea a ajuns la acest grad de evoluție, adică odată ce a regresat atât de mult, atunci ființa spirituală și-a pierdut și ea dreptul de a trăi o existență pe Pământ ca ființă umană, deoarece singurul său scop este dezvoltarea superioară și a ignorat complet acest scop. Atunci se va încheia o perioadă de dezvoltare pentru această umanitate. Pământul va îndepărta, ca să spunem așa, toate ființele spirituale care nu se află la un nivel superior de dezvoltare, de îndată ce nu trăiesc și nu acționează în conformitate cu acest nivel de dezvoltare. Și apoi se încheie o perioadă de răscumpărare conform voinței divine.... Și fiecare persoană poate recunoaște ea însăși momentul, de îndată ce acordă atenție dezvoltării spirituale a întregii omeniri. Odată ce s-a ajuns la un nivel minim, în care lipsa de bunăvoință devine evidentă, lucrarea forței opuse a lui Dumnezeu poate fi recunoscută în faptul că, în loc să se construiască constant, distrugerea are loc peste tot.... Dacă viața și activitatea umanității este complet contrară lui Dumnezeu și, prin urmare, împotriva întregii ordini divine, atunci nu se mai poate aștepta ca umanitatea să se integreze din nou în mod liber în ordinea divină și atunci, conform legii eternității, trebuie să aibă loc o dizolvare a tot ceea ce conține substanțe spirituale în scopul unei noi izgoniri complet noi, pentru ca, într-un timp infinit de lung, să se atingă în cele din urmă scopul de a locui din nou aproape de Dumnezeu în liberul arbitru. Nu mai există nicio altă posibilitate de ascensiune pentru o rasă umană degenerată, odată ce a ajuns la acest punct de jos, în care toată iubirea s-a răcit, pentru că atunci fluxul de forță al iubirii divine nu mai poate deveni eficient, iar acest lucru înseamnă pierderea completă a forței opuse a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare, smulge de la adversarul Său ceea ce a devenit sclavul lui, alungându-l din nou în creație, asupra căreia adversarul lui Dumnezeu nu mai are nicio influență. Prin urmare, chiar și transferul înapoi în materia cea mai dură este doar o lucrare a milostivirii divine, deoarece se creează din nou o nouă posibilitate pentru ca ceea ce este cel mai îndepărtat de Dumnezeu să parcurgă calea dezvoltării ascendente, ceea ce nu mai era posibil în calitate de ființă umană. Și o dată îl lovește și ceasul răscumpărării, chiar dacă după o perioadă infinit de lungă. Dar nu-l nedreptățește deloc când este readus în materia dură, pentru că voința este atât de împietrită față de Dumnezeu, încât ea însăși este un motiv pentru ca Dumnezeu să-l lege pentru o perioadă nesfârșită de timp. Pentru că nu se mai schimbă atunci când s-a ajuns la un minim spiritual în care oamenii nu-l mai recunosc pe Dumnezeu....

Amin

Baixa.... espiritual Fim de um período de redenção....

Nenhum progresso espiritual pode jamais ser esperado se a humanidade tiver atingido o ponto baixo de já não reconhecer e reconhecer a Deus. Pois então está completamente separada de Deus e, portanto, também sem aquele fornecimento de força que por si só garante a ascensão espiritual. Uma pequena distância de Deus pode ser facilmente remediada, pois então o espiritual permanece no circuito do amor divino, e a sua força empurra-o inevitavelmente para cima. Mas se a distância se tornou tão grande que o ser espiritual habita fora deste circuito, então também é completamente impotente e já não lhe é possível uma aproximação a Deus, porque então a força contrária tem mais influência que a puxa para baixo em direcção a si mesma. Mas uma vez que a humanidade atingiu este grau de desenvolvimento, ou seja, depois de ter regredido até agora, o ser espiritual também perdeu o direito de viver uma existência na terra como ser humano, porque o seu único objectivo é um desenvolvimento superior e ignorou completamente este objectivo. Então, um período de desenvolvimento chegará ao fim para esta humanidade. A Terra afastará, por assim dizer, todos os seres espirituais que se encontram num nível de desenvolvimento mais elevado, logo que não vivam e ajam de acordo com este nível de desenvolvimento. E então termina um período de redenção de acordo com a vontade divina.... E cada pessoa pode reconhecer o tempo em si, assim que presta atenção ao desenvolvimento espiritual de toda a humanidade. Uma vez atingido um ponto baixo onde a indelicadeza se torna claramente aparente, o funcionamento da força oposta de Deus pode ser reconhecido no facto de que, em vez de se construir constantemente, a destruição tem lugar em todo o lado.... Se a vida e a actividade da humanidade é completamente contrária a Deus e, portanto, contra toda a ordem divina, então já não se pode esperar que a humanidade se volte a integrar livremente na ordem divina, e então, de acordo com a lei da eternidade, uma dissolução de tudo o que contém substâncias espirituais deve ter lugar com o propósito de um banimento completamente novo, a fim de finalmente atingir o objectivo de voltar a habitar perto de Deus em livre arbítrio num tempo infinitamente longo. Não há outra possibilidade de ascensão para uma raça humana degenerada, uma vez atingido este ponto baixo em que todo o amor se tornou frio, porque então o fluxo de força do amor divino já não pode tornar-se eficaz e isto significa uma perda completa da força oposta de Deus. Mas Deus, na sua grande misericórdia, luta contra o seu adversário, que se tornou escravo dele, banindo-o novamente na criação, sobre o qual o adversário de Deus já não tem qualquer influência. Portanto, mesmo a transferência de volta à matéria mais dura é apenas uma obra de misericórdia divina, porque se cria novamente uma nova possibilidade para aquilo que está mais longe de Deus seguir o caminho do desenvolvimento ascendente, o que já não era possível como ser humano. E assim que a hora da redenção também o atinge, mesmo que após um tempo infinitamente longo. Mas não lhe faz nenhuma injustiça quando é posto de novo na matéria dura, porque a vontade é tão endurecida para com Deus que é ela própria causa de Deus o amarrar por um longo tempo sem fim. Pois não mudará mais uma vez atingido um ponto baixo espiritual onde as pessoas já não reconhecem Deus...._>Ámen