• Înapoi

Filiația divină.... Încercări severe....

Pământul este destinat să fie o stație de pregătire suplimentară pentru ca spiritul să formeze oamenii în cea mai pură formă de lumină, în copii ai lui Dumnezeu care pot simți cel mai înalt grad de fericire și pot atinge cunoașterea divină. Atingerea acestui grad este posibilă doar pe acest Pământ. Deși și celelalte lucrări ale creației sunt, de asemenea, destinate maturizării spirituale încă nedesăvârșite, iar gradul de maturitate poate fi mereu sporit, sufletul nu poate atinge gradul de filiație divină decât pe Pământ, motiv pentru care și viața pământească se apropie de ființa umană cu toată greutatea ei, ba chiar cu cât este mai grea, cu atât mai mult sufletul este mai aproape de țelul său. Sufletul trebuie să poată părăsi Pământul complet purificat, renăscut spiritual și în cea mai intimă uniune cu Dumnezeu. Trebuie să se supună la orice încercare, trebuie să lucreze și să creeze în cea mai profundă iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni, trebuie să fi depășit tot ce este pământesc pentru a putea intra liber și cu inima ușoară în împărăția spirituală. Doar câțiva oameni părăsesc această lume ca ființe de lumină desăvârșite și doar câțiva oameni pot atinge cunoașterea divină imediat după viața pământească, pentru că doar câțiva devin învingători ai materiei, deoarece viața pământească își impune mereu și mereu cerințele asupra oamenilor și aceasta este una dintre cele mai puternice tentații care se apropie de ființa umană. Oamenii trebuie să încerce mereu să se elibereze, viața spirituală trebuie să iasă mereu în evidență și fiecare gând trebuie să fie îndreptat în sus. Pentru a ajunge la filiația divină, harul lui Dumnezeu trebuie să poată deveni deosebit de eficient asupra oamenilor, ființa umană trebuie să se folosească în mod constant de harul care îi curge nemăsurat; de asemenea, trebuie să ia asupra sa tot ceea ce contribuie la purificarea sufletului, trebuie să simtă fiecare suferință ca pe un har și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că iubirea Sa l-a destinat pentru înălțare și vrea să-l atragă la Sine. Nu mulți oameni au un asemenea grad de maturitate încât Dumnezeu să le poată trimite chiar și cea mai grea suferință fără ca ei să dispere..... Dar cei puțini sunt binecuvântați, indiferent cât de dificilă pare a fi viața lor pământească.... Mariajul divin este cea mai frumoasă răsplată care așteaptă astfel de suflete la moarte, iar de dragul acestuia sufletul rămâne răbdător până când îi vine sfârșitul pământesc. Toate poverile și muncile, toate suferințele și necazurile i se par nesemnificative de îndată ce se eliberează de învelișul pământesc, de îndată ce a atins cunoașterea divină și a devenit cea mai fericită ființă din împărăția spirituală.... De îndată ce el, în calitate de copil al lui Dumnezeu, acceptă moștenirea Tatălui și este activ alături de El în voia Lui.

Amin

POSTATI BOŽJI OTROK .... HUDE PREIZKUŠNJE ....

Zemlja je bila izbrana kot prostor za nadaljnje duhovno izobraževanje, da bi oblikovala ljudi v najčistejša svetlobna bitja, v Božje otroke, ki lahko dosežejo najvišjo stopnjo sreče in gledajo Boga. Doseči to stopnjo je mogoče le na tej Zemlji. Čeprav so ostala dela stvarstva prav tako določena za dozorevanje teh duhovnih bitij, ki so še nepopolna in je njihova stopnja zrelosti lahko še naprej v neprestani rasti, pa stopnjo postati Božji otrok, kljub temu duša lahko doseže le na Zemlji, zaradi česar so ljudje tudi soočeni s polno težo življenja na Zemlji, in sicer toliko bolj težko, kolikor je duša bližje cilju.

Duša mora biti sposobna zapustiti Zemljo v popolnoma prečiščenem stanju, duhovno ponovno rojena in v najbolj prisrčni povezanosti z Bogom. Ona mora doživeti vsako skušnjavo, ona mora delati in ustvarjati v zelo globoki Ljubezni do Boga in do bližnjega, ona mora premagati vse zemeljsko (posvetno), da bi vstopila svobodna in neobremenjena v duhovno kraljestvo. Samo nekoliko ljudi zapusti to Zemljo kot popolna svetlobna bitja, in samo nekoliko ljudi lahko prispe h gledanju Boga takoj po svojem življenju na Zemlji, saj le redki postanejo zmagoslavni nad materijo, ker zemeljsko življenje vedno in povsod postavlja svoje zahteve pred ljudi, in to je ena od najmočnejših skušnjav, ki pristopajo človeku.

Vedno znova morajo ljudje poskušati sebe osvoboditi, vedno znova se mora duhovno življenje postavljati v ospredje, in vsaka misel mora biti usmerjena navzgor (Kološanom 1:1, 2). Da bi dosegli stopnjo Božji otrok, mora Božja milost biti sposobna še posebej učinkovito delovati na ljudi, človek mora neprestano uporabljati milost, ki mu priteka neizmerno; on mora prav tako sprejeti vse, kar prispeva k prečiščenju duše, on mora vsako trpljenje občutiti kot milost in se zahvaljevati Bogu, da ga je Njegova Ljubezen določila za višje sfere in ga želi pritegniti k Sebi.

Ni veliko ljudi, ki lahko doseže tako visoko stopnjo zrelosti, da jim Bog lahko pošlje celo najhujše trpljenje, ne, da bi postali malodušni (brez poguma).... Vendar pa so le redki srečni, ko se jim njihovo zemeljsko življenje zdi najtežje za prenašanje.... Njihova poroka z Bogom je najbolj prekrasna nagrada, ki čaka takšne duše po njihovi smrti, in zaradi tega bo duša potrpežljivo čakala, vse dokler njen zemeljski konec ne pride. Vsa bremena in muke, vso trpljenje in žalosti (bolečine duše) se zdijo majhne takrat, ko se ona enkrat osvobodi svojega zemeljskega ovoja, ko je enkrat sposobna zagledati Boga in je postala najbolj blaženo bitje v duhovnem kraljestvu.... ko enkrat kot Božji otrok pride v posest dediščine Očeta in dela z Njim v Njegovi volji. AMEN