Procesul de purificare a unui suflet plecat în lumea de dincolo începe imediat după trecerea în neființă a trupului, dar în funcție de voința sufletului. Sufletele care se află încă în întuneric spiritual complet, simt întunericul ca pe un mare chin, iar aceste chinuri sunt deja începutul procesului, deoarece ele au menirea de a contribui la schimbarea voinței sufletului, ceea ce, într-adevăr, necesită din nou și perioade diferite de timp, dar este întotdeauna principiul procesului de purificare. Iubirea lui Dumnezeu îi oferă în mod constant posibilitatea de a-și schimba voința, însă mijloacele pentru a face acest lucru nu sunt adesea recunoscute de sufletul din lumea de dincolo ca fiind lucrarea iubirii lui Dumnezeu, și totuși ele pot duce la atingerea scopului într-un timp scurt dacă sufletul nu este prea rezistent. El trebuie să se purifice complet înainte de a fi permeabil la lumină și, prin urmare, starea sa până la primirea luminii va fi și ea o stare de chin, iar soarta sufletelor imature este de aceea regretabilă, astfel încât nu i se poate aduce suficient ajutor din partea omului prin mijlocirea iubirii sau prin instrucție mentală și îndemnul la activitate iubitoare. Dar dacă sufletul nu este complet împietrit, el va progresa constant în sus în dezvoltarea sa, fiecare chin va topi învelișul dur, va fi accesibil la ajutor și va încerca să se elibereze, chiar dacă uneori durează foarte mult timp până când procesul de purificare se va încheia și sufletul va putea lucra ca receptor de lumină în iubire. Dar chiar și sufletele deja mai mature trebuie să se facă încă complet permeabile la lumină, căci lumina poate atinge un suflet în diferite intensități, în funcție de starea sa de perfecțiune, care poate atinge un grad tot mai înalt. Sufletul poate fi deja atât de departe în cunoaștere la intrarea sa în împărăția spirituală, încât nu mai are nevoie să locuiască în medii întunecate, poate recunoaște și înțelege totul, se află într-un cerc de lumină mai slab sau mai puternic și poate fi și el însuși activ în consecință. Și totuși, trebuie totuși să se modeleze pentru a primi o lumină mai puternică. De asemenea, mai trebuie încă să se cristalizeze până la cea mai mare claritate, și aceasta, din nou, prin lucrarea în dragoste pentru sufletele care au nevoie de ajutor, căci dragostea de sacrificiu față de aceste suflete nefericite purifică sufletul și îl face tot mai receptiv la lumină, iar în aceeași măsură crește și propria sa fericire în legătură cu activitatea sa răscumpărătoare. De îndată ce un suflet are voința de a se înălța, el se străduiește cu nerăbdare și este în permanență activ, deoarece prin voința sa de a ajuta alte suflete suferinde primește și el, din nou și din nou, o putere care îl face fericit și activ cu sârguință. Totuși, acest lucru presupune întotdeauna că s-a ridicat din slăbiciunea voinței sale, că întunericul impenetrabil din jurul său este frânt, că este accesibil la razele de lumină pe care iubirea milostivă a lui Dumnezeu le trimite în întuneric și că vrea să scape de starea sa întunecată. Lupta lui pentru a se înălța, chinurile și întunericul din jur îi sunt creditate ca factori de purificare, acoperământul lui se dizolvă, devine permeabil la lumină, iar acum ascensiunea lui spre înălțime, spre lumină, este garantată, căci dacă voința lui proprie a hotărât, Dumnezeu îl va ajuta constant să se înalțe până când va putea lucra în împărăția spirituală pătruns de lumină, așa cum este destinul lui....
Amin
TraducătorHet reinigingsproces van de ziel van een gestorven mens in het hiernamaals begint dadelijk na het overlijden van het lichaam, maar in overeenstemming met de wil van de ziel. De zielen wier geest nog geheel in duisternis verkeert ervaren deze duisternis als een grote kwelling. En deze kwellingen zijn reeds het begin van een proces - omdat zij er toe bijdragen de wil van de ziel te veranderen, wat weer verschillend lange tijd duurt maar altijd als principe van het reinigingsproces bedoeld is.
Voortdurend geeft de Liefde van GOD haar gelegenheid de wil te veranderen, maar de middelen daartoe zijn in het hiernamaals voor de ziel vaak niet als een daad van Liefde van GOD te herkennen. En toch kunnen zij in een korte tijd tot het doel leiden, als de ziel niet al te weerspannig is. Zij moet zich geheel ontdoen van lagere substanties voordat zij licht kan doorlaten. Daarom zal haar toestand tot dat zij licht ontvangt ook een toestand van ellende zijn. En daarom is het lot van onrijpe zielen betreurenswaardig, zodat hun van menselijke kant niet genoeg hulp gebracht kan worden door liefdevolle voorspraak, of het onderrichten d.m.v. gedachten en het aansporen om in liefde bezig te zijn.
En als de ziel niet geheel verstokt is zal zij gestadig opwaarts gaan in haar ontwikkeling. Elk leed zal de harde omhulsels doen smelten, zij zal toegankelijk worden voor hulp en zich trachten vrij te maken, ook als er soms een zeer lange tijd voor nodig is eer het reinigingsproces beëindigd is en de ziel als ontvanger van licht in liefde kan werken. Maar ook reeds rijpere zielen moeten zich nog ontwikkelen, om geheel lichtdoorlatend te zijn. Want het licht kan verschillend van sterkte een ziel beroeren, naar gelang haar staat van volmaaktheid, die tot een steeds hogere graad kan stijgen.
De ziel kan reeds zoveel kennis hebben opgedaan bij haar ingaan in het geestelijke rijk, dat zij niet meer in een donkere omgeving hoeft te vertoeven. Dat zij alles kan inzien en begrijpen terwijl ze zich bevindt in een kring met zwak of sterker licht, en dientengevolge ook zelfstandig werkzaam kan zijn. En toch moet zij zichzelf nog vormen om meer licht te kunnen ontvangen. Ook zij moet nog uitkristalliseren tot de hoogste helderheid, en dit weer door werken in liefde ten bate van de hulpbehoevende zielen. Want de opofferende liefde tegenover die ongelukkige zielen loutert de ziel en maakt haar steeds ontvankelijker voor licht. En in gelijke mate stijgt ook haar eigen blijdschap over haar verlossend bezig zijn.
Zodra een ziel hogerop wil, doet ze daar erg haar best voor en is ze er ononderbroken mee bezig, omdat zij door haar wil andere lijdende zielen te helpen ook steeds weer kracht krijgt aangevoerd die haar gelukkig maakt en haar naarstig bezig laat zijn. Maar steeds stelt dit voorop dat zij boven haar wilszwakte is uitgegroeid, dat die ondoordringbare duisternis om haar heen opengebroken is, dat zij voor de lichtstralen die de erbarmende Liefde van GOD haar in die donkerte zendt, toegankelijk is en dat zij haar duistere staat ontvluchten wil.
Haar worstelen om opwaarts te gaan, haar kwellingen en de donkerte van haar omgeving worden als reinigingsfactoren beschouwd. Haar omhulsel lost op, zij wordt lichtdoorlatend en nu is haar opgang naar boven, tot het licht, verzekerd. Want als haar eigen wil heeft beslist, helpt GOD haar voortdurend om opwaarts te gaan tot zij van licht doorstraald, werken kan in het geestelijke rijk - zoals het haar bestemming is.
Amen
Traducător