• Înapoi

Sfere diferite în domeniul spiritual

Imediat după moartea trupului, sufletul părăsește trupul și plutește în împărăția spirituală, care, în funcție de starea sa de maturitate, poate fi aproape sau departe de Pământ. Acest lucru nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci distanța rezultă din diferența sferelor, care aparțin toate împărăției spirituale, deoarece ele se află la distanță și în afara lumii pământești-materiale, iar sufletul, care este încă imatur, trebuie să parcurgă un drum foarte lung în timp înainte de a ajunge la sferele de lumină. Un suflet matur, pe de altă parte, este transferat în aceste sfere într-o clipă după moartea sa fizică, deoarece nu are nevoie nici de timp, nici de spațiu pentru a depăși distanța de la Pământ în sferele de lumină. Doar forța pe care i-a dat-o starea de maturitate a sufletului îi este suficientă pentru aceasta. Sufletele imperfecte, pe de altă parte, nu sunt capabile să se despartă atât de repede de Pământ, pentru că odată sunt neputincioase să se înalțe în sus, iar apoi sunt, de asemenea legate cu simțurile lor de lucrurile pământești. Ele nu vor să părăsească Pământul și astfel rămân mult timp aproape de Pământ, mai ales în mediul pe care l-au numit al lor în timpul vieții. În consecință, ele nu simt imediat trecerea de la împărăția pământească la cea spirituală. Pentru că locuința lor li se pare încă pământească și adesea sufletele nu sunt conștiente că nu mai au viața lor fizică. Dar le înstrăinează faptul că nu mai pot stabili contacte cu oamenii de pe Pământ, că nu se pot face auzite și că sunt lăsate neobservate de oameni. Această împrejurare le determină încet-încet să își dea seama de situația lor, să conștientizeze că nu mai locuiesc pe Pământ, ci dincolo de el, în împărăția spirituală. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletul are încă o mentalitate pământeană, el este incapabil să se îndepărteze de acest mediu; el este încă legat de Pământ și această stare este chinuitoare pentru el, deoarece tot ceea ce dorește sau crede că posedă îi este inaccesibil. Și acum ar trebui să învingă încet-încet dorința pentru bunurile pământești; abia atunci când a reușit să facă acest lucru se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, sferele capătă o altă formă, ochiul nu mai vede creații pământești, ci doar spirituale, în funcție de starea de maturitate a sufletului, adică ochiul spiritual al sufletului este capabil să vadă lucruri spirituale pe care ființa imperfectă nu le poate vedea, deși sunt prezente. Cu toate acestea, dacă un suflet mai matur pleacă de pe Pământ, atunci el va putea distinge imediat împrejurimile sale din împărăția spirituală, deoarece ochiul spiritual are această capacitate ca urmare a maturității sufletului său. Un astfel de suflet va recunoaște și sufletele pe care le întâlnește în lumea de dincolo, în timp ce, dimpotrivă, sufletele imature nu sunt în măsură să facă acest lucru, adică recunosc doar sufletele celor care, la fel, trăiesc în întuneric, care se află, prin urmare, în aceeași stare imperfectă. Cu toate acestea, ființele pline de lumină sunt invizibile pentru ele și chiar dacă se apropie de ele în voalarea luminii lor, ele nu le recunosc....

Ochiul spiritual nu se deschide decât într-o anumită stare de maturitate, dar atunci sufletele sunt și ele înconjurate de lumină, în timp ce întunericul spiritual înconjoară sufletele care nu pot vedea nimic, deoarece vederea spirituală le este încă închisă. Lucrurile pământești, pe de altă parte, sunt vizibile în fața ochilor lor în funcție de dorința lor; acestea sunt însă doar iluzii care nu există în realitate, ci îi apar prin dorința sufletului pentru ca, totuși, să dispară ca o umbră de îndată ce sufletul vrea să le apuce și să le folosească, căci sufletul ar trebui să recunoască din tranzitivitatea lor că trebuie să tindă spre ceva mai înalt decât bunurile pământești care se estompează. Astfel, atâta timp cât sufletul încă mai dorește așa ceva, nici ființele de lumină nu se vor apropia de el, căci sufletele cu mentalitate materială nu vor asculta cuvintele ființelor de lumină dacă acestea vin în acoperământul lor și vor să le aducă Evanghelia. Ele pot fi ajutate în această situație doar prin rugăciunea unei persoane, abia atunci se vor îndepărta de materie, iar apoi vor căuta un subtitut în împărăția spirituală. Vin în întâmpinarea lor ființe dispuse să ajute, care le instruiesc și le arată calea de ascensiune. Și cu cât acceptă cu mai multă bunăvoință instrucțiunile ființelor de lumină, cu atât mai repede li se deschide ochiul spiritual, iar ele sunt acum răpite din întuneric.... au intrat în sfere în care li se permite să primească lumină și să dea lumină. Ele au parcurs calea, care poate dura puțin, dar și foarte mult timp, în funcție de persistența sufletului în lupta pentru bunurile materiale care îl țin legat de Pământ până la depășirea lor, pentru a putea fi acum introdus în adevărul pur de către ființele de lumină, pentru a putea acum să lucreze în lumea de dincolo pentru Împărăția lui Dumnezeu, prin sufletul care distribuie acum cunoștințele sufletelor nevoiașe care încă mai pășesc în întunericul spiritului....

Amin

Diferentes esferas no reino espiritual....

Imediatamente após a morte do corpo a alma deixa o corpo e flutua para o reino espiritual, que, dependendo do seu estado de maturidade, pode estar perto ou longe da Terra. Isso não deve ser entendido espacialmente, mas a distância resulta da diferença das esferas, todas pertencentes ao reino espiritual, porque elas se encontram separadas e fora do mundo terreno-material e a alma, ainda imatura, tem que percorrer um caminho muito longo no tempo, antes de alcançar as esferas de luz. Uma alma madura, pelo contrário, é transferida num instante para aquelas esferas após a sua morte física, porque não precisa de tempo nem espaço para superar a distância da Terra para as esferas de luz. Apenas a força que o estado de maturidade da alma lhe deu é suficiente para ela. As almas imperfeitas, por outro lado, não são capazes de se separar tão rapidamente da Terra, porque outrora são impotentes para se balançar para cima e depois os seus sentidos também estão atados às coisas terrenas. Eles não querem deixar a Terra e assim permanecer perto da Terra por muito tempo, principalmente nas redondezas que chamaram de suas durante sua vida. Consequentemente, eles não sentem imediatamente a mudança do reino terreno para o espiritual. Pois sua morada ainda lhes parece terrena e as almas muitas vezes não estão conscientes de que não têm mais a sua vida física. Mas isso os afasta de que não podem mais estabelecer contato com pessoas na Terra, de que não podem se fazer ouvir e são deixados despercebidos pelas pessoas. Esta circunstância leva-os lentamente a perceberem a sua situação, a perceberem que já não moram na Terra, mas para além dela, no reino espiritual. No entanto, enquanto a alma ainda estiver de espírito terreno, ela não é capaz de se remover deste ambiente; ela ainda está ligada à terra e este é um estado atormentador para ela, porque tudo o que ela deseja ou acredita possuir é inatingível para ela. E agora deve superar lentamente o desejo de bens terrenos; só quando consegue fazê-lo é que se distancia cada vez mais da Terra, as esferas tomam uma forma diferente, o olho não vê criações terrenas, mas apenas espirituais, dependendo do estado de maturidade da alma, ou seja, o olho espiritual da alma é capaz de ver coisas espirituais que o ser imperfeito é incapaz de ver, embora estejam presentes. Porém, se uma alma mais madura se afasta da Terra, imediatamente poderá distinguir o seu ambiente no reino espiritual, porque o olho espiritual tem essa capacidade como resultado da maturidade da sua alma. Tal alma reconhecerá também as almas que encontra no além, enquanto que, ao contrário, as almas imaturas são incapazes de o fazer, isto é, só reconhecem as almas daqueles que também vivem nas trevas e que, portanto, se encontram no mesmo estado imperfeito. No entanto, os seres luminosos são invisíveis para eles, e mesmo que se aproximem deles no véu da sua luz, não os reconhecem....

O olho espiritual só se abre num certo estado de maturidade, mas depois também há luz ao redor das almas, enquanto as trevas espirituais rodeiam as almas que não podem ver nada, porque a visão espiritual ainda está fechada para elas. As coisas terrenas, pelo contrário, estão visivelmente diante dos seus olhos, de acordo com o seu desejo; mas estas são apenas ilusões que não existem na realidade, mas que lhe aparecem através do desejo da alma, a fim de, contudo, desaparecerem como uma sombra assim que a alma quiser agarrá-las e usá-las, pois a alma deve reconhecer, a partir da sua transitoriedade, que deve esforçar-se por algo mais elevado do que os bens terrenos que se desvanecem. Assim, enquanto a alma ainda o desejar, também nenhum ser de luz se aproximará dele, pois as almas de espírito material não ouvirão as palavras dos seres de luz, se vierem em seu disfarce e quiserem trazer-lhes o Evangelho. Eles só podem ser ajudados nesta situação através da oração de um ser humano, só então eles se afastarão da matéria, e então eles procurarão um substituto no reino espiritual. Seres dispostos a ajudar a vir ao seu encontro quem os instrui e lhes mostra o caminho para a ascensão. E quanto mais cedo aceitarem as instruções dos seres de luz, mais cedo o olho espiritual se lhes abre, e agora são arrebatados da escuridão.... eles entraram em esferas onde lhes é permitido receber luz e dar luz. Eles percorreram o caminho, que pode demorar um curto mas também muito tempo, dependendo da persistência da alma em lutar pelos bens materiais que a mantêm ligada à terra até serem superados, para agora poderem ser introduzidos à verdade pura pelos seres da luz, para agora poderem trabalhar no além pelo Reino de Deus pela alma, distribuindo agora o conhecimento às almas necessitadas que ainda caminham na escuridão espiritual...._>Amém