• Înapoi

Miracolele noii creații a Noului Pământ.... Materia fragilă....

În fiecare fază individuală de dezvoltare, ființa este ținută legată până când atinge maturitatea de care are nevoie pentru ultima întrupare ca ființă umană, astfel.... începe din nou cu legarea în materia dură, așa cum a eșuat în faza de dezvoltare anterioară ca ființă umană, pentru a parcurge din nou traseul prin lumea pietrelor, plantelor și animalelor până când devine ființă umană. Pe de altă parte, spiritualul, care nu a atins încă ultimul stadiu în epoca trecută, dar care a devenit liber din partea lui Dumnezeu prin ultima distrugere a Pământului, va fi legat din nou în formele exterioare care corespund maturității sale, adică cursul întrerupt al dezvoltării din epoca veche va fi continuat în noua fază de dezvoltare.... pe Noul Pământ..... Prin urmare, Noul Pământ va fi din nou prevăzut cu cele mai diverse creații, dar de un tip complet nou, care se va deosebi de cele de pe Vechiul Pământ. Și astfel vor avea loc din nou noi minuni ale creației, care vor apărea ca minuni și în fața oamenilor care vor însufleți mai întâi Noul Pământ, ca dovadă a gloriei lui Dumnezeu, ca dovadă a iubirii, atotputerniciei și înțelepciunii Sale. Pentru că ceea ce va arăta Noul Pământ îi va uimi pe oameni la maximum și, în admirație, ei îl vor lăuda pe Dumnezeu, îl vor iubi și îi vor mulțumi din adâncul inimii lor. Iar ființa avansează acum în dezvoltarea sa.... Cu toate acestea, ceea ce este legat în materie solidă își simte robia ca pe un mare chin și caută să o rupă. În funcție de duritatea voinței sale, el va reuși sau încercarea sa va fi zadarnică; totuși, Dumnezeu ține cont de voința ființei, căci materia de pe Noul Pământ este de o fermitate și duritate maximă, astfel încât voința ființei legate în ea va fi frântă, astfel încât ființa va renunța în cele din urmă la rezistența sa. Prin urmare, cea mai mică schimbare de voință va slăbi forma...., ceea ce înseamnă că materia solidă de pe Noul Pământ este într-adevăr extrem de dură, dar și foarte fragilă și, prin urmare, se poate fisura sau sparge cu ușurință, iar voința lui Dumnezeu a prevăzut eliberarea din această închisoare. La fel și celelalte creații au o durată de viață mai scurtă, pentru că trebuie să aibă loc o transformare rapidă a substanței spirituale, ceea ce este cu siguranță posibil, dar depinde și de dorința de a sluji a substanței spirituale. Numai ființa spirituală va putea ajunge la transformarea sa finală ca ființă umană mai repede decât în fazele anterioare de dezvoltare, dacă nu este în totalitate de voință opusă lui Dumnezeu. De aceea, primii oameni de pe Noul Pământ vor trăi minuni peste minuni, vor fi și ei atinși de ele pentru ca dragostea lor pentru Dumnezeu să crească tot mai mult, pentru ca prin această dragoste să se alăture tot mai intim Lui și să trăiască în harul Său, dar aceste minuni sunt de asemenea de înțeles pentru ei, ei știu că sunt doar semne ale imensei iubiri a lui Dumnezeu, care vrea să câștige pentru Sine toate ființele spirituale și le oferă toate posibilitățile de a schimba voința Sa. Și așa va fi pentru mult timp, până când chiar și ceea ce inițial este încă legat de lumea vegetală și animală va ajunge la stadiul de întrupare ca ființă umană....... Atunci înțelegerea pentru miraculosul creației divine va dispărea tot mai mult în ființa umană, dorința pentru materie se va trezi din nou și astfel influența Satanei va avea un efect mai puternic asupra ființei umane prin propria sa dorință pentru ceea ce conține încă substanțe spirituale imature. Și atunci legătura cu Dumnezeu va slăbi și se va intensifica din nou lupta dintre lumină și întuneric, care a putut să se odihnească la început, deoarece tot ceea ce locuia pe Pământ în mod liber consimțit era pătruns de lumină. Căci cursul de dezvoltare a ființei rămâne același în fiecare fază.... ființa spirituală trebuie să rămână în forma solidă până când este dispusă să ia calea slujirii prin lucrări de creație care nu mai înseamnă cătușe atât de dure, iar acum trebuie să slujească în acestea până când a atins o anumită maturitate care îi conferă acum o stare în care ar trebui să slujească în mod liber, dar nu mai este forțată să o facă ca în etapele preliminare. Și apoi nu trebuie să eșueze, altfel întregul curs al dezvoltării este parcurs anterior în mod inutil. Pentru că liberul arbitru al ființei umane decide dacă aceasta este ultima ei întrupare pe Pământ sau dacă trebuie să treacă din nou prin întreaga creație, dacă se întoarce la lumină în ultima etapă sau se lasă capturată de forțele întunecate și trebuie să fie din nou alungată în materia solidă pentru veșnicie......

Amin

Nieuwe wonderen in de schepping van de nieuwe aarde

In elke afzonderlijke ontwikkelingsperiode wordt het geestelijk wezenlijke zolang gebonden gehouden, tot het de rijpheid bereikt heeft die nodig is voor de laatste belichaming als mens. En zo begint dit weer met de kluistering in de harde materie wanneer het in de ontwikkelingsfase daarvoor als mens gefaald heeft, om nu weer door de steen- planten en dierenwereld de weg te gaan tot de staat als mens. Het geestelijke daarentegen dat in het afgelopen tijdperk dat laatste stadium nog niet bereikt heeft, maar door de vernietiging der aarde door GOD is vrijgeworden, wordt gekluisterd in de uiterlijke vormen overeenstemmend met de graad van rijpheid. Dat wil zeggen, de onderbroken weg van ontwikkeling wordt voortgezet in de nieuwe ontwikkelingsperiode op de nieuwe aarde.

Daarom zal ook de nieuwe aarde weer van de meest verschillende scheppingen voorzien zijn, in werkelijk geheel nieuwe, van de oude aarde afwijkende aard. En zo voltrekken zich weer nieuwe wonderen in de schepping, die de mensen die als eerste de nieuwe aarde mogen bewonen ook als wonderen voor de geest komen, als bewijs van GOD's Heerlijkheid en als bewijs van Zijn Liefde, Wijsheid en Almacht. Want wat de nieuwe aarde te zien zal geven zal de mensen ten zeerste verwonderen, en in bewondering zullen zij GOD loven en prijzen, HEM liefhebben en HEM van harte dank zeggen.

En het wezenlijke gaat nu voorwaarts in zijn ontwikkeling. Maar het in de harde materie gekluisterde voelt zijn boeien als grote kwelling en tracht die te verbreken. En al naar gelang de sterkte van zijn wil zal het gelukken, of zijn pogen zal geheel vergeefs zijn. Maar GOD houdt rekening met de wil van het wezenlijke, want de materie op de nieuwe aarde is zeer vast en hard, opdat de wil van het daarin gebonden geestelijke gebroken wordt, en het wezenlijke zijn weerstand tenslotte opgeeft. En daardoor wordt bij de geringste verandering van wil de vorm soepeler, d.w.z. dat de vaste materie op de nieuwe aarde buitengewoon hard, maar ook weer zeer bros is. Zij kan daarom ook gemakkelijk uiteenspringen of barsten, zodra GOD's Wil het bevrijden uit deze gevangenschap voorzien heeft. Evenzo zijn ook de andere scheppingen van kortere levensduur; want er moet een snelle verandering van al wat geestelijk is plaatsvinden. Wat ook wel mogelijk is maar ook weer van de bereidwilligheid tot dienen van het geestelijke daarin afhankelijk is. Dus zal het wezenlijke sneller de laatste omvorming als mens kunnen bereiken dan in de huidige ontwikkelingsperioden, wanneer zijn wil niet helemaal weerspannig is aan GOD.

En daarom zullen de eerste mensen op de nieuwe aarde wonder op wonder beleven. Het zal een diepe indruk op hen maken, zodat de liefde tot GOD in hen steeds groter wordt omdat zij door deze liefde zich steeds inniger met HEM verbinden en in Zijn genade leven. Maar voor dezen zijn ook de wonderen begrijpelijk. Zij weten dat het tekenen zijn van GOD's overgrote Liefde, Die het geestelijke winnen wil voor Zichzelf, en het elke mogelijkheid biedt om hun wil te wijzigen. En voor een lange tijd zal het zo blijven, tot al het in begin nog gekluisterde in de planten- en dierenwereld het stadium van belichaming als mens bereikt heeft. Daarna zal meer en meer het begrip voor het wonderlijke in de goddelijke schepping bij de mensen verdwijnen. De lust naar de materie zal weer de overhand krijgen, en daardoor zal de invloed van satan weer sterker worden door het eigen begeren naar dat wat het nog onrijpe geestelijke in zich bergt.

En dan zal de verbinding met GOD weer afnemen. De strijd tussen Licht en duisternis zal weer sterker worden die in het begin rusten kon, omdat alles wat in vrije wil de aarde bewoonde met "Licht" doorstroomd was. Want de ontwikkelingsweg van het wezenlijke blijft in elke periode hetzelfde. Het geestelijke moet zich zolang in de vaste vorm ophouden tot het gewillig is de weg van dienen te gaan door de scheppingswerken heen, wat een minder sterk gekluisterd zijn inhoudt. En dan moet het hierin dienen tot het een bepaalde rijpheid verkregen heeft. Een staat waarin het in vrije wil dienen moet maar er niet toe gedwongen wordt zoals dat in de voorstadia het geval was. Dan mag het niet falen, omdat anders de gehele vorige weg vruchteloos afgelegd is. Want de vrije wil van de mens beslist of dit zijn laatste belichaming op aarde is, of dat hij weer door de gezamenlijke schepping heen moet gaan. (=geen reïncarnatie = opm.v.d.uitg.) Want in dit laatste stadium keert hij zich naar het Licht of laat zich door duistere krachten gevangen nemen, zodat hij weer in de harde materie gekluisterd moet worden voor eeuwig lange tijden.

Amen