• Înapoi

Vocea interioară....

Ascultați vocea inimii, ea vă va ghida corect. Voința ființei umane este adesea indecisă, ceea ce dovedește că ea este influențată de diverse forțe spirituale care vor să o cucerească. Și atunci ființa umană trebuie să decidă, nu trebuie să rămână nehotărâtă, ci să dea o direcție voinței sale, iar apoi trebuie să acorde atenție vocii interioare care vrea să o sfătuiască în legătură cu utilizarea corectă a voinței sale. Această voce se va auzi cu atât mai clar cu cât este mai ambițios și cu cât dorește mai mult să meargă pe calea cea bună. Apoi îl avertizează atunci când este ispitit, îi întărește rezistența, îl îndrumă și se face mereu cunoscută cu fidelitate atunci când omul este în pericol de a vrea să meargă pe drumul său, care nu corespunde întru totul cu voia lui Dumnezeu.

Dar tace aproape fără să se audă cu cei care își duc viața fără scrupule, care nu-și pun prea multe întrebări despre ce este bine și ce este rău. Și de multe ori este complet redusă la tăcere pentru că ființa umană nu ascultă și vocea fină este înecată de vocea lumii. Atunci ființa umană este în mare pericol, trebuie să se hotărască singură și se va lăsa mult mai mult determinată de șoaptele forțelor care se opun lui Dumnezeu, iar acțiunile sale vor fi în consecință.

Omul care are voința de a trăi bine, deci în conformitate cu voința lui Dumnezeu, nu va rămâne niciodată fără sprijin spiritual, va fi ghidat, gândirea sa va fi dirijată, adică libertatea sa de voință nu va fi îngrădită, dar gândurile se vor apropia atât de tangibil de el încât va trebui să le accepte dacă nu se îndepărtează în mod conștient de ele. Iar dacă voința sa este slabă, forțele spirituale vor face un efort dublu pentru a-i transmite gândurile lor bune și este nevoie doar de o ascultare interioară, adică ființa umană trebuie doar să poarte un dialog tăcut cu ea însăși și va fi clar instruită mental despre ce trebuie să facă și ce trebuie să se abțină de la a face.

Totuși, de multe ori, oamenii nu rămân în această scurtă contemplare interioară, gândurile lor se rătăcesc, curând aici, curând acolo, iar acest lucru duce la indecizie, la ezitare, atât față de bine, cât și față de rău..... De aceea, vi se recomandă din nou și din nou să fiți atenți la vocea inimii, astfel încât să acționați cu claritate și hotărâre și să nu vă abateți de la calea cea bună. O voință nedeterminată este o țintă bună pentru adversarul lui Dumnezeu, pentru că atunci începe puterea lui asupra acestuia, iar fiecare ispită confruntă voința cu decizia pro sau contra.

Dar dacă ființa umană acordă atenție vocii interioare, nu trebuie să lupte mult timp, va rezista tentației, deoarece forțele bune îl vor ajuta, de asemenea, de îndată ce le acordă atenție și le urmează îndemnurile. Atunci și puterea lui va fi sporită, deoarece voința lui le dă ființelor de lumină autoritatea de a-i da putere, în timp ce lipsa de voință le împiedică să facă acest lucru. Căci, împotriva voinței sale, ființa umană nu va primi putere, deși ființele de lumină se preocupă cu cea mai mare dragoste de sufletul ființei umane. Totuși, activitatea lor este supusă și legii divine care, totuși, respectă în primul rând liberul arbitru.

Vocea interioară, însă, este audibilă doar pentru cel care o ascultă în interiorul său, în liberul arbitru, și, prin urmare, nu trebuie niciodată considerată ca fiind o constrângere, ci poate fi ascultată și ignorată, poate fi urmată și ignorată, în funcție de voința ființei umane. Este doar un avertizor și un avertizor tăcut, un ajutor pentru cei slabi și un ghid pentru cei nehotărâți, nu o ia niciodată înainte, ci doar cel care ascultă o va auzi. Dar cel care o ascultă va fi călăuzit corect și va putea să parcurgă drumul vieții fără griji, căci dacă ascultă de glasul inimii, va ști că acționează corect și trăiește după voia lui Dumnezeu....

Amin

Innere Stimme....

Horchet auf die Stimme des Herzens, sie wird euch recht weisen. Der Wille des Menschen ist oft unentschlossen, und dies beweiset, daß er beeinflußt wird von verschiedenen geistigen Kräften, die ihn für sich gewinnen wollen. Und dann muß der Mensch sich entscheiden, er darf nicht unschlüssig bleiben, sondern muß dem Willen eine Richtung geben, und dann soll er auf die innere Stimme achten, die ihn beraten will zur rechten Nützung seines Willens. Diese Stimme wird desto deutlicher vernehmbar sein, je strebsamer er ist und die rechten Wege wandeln will. Dann warnet sie ihn bei Versuchungen, sie stärkt seinen Widerstand, sie ermahnet ihn und gibt sich stets treulich kund, wenn der Mensch in Gefahr ist, eigene Wege gehen zu wollen, die nicht ganz dem Willen Gottes entsprechen. Fast unhörbar leise aber ist sie bei denen, die skrupellos im Leben dahingehen, die wenig danach fragen, was recht und was unrecht ist. Und oft wird sie völlig zum Verstummen gebracht, weil der Mensch nicht lauschet und die feine Stimme übertönt wird durch die Stimme der Welt. Dann ist der Mensch in großer Gefahr, er muß sich selbst entscheiden und wird sich weit mehr von den Einflüsterungen der Gott-abgewandten Kräfte bestimmen lassen, und sein Handeln wird entsprechend sein. Der Mensch, der den Willen hat, gut, also dem Willen Gottes gemäß, zu leben, wird niemals ohne geistigen Beistand gelassen, er wird geführt, sein Denken wird gelenkt, d.h., die Willensfreiheit wird ihm zwar nicht beschnitten, aber die Gedanken treten ihm so greifbar nahe, daß er sie aufnehmen muß, so er sich nicht bewußt abwendet von ihnen. Und so sein Wille schwach ist, sind die geistigen Kräfte doppelt bemüht, ihr Gedankengut ihm zu vermitteln und es bedarf nur des Horchens nach innen, d.h., es braucht der Mensch nur eine stille Zwiesprache mit sich zu halten, und er wird klar unterwiesen werden gedanklich, was er tun und was er lassen soll. Oft aber verharren die Menschen nicht in dieser kurzen inneren Beschaulichkeit, ihre Gedanken enteilen, bald da, bald dorthin, und es wirkt sich dies aus in einer Unentschlossenheit, in einem Zögern, dem Guten wie dem Bösen gegenüber.... Und darum werdet ihr immer wieder ermahnt, der Stimme des Herzens Beachtung zu schenken, auf daß ihr klar und entschlossen handelt und nicht abweichet vom rechten Weg. Ein unentschlossener Wille gibt ein gutes Angriffsziel für den Gegner Gottes, denn dann beginnt seine Macht über diesen, und jede Versuchung stellt den Willen vor die Entscheidung dafür oder dagegen. Achtet der Mensch aber der inneren Stimme, so braucht er nicht lange zu kämpfen, er wird der Versuchung widerstehen, weil ihm die guten Kräfte auch beistehen, sowie er ihnen Beachtung schenkt und ihre Ermahnungen befolgt. Dann wird auch seine Kraft vermehrt, denn sein Wille gibt den Lichtwesen die Befugnis, ihm Kraft zuzuwenden, während die Willenlosigkeit sie daran hindert. Denn wider seinen Willen wird der Mensch nicht bedacht mit Kraft, wenngleich die Lichtwesen in größter Liebe besorgt sind um die Seele des Menschen. Doch auch ihr Wirken untersteht dem göttlichen Gesetz, das aber den freien Willen als erstes achtet. Die innere Stimme aber ist nur dem vernehmbar, der im freien Willen nach innen lauschet, und darum ist sie niemals als Zwang anzusehen, sondern sie kann vernommen und auch überhört werden, sie kann befolgt und auch unbeachtet gelassen werden, je nach dem Willen des Menschen. Sie ist nur ein leiser Mahner und Warner, eine Hilfe für den Schwachen und ein Lenker für die Unschlüssigen, sie wird sich nie vordrängen, sondern nur, wer lauschet, der höret sie. Dieser aber wird recht geleitet sein und seinen Lebensweg sorglos zurücklegen können, denn so er die Stimme des Herzens befolgt, weiß er auch, daß er recht handelt und dem Willen Gottes gemäß lebt....

Amen