• Înapoi

Suferințele și încercările înseamnă desăvârșire....

Încercările și suferințele impuse omului sunt rareori recunoscute ca mijloace pentru cea mai înaltă perfecțiune. Dumnezeu cunoaște gradul de maturitate al fiecărei persoane în parte, îi cunoaște inima și, cu adevărat, nu ratează nici cel mai mic impuls care vorbește pentru sau împotriva Lui. Și astfel, El știe și ce grad de dezvoltare mai poate atinge pe Pământ și, în consecință, El consideră acum omul cu suferințe sau lovituri ale sorții, dacă mai există încă o posibilitate de a crește gradul de maturitate al sufletului. Înainte de întruparea sa ca om, sufletul știa foarte bine despre cursul vieții sale pământești, a intrat în această ultimă întrupare cu deplin consimțământ în speranța că va ieși victorios. El și-a văzut atât bucuriile, cât și suferințele de pe drumul vieții și totuși nu s-a lăsat descurajat de ele, pentru că, pe de altă parte, știa și despre ajutorul lui Dumnezeu și despre harul Său și a văzut posibilitatea de a crește complet din materie și de a scăpa de învelișul său. Și acesta este motivul pentru care multe suflete își asumă o soartă pământească deosebit de dificilă, deoarece el a văzut și efectul unei vieți pământești corect trăite și știe despre scopul final și crede că acest scop poate fi atins. Dar în viața pământească își pierde conștiința din urmă și, prin urmare, nu folosește oportunitățile și riscă să nu-și atingă scopul pe Pământ. Și, prin urmare, Dumnezeu îi vine în ajutor creându-i încă oportunități pe Pământ unde se poate maturiza. Și atunci omul trebuie să învingă o rezistență sporită, suferința și necazurile îi sunt date pe Pământ, pentru a căror depășire trebuie să apeleze la Dumnezeu pentru putere. O viață fără luptă l-ar lăsa la același nivel de dezvoltare și viața lui ar fi trăită în zadar. Nu este vorba de faptul că el trebuie să-și ispășească păcatele pe Pământ, așa cum se învață în mod greșit, ci este vorba doar de faptul că el trebuie să se ridice din adâncul în care se află încă, să se transforme într-o ființă de lumină, să lucreze asupra lui însuși pentru a se lepăda de tot ceea ce îl împiedică încă să primească plinătatea nesperată de lumină. El trebuie, ca să spunem așa, să purifice un înveliș încă impermeabil la lumină prin suferință și necazuri, trebuie să înlăture din el orice impuritate pentru ca lumina să poată străluci acum prin el, căci această purificare trebuie să aibă loc prin propria voință, ea nu poate fi realizată de Dumnezeu fără voința ființei umane. Suferința și iubirea sunt singurele mijloace de a fi curățat de toate impuritățile, iar o mare măsură de suferință este în același timp expresia unei mari iubiri divine care vrea să ajute ființa umană să devină astfel încât Dumnezeu să o poată face infinit de fericită în veșnicie. Și de aceea, oamenii grav suferinzi de pe Pământ sunt deosebit de cuprinși de iubirea Sa, chiar dacă acest lucru li se pare de neînțeles. Viața pe Pământ este scurtă în comparație cu veșnicia, iar într-o zi sufletul va privi înapoi la scurta perioadă petrecută pe Pământ plin de recunoștință și laudă, care i-a adus prin suferință și o maturitate mai înaltă, la care nu ar fi ajuns niciodată fără suferință. Mulțumiri nemăsurate sunt puse la dispoziția omului pe Pământ, astfel încât acesta poate îndura și cele mai grele suferințe, dacă își trage puterea de la Dumnezeu în rugăciune sinceră, căci El l-a asigurat de acest lucru. El nu va lăsa să plece nefortificat pe nimeni care Îi prezintă greutățile sale cu convingerea încrezătoare că El poate și îl va ajuta. Căci suferința nu este niciodată mai mare decât Cel ce o impune, a cărui putere este cu adevărat suficientă pentru a aduce ajutor omului în orice adversitate. De aceea, țineți mereu minte dragostea, înțelepciunea și atotputernicia Sa atunci când sunteți profund chinuiți și veți fi mângâiați și veți aștepta cu răbdare ajutorul Său.

Amin

Sofrimento e provações Meios para a perfeição....

As provas e os sofrimentos impostos ao homem raramente são reconhecidos como o meio para a mais alta perfeição. Deus conhece o grau de maturidade de cada pessoa, Ele conhece seus corações, e Ele realmente não perde a mínima emoção que fala a favor ou contra Ele. E assim Ele também sabe qual o grau de desenvolvimento que ainda pode alcançar na Terra, e por isso agora aflige o ser humano com sofrimento ou golpes do destino, se ainda existe a possibilidade de aumentar a maturidade da alma. Antes da sua encarnação como ser humano, a alma conhecia muito bem o seu curso de vida terreno, entrou nesta última encarnação com pleno consentimento, na esperança de sair vitoriosa. Viu tanto as suas alegrias como os seus sofrimentos no seu caminho de vida e não se deixou desencorajar por eles porque, por outro lado, também sabia da ajuda de Deus e da Sua graça e viu a possibilidade de crescer completamente da matéria e de se livrar da sua casca. E é por isso que muitas almas tomam sobre si um destino terreno particularmente difícil, porque também viram o efeito de uma vida terrena vivida corretamente e conhecem o objetivo final e acreditam que esse objetivo pode ser alcançado. Mas na vida terrena ela perde a consciência das costas e, portanto, não faz uso das oportunidades e corre o risco de não alcançar seu objetivo na Terra. E por isso Deus vem em seu auxílio, criando ainda oportunidades para ele na Terra, onde pode amadurecer. E então o ser humano tem de vencer o aumento da resistência, do sofrimento e da tribulação que lhe são dados na terra, para cuja superação tem de apelar a Deus em busca de força. Uma vida sem luta o deixaria no mesmo nível de desenvolvimento e sua vida seria vivida em vão. Não se trata de ele ter de expiar os seus pecados na Terra, como erroneamente se ensina, mas apenas de ele subir do fundo em que ainda se encontra, de ele se transformar em um ser de luz, de ele trabalhar sobre si mesmo para se desfazer de tudo aquilo que ainda o impede de receber a plenitude inimaginável da luz. Ele deve, por assim dizer, purificar uma cobertura que ainda é impermeável à luz através do sofrimento e da tribulação, ele deve remover dela todas as impurezas para que a luz possa agora brilhar através dela, pois esta purificação deve ocorrer por sua própria vontade, não pode ser realizada por Deus sem a vontade do ser humano. O sofrimento e o amor são os únicos meios para ser purgado de todas as impurezas, e uma grande medida de sofrimento é ao mesmo tempo a expressão de um grande amor divino que quer ajudar o ser humano a tornar-se tal que Deus o possa fazer infinitamente feliz na eternidade. E é por isso que as pessoas severamente afligidas na Terra são particularmente agarradas pelo Seu amor, mesmo que isso lhes pareça incompreensível. A vida na Terra é curta em comparação com a eternidade, e um dia a alma olhará para trás no curto tempo na Terra cheia de gratidão e louvor, o que também lhe trouxe uma maturidade maior através do sofrimento, que nunca teria alcançado sem sofrimento. Graças desmedidas estão à disposição do ser humano na Terra, para que ele também possa suportar o sofrimento mais severo, se ele tirar forças de Deus em oração sincera, pois Ele lhe assegurou isso. Ele não deixará ninguém ficar sem fortificar quem Lhe apresenta as suas dificuldades na crença confiante de que Ele pode e irá ajudá-lo. Porque o sofrimento nunca é maior do que Aquele que o impõe, cujo poder é verdadeiramente suficiente para trazer ajuda ao ser humano em cada adversidade. Portanto, tenha sempre em mente o Seu amor, sabedoria e onipotência se você estiver profundamente aflito e será confortado e pacientemente esperado a Sua ajuda._>Amém